2,504 matches
-
tubular (membrana apicală), epiteliul tubular (membrana bazolaterală), interstițiul renal (între celulele tubulare și endoteliul capilarelor peritubulare). Suprafața luminală a celulelor tubulare este foarte mare datorită marginii în perie cu care este dotată. La acest nivel există o multitudine de canale ionice și transportori proteici care asigură trecerea substanțelor hidrosolubile din lumenul tubular în celula tubulară. Ea prezintă o serie de joncțiuni strânse în zona periapicală, în așa fel încât epiteliul tubular este relativ impermeabil pentru apă și solviți. Mecanismul principal care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în momentul existenței unei hiponatremii semnificative. 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor Toți ionii de importanță fiziologică au domenii de concentrație bine definite, menținute de mecanisme speciale reglatorii, la fel ca și nivelele de glucoză și alte substanțe non ionice din LEC. 26.3.1. Reglarea renală a sodiului Mecanismele ce reglează excreția sodiului sunt atât de precise încât sodiul corporal total variază cu doar câteva procente, în ciuda faptului că variațiile de aport pot fi extrem de mari. Sodiul se filtrează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla cu proteinele-canal, alterând fluxurile ionice transmembranare și astfel potențialele celulare. Homeostazia calcică depinde de aportul alimentar și de capacitatea tractului gastro intestinal de a-l absorbi, de capacitatea osului de a-l stoca și elibera și în final, de capacitatea rinichiului de a-l elimina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
util în medicina legală). 2.3.2. Mecanismul secreției salivare Mecanismul secretor al ionilor din salivă Un rol important în formarea salivei finale îl au atât acinii glandulari cât și ductele salivare. Acinii glandulari elaborează saliva primară, a cărei compoziție ionică este asemănătoare cu cea din plasmă. Pe măsură ce saliva primară străbate ductele salivare se formează saliva finală. In acest proces are loc o reabsorbție activă a Na+ și o secreție activă de K+, creându-se o electronegativitate de -70 mV în interiorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
a fețelor membranei celulare, care se comportă ca un izolator electric. Ecuația Goldman stabilește cu precizie modul în care potențialul transmembranar, într-o arie membranară și la un moment dat, este strict determinat de valorile în acel moment pentru concentrațiile ionice locale intra și extracelular și pentru permeabilitatea zonei membranare respective pentru fiecare din ioni. Existența diverselor canale ionice voltaj dependente în sarcolemă permite producerea de potențiale de acțiune, cu caracteristici variate în diferitele tipuri de cardiomiocite. Potențialul de acțiune este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
care potențialul transmembranar, într-o arie membranară și la un moment dat, este strict determinat de valorile în acel moment pentru concentrațiile ionice locale intra și extracelular și pentru permeabilitatea zonei membranare respective pentru fiecare din ioni. Existența diverselor canale ionice voltaj dependente în sarcolemă permite producerea de potențiale de acțiune, cu caracteristici variate în diferitele tipuri de cardiomiocite. Potențialul de acțiune este prin definiție o depolarizare tranzitorie ce se propagă non decremențial. Contracția ritmică a miocardului este rezultatul generării ritmice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
are următoarele caractere: amplitudine 90-105 mV, potențial de repaus aproximativ -80 mV, prag de declanșare între -70 și -60 mV, durată de ~300ms (scade cu creșterea frecvenței de descărcare; ~150 ms la 200 bătăi pe minut). Principalele modificări de permeabilitate ionică ce stau la baza acestui tip de potențial sunt următoarele. In faza 0 deschiderea canalelor de sodiu voltaj-dependent rapide determină depolarizare rapidă sub forma unui potențial vârf (spike potential) ce depășește valoarea de zero (overshoot). In faza 1 inactivarea acestor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
3 deschiderea altor tipuri de canale de potasiu (IK1, IKr, IKo) determină repolarizare completă și relativ rapidă, pe măsură ce canalele lente de tip L se închid. In sfârșit, în faza 4 se reinstalează potențialul de repaus și se restabilește și asimetria ionică în regiunea sarcolemală respectivă, prin acțiunea intensă a pompei Na/K. In miocitele atriale contractile potențialul de acțiune seamănă cu cel din ventricul, dar are platou scurt și cu aspect descendent fig. 35). Pe parcursul potențialului de acțiune excitabilitatea se modifică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
prin auto regenerare bazată pe depolarizarea indusă de difuzia laterală a ionilor în imediata vecinătate a plasmalemei. Viteza de conducere depinde de caracteristicile potențialului de acțiune (amplitudine și panta depolarizarii) și de densitatea căilor transmembranare cu rezistență electrică scăzută: canale ionice și alte căi hidrofile ce permit trecerea ionilor. Viteza de propagare a impulsului variază mult în ansamblul miocardului și este cel mai bine descrisă de imaginea globală a diagramei spațiale a latenței (deplasarea frontului de depolarizare, de la declanșarea impulsului în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
umoral al microcirculației Aportul sanguin este eficient adaptat mai multor necesități tisulare: aport de oxigen și nutrimente (glucoză, acizi grași, aminoacizi), îndepărtarea bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen, aducerea la celulele țintă a diverselor substanțe bioactive, limitarea variațiilor concentrațiilor ionice în interstițiu. In multe organe funcții speciale depind direct de o perfuzie sanguină adecvată. Astfel sunt termoliza cutanată si excreția renală. Controlul pe termen scurt (secunde, minute) este realizat prin modificarea diametrului arterial ca rezultat al modificării tonusului mușchiului neted
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
rata de difuzie pentru molecule polare și ioni este mai mică decât în alte teritorii vasculare și scade cu creșterea masei moleculare. Rolul fiziologic al acestei bariere ar putea fi unul protector, de exemplu față de toxine, sau menținerea extremei homeostazii ionice de la nivelul lichidului extracelular cerebral. Un alt rol poate fi de a preveni scurgerea sanguină a neuromediatorilor. Debitul sanguin cerebral poate fi evaluat pe baza principiului Fick, prin măsurarea concentrației arteriale și venoase de N2O după inhalarea de cantități subanestezice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
o regiune compusă din macula densa, celulele mezangiale extraglomerulare și celulele granulare (fig. 97). Macula densa este alcătuită din celule epiteliale tubulare aglomerate pe partea dinspre glomerul, adiacentă arteriolei aferente. Această structură funcționează ca senzor de osmolaritate și de concentrație ionică, monitorizând compoziția lichidului din lumenul tubular. Celulele granulare (juxtaglomerulare sau JG) sunt celule musculare netede vasculare cu aspect epitelioid, localizate mai ales în arteriolele aferente. Funcția lor este de a sintetiza renină, prin intermediul căreia se reglează presiunea arterială, în cadrul sistemului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
tubular (membrana apicală), epiteliul tubular (membrana bazolaterală), interstițiul renal (între celulele tubulare și endoteliul capilarelor peritubulare). Suprafața luminală a celulelor tubulare este foarte mare datorită marginii în perie cu care este dotată. La acest nivel există o multitudine de canale ionice și transportori proteici care asigură trecerea substanțelor hidrosolubile din lumenul tubular în celula tubulară. Ea prezintă o serie de joncțiuni strânse în zona periapicală, în așa fel încât epiteliul tubular este relativ impermeabil pentru apă și solviți. Mecanismul principal care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind o cantitate cunoscută dintr-un indicator care se distribuie în mod omogen între compartimentele de explorat. Cel mai frecvent sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
în momentul existenței unei hiponatremii semnificative. 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor Toți ionii de importanță fiziologică au domenii de concentrație bine definite, menținute de mecanisme speciale reglatorii, la fel ca și nivelele de glucoză și alte substanțe non ionice din LEC. 26.3.1. Reglarea renală a sodiului Mecanismele ce reglează excreția sodiului sunt atât de precise încât sodiul corporal total variază cu doar câteva procente, în ciuda faptului că variațiile de aport pot fi extrem de mari. Sodiul se filtrează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
excitabilității neuromusculare, producând spasme ale musculaturii scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla cu proteinele-canal, alterând fluxurile ionice transmembranare și astfel potențialele celulare. Homeostazia calcică depinde de aportul alimentar și de capacitatea tractului gastro intestinal de a-l absorbi, de capacitatea osului de a-l stoca și elibera și în final, de capacitatea rinichiului de a-l elimina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
util în medicina legală). 2.3.2. Mecanismul secreției salivare Mecanismul secretor al ionilor din salivă Un rol important în formarea salivei finale îl au atât acinii glandulari cât și ductele salivare. Acinii glandulari elaborează saliva primară, a cărei compoziție ionică este asemănătoare cu cea din plasmă. Pe măsură ce saliva primară străbate ductele salivare se formează saliva finală. In acest proces are loc o reabsorbție activă a Na+ și o secreție activă de K+, creându-se o electronegativitate de -70 mV în interiorul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a fețelor membranei celulare, care se comportă ca un izolator electric. Ecuația Goldman stabilește cu precizie modul în care potențialul transmembranar, într-o arie membranară și la un moment dat, este strict determinat de valorile în acel moment pentru concentrațiile ionice locale intra și extracelular și pentru permeabilitatea zonei membranare respective pentru fiecare din ioni. Existența diverselor canale ionice voltaj dependente în sarcolemă permite producerea de potențiale de acțiune, cu caracteristici variate în diferitele tipuri de cardiomiocite. Potențialul de acțiune este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
care potențialul transmembranar, într-o arie membranară și la un moment dat, este strict determinat de valorile în acel moment pentru concentrațiile ionice locale intra și extracelular și pentru permeabilitatea zonei membranare respective pentru fiecare din ioni. Existența diverselor canale ionice voltaj dependente în sarcolemă permite producerea de potențiale de acțiune, cu caracteristici variate în diferitele tipuri de cardiomiocite. Potențialul de acțiune este prin definiție o depolarizare tranzitorie ce se propagă non decremențial. Contracția ritmică a miocardului este rezultatul generării ritmice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
are următoarele caractere: amplitudine 90-105 mV, potențial de repaus aproximativ -80 mV, prag de declanșare între -70 și -60 mV, durată de ~300ms (scade cu creșterea frecvenței de descărcare; ~150 ms la 200 bătăi pe minut). Principalele modificări de permeabilitate ionică ce stau la baza acestui tip de potențial sunt următoarele. In faza 0 deschiderea canalelor de sodiu voltaj-dependent rapide determină depolarizare rapidă sub forma unui potențial vârf (spike potential) ce depășește valoarea de zero (overshoot). In faza 1 inactivarea acestor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
3 deschiderea altor tipuri de canale de potasiu (IK1, IKr, IKo) determină repolarizare completă și relativ rapidă, pe măsură ce canalele lente de tip L se închid. In sfârșit, în faza 4 se reinstalează potențialul de repaus și se restabilește și asimetria ionică în regiunea sarcolemală respectivă, prin acțiunea intensă a pompei Na/K. In miocitele atriale contractile potențialul de acțiune seamănă cu cel din ventricul, dar are platou scurt și cu aspect descendent fig. 35). Pe parcursul potențialului de acțiune excitabilitatea se modifică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
prin auto regenerare bazată pe depolarizarea indusă de difuzia laterală a ionilor în imediata vecinătate a plasmalemei. Viteza de conducere depinde de caracteristicile potențialului de acțiune (amplitudine și panta depolarizarii) și de densitatea căilor transmembranare cu rezistență electrică scăzută: canale ionice și alte căi hidrofile ce permit trecerea ionilor. Viteza de propagare a impulsului variază mult în ansamblul miocardului și este cel mai bine descrisă de imaginea globală a diagramei spațiale a latenței (deplasarea frontului de depolarizare, de la declanșarea impulsului în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
umoral al microcirculației Aportul sanguin este eficient adaptat mai multor necesități tisulare: aport de oxigen și nutrimente (glucoză, acizi grași, aminoacizi), îndepărtarea bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen, aducerea la celulele țintă a diverselor substanțe bioactive, limitarea variațiilor concentrațiilor ionice în interstițiu. In multe organe funcții speciale depind direct de o perfuzie sanguină adecvată. Astfel sunt termoliza cutanată si excreția renală. Controlul pe termen scurt (secunde, minute) este realizat prin modificarea diametrului arterial ca rezultat al modificării tonusului mușchiului neted
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
rata de difuzie pentru molecule polare și ioni este mai mică decât în alte teritorii vasculare și scade cu creșterea masei moleculare. Rolul fiziologic al acestei bariere ar putea fi unul protector, de exemplu față de toxine, sau menținerea extremei homeostazii ionice de la nivelul lichidului extracelular cerebral. Un alt rol poate fi de a preveni scurgerea sanguină a neuromediatorilor. Debitul sanguin cerebral poate fi evaluat pe baza principiului Fick, prin măsurarea concentrației arteriale și venoase de N2O după inhalarea de cantități subanestezice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]