2,305 matches
-
derutat de albul zăpezii căzută abundent în noaptea trecută. Noroc că firul plumburiu al pârâului nu înghețase. Dâra lui șerpuită mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșitun călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ...... XXXII. ENIGMA (2), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă. Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea ceva. O bătaie în ușă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
pieziș o intrigau! Nimic nu părea la locul lui. Dar asta era atmosfera care o înconjura, tainică. - Mulțumesc, John! - Pentru o domnișoară dragă inimii mele, se înclină majordomul. Ava râse, puțin surprinsă. Citește mai mult Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă.Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea ceva. O bătaie în ușă
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
roman în desfășurare pe filele vieții un slalom printre piedici și situații imprevizibile o întrebare fără răspuns un răspuns fără întrebări o linie trasată pe harta lumii o poveste trecută în istorie istorie necrisă, neterminată, modificată nimic sigur, real sau ireal, iluzoriu sau palpabil concret sau abstract ... un contract în alb .. un fir de ață ... de nisip ... sau nimic ... Citește mai mult ... la pas cu viața, la braț cu destinul privești în urmă și nu distingi nimicprivești înainte la drumuri nesfârșitete
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
atâtea întrebărio ecuație nedezlegată în algebra destinuluiun roman în desfășurare pe filele viețiiun slalom printre piedici și situații imprevizibileo întrebare fără răspunsun răspuns fără întrebărio linie trasată pe harta lumiio poveste trecută în istorieistorie necrisă, neterminată, modificatănimic sigur, real sau ireal, iluzoriu sau palpabilconcret sau abstract ... un contract în alb ..un fir de ață ... de nisip ... sau nimic... Abonare la articolele scrise de camelia constantin
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
-mi vină musai să mă piș. Ceea ce pe mine mă oripilase, cum adică Adina, ființă cu educație aleasă, să asculte cu zâmbetul pe buze, fără să tresară, asemenea vulgarități. Drumul parcurs pe jos până la cabană fusese de o frumusețe aproape ireală, pădurea își etala parcă sărbătorește straiul de nea. Urcam de-a lungul unui pârâu, bolovanii printre care apa se strecura șopotind se aleseseră în urma ninsorii din ajun cu enorme gurguie de zăpadă, iar din micile cataracte ale cursului de apă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
știu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoștințele teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Și din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... Citește mai mult Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar, în acest decor ireal, este ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
VOCEA îți spune că nu are cum să scape. Vrei să te sustragi, nu mai suporți nimic deja hotărât. Imposibil: iluzia că vei schimba ceva în destinul personajelor nu e decât efectul unui joc în joc, suma unor mici abateri, ireale, de la REGULĂ. În pofida VOCII, vei încerca să-l salvezi pe Magistrat. E parte din tine. Dublul prin care îți exprimi setea de putere. Și-apoi, suprimarea lui nu are rațiune: nu poți lipsi Stațiunea de ordine, de stabilitate, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici acolo: la prefață, la cuvânt Înainte... - Va cer scuze, m-am exprimat aiurea. Cred că am vrut să sugerez că totul - sau aproape totul - pare desprins dintr-o altă lume, inclusiv dialogurile dumneavoastră cu oamenii aceia au un aer ireal... nu cred că niște răpitori ordinari vorbesc ca-n aula Academiei, nu vă supărați... - Aici greșești profund. Răpitori... da, Într-un fel... În nici un caz Însă ordinari. Așa mi s-au părut și mie atunci, eram speriat, uimit, suspicios, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Simona Antoniac, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Pe când raza soarelui împingea dimineața precum un ac de aur, în lumina parcă ireală a dimineții, eu ies în livada cu cireși înfloriți pentru a admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
că toate aceste dorințe s-au îndeplinit. Vedeam doar partea bună a visului. Eram foarte fericită și uitasem că mă aflam pe o barcă, în mijlocul unui ocean imens, singură. Barca a plutit și tot a plutit, ducându-mă în locuri ireal de frumoase. Parcă m-aș fi aflat într-un tablou pictat cu multă măiestrie de un pictor priceput. Linia orizontului părea atât de aproape, dar totuși atât de greu de atins. Aș spune... imposibil! Și timpul părea a sta în loc
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
sau să râd, să tac sau să vorbesc, ci doar să aud și să privesc. Pe pământ și în cer e liniște. Încercam să mai gust din puțina fericire ce mi-a fost dată. Visam, însă m-a lovit lumina ireală a dimineții. O lacrimă fierbinte a izvorât din ochii limpezi pentru că era doar un vis frumos. Călătoria mea a dat un sentiment greu de descris în cuvinte. Un sentiment inefabil al ființei umane. Am sperat că va mai fi o
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
Ateneul Popular Într-o piesă despre naționalizare și el a Început să strănute ca un apucat la replica ei cea mai tare au fugit la Canal i-a făcut trei copiii ultima dată era electrician la Lemaître lumina asta albă ireală În jurul meu parcă mă aflu Într-un acvariu și privesc prin pereții de sticlă chipuri foarte Îndepărtate stranii fără nici o legătură cu mediul În care mă mișc sînt un pește uriaș un pește gînditor care Își amintește sau plăsmuiește chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
regina poetessă. — Vrei să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu geniul ilustrei tale străbune? Jocul Începea s-o captiveze, ar fi preferat să uite de Albu și să se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal, atît de straniu, numai cu Radu mai trăise asemenea momente, dar nu avea voie să renunțe, era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar că eu... sînt aici incognito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe Tamara? Ai uitat că ești căsătorit cu Rita, iar Olga va veni aici, cu fiicele ei! N-ai destule griji?“ Dar oare era el însuși cel care vorbea sau era din nou „celălalt“? Afară, în aerul proaspăt, totul părea ireal. Ziua următoare, Feifel le-a uitat și pe Olga și pe Tamara. Dar seara Tamara l-a sunat, amintindu-i de neliniștea și așteptarea ei și a fiului. Feifel tocmai încerca din nou să scrie despre Cabala, care îl ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se dement - se lansă brusc într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu cu precauție (ar scârțâi și mai tare), ci dintr-o singură mișcare; în ușa verde deschisă zboară capul mamei adormite sub lămpița de noapte și acest cap începe apoi să se legene. Fără capăt, chinuitor și, în final, fantomatic, ireal pare totul: cotrobăitul în lenjeria cu miros de caramelă, găsirea broșei, întorsul pe scară care, din nou, e făcută din gheață lunecoasă și pe care iarăși mă urmărește un câine, trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care o avusesem până atunci să pară ceva îndepărtat și ireal. Curând Dr. Coutras se întoarse către mine: — Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-ai vrea să-l vezi? — Cu plăcere. Ne-am ridicat și m-a condus spre veranda care înconjura casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu se putea Înțelege spre cine sau spre ce trăgeau, cu excepția câtorva umbre care se Întrezăreau pe sus. După toate nici o căpetenie nu coordona focul, fiecare părea să tragă după bunul plac. Râsete și comentarii deocheate făceau atmosfera și mai ireală, ca și când În curs de desfășurare ar fi fost o farsă macabră, nu un asalt mortal. Prima salvă, executată fără prea mare precizie, lovise În gol. Multe săgeți zburaseră pe deasupra turnului, pierzându-se, altele loviseră În ziduri, răspândind schije de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adresa zilnic, și Dumnezeu mi-e martor că acelea erau fermecătoare, păreau palide și distante. Privea câmpia brună și infinită, tremurătoare sub coloanele de fum ale exploziilor îndepărtate, a căror furie ajungea la noi estompată și decantată, într-un cuvânt: ireală. Departe, linia frontului se confunda cu linia orizontului, atât de bine încât uneori ai fi putut avea impresia că mai mulți sori se ridicau deodată pe cer, apoi cădeau din nou într-un zgomot de explozii ratate. Războiul își desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca într-o plângere. Toată curtea era cufundată în beznă. Pe cer erau zeci de stele, iar în fața noastră se afla fereastra de la biroul primarului, luminată și, la fereastra aceasta, ca în decorul unui teatru de marionete, vedeam o scenă ireală, în care doi bărbați cu fețele aprinse mâncau și beau la o masă îmbelșugată, fără să le pese de nimic. M-am întors în birou, iar colonelul mi-a zis să aștept în încăperea alăturată, că mă vor chema. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]