562 matches
-
văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al inteligenței nu-l preocupa deloc.“ Alice Ambrose, Ludwig Wittgenstein. A Portrait Constantin Noica a spus odată că filozofia lui Wittgenstein nu îl atrage, dar că tot ceea ce află despre omul Wittgenstein îl fascinează. Că Noica era conștient de opoziția ireconciliabilă dintre orientarea gândirii sale și cea a autorului Tractatus-ului nu ne va surprinde. Ne putem însă întreba ce anume l-a putut impresiona în ceea ce a aflat despre viața lui Wittgenstein. Existența altor oameni i-a putut atrage atenția lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră cum au evoluat oameni ca Russell. La începutul carierei sale, acesta a înfăptuit o muncă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stabilite: puterea, constrângerea, dependența altor participanți la deciziile și opțiunile lui. Situația este percepută de individ ca extrem de importantă pentru el, ca o problemă de victorie sau de înfrângere. Acest stil presupune o poziție rigidă față de oponenți și un antagonism ireconciliabil față de ceilalți participanți la conflict. Persoanele care îl adoptă sunt devotate propriei lor poziții, perspective. Le este frică să nu piardă controlul și se focalizează asupra a ceea ce vor/ce-și doresc ele. Participanții sunt prinși în jocul puterii. Neîncrederea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
arată că negocierea este imposibilă în următoarele situații: • când una dintre părți (sau ambele) refuză ferm să negocieze; • când interesele declarate sunt de nezdruncinat; • când natura problemelor exclude negocierea; • când părțile (sau una dintre ele) refuză cu obstinație, categoric și ireconciliabil să se implice în rezolvarea conflictului; • când una sau ambele părți pornesc de la poziții fixe și, teoretic, de neclintit ("nici să nu-ți treacă prin cap!"); • când părțile se suspectează de nelealitate (neîncredere mutuală). 20 De aceea, pentru a nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al inteligenței nu-l preocupa deloc.“ Alice Ambrose, Ludwig Wittgenstein. A Portrait Constantin Noica a spus odată că filozofia lui Wittgenstein nu îl atrage, dar că tot ceea ce află despre omul Wittgenstein îl fascinează. Că Noica era conștient de opoziția ireconciliabilă dintre orientarea gândirii sale și cea a autorului Tractatus-ului nu ne va surprinde. Ne putem însă întreba ce anume l-a putut impresiona în ceea ce a aflat despre viața lui Wittgenstein. Existența altor oameni i-a putut atrage atenția lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră cum au evoluat oameni ca Russell. La începutul carierei sale, 360 GÂNDITORUL SINGURATIC acesta a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
similară cu cea a nefropatiilor interstițiale (Oldrizi, 1985). Ulterior, s-a constatat faptul că evoluția ADPKD este mult mai rapidă, deteriorarea funcției renale fiind în medie de 5,3-5,8 - 0,5 ml/min/an (Hanedouche, 1993). Aceste date, aparent ireconciliabile, pot fi explicate în prezent prin observația că, spre deosebire de alte nefropatii primare, rata de progresie a ADPKD pare a nu fi liniară. Astfel (vezi și figura 9.3.), în primii ani de evoluție până în jurul vârstei de 40 de ani
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
primi ele, nu au putere de generalizare decât prin mediere: prin reflecția părților, prin sudarea fragmentelor. Poetica e operantă la nivelul Întregului, fără a fi paralizantă când se concentrează asupra părții. Ea Își află, așadar, drumul Între două puncte aparent ireconciliabile: Între imaginea la microscop a unei molecule și fotografia din avion a unei forme de relief. Între foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un context particular sau altul, pot contribui la realizarea obiectivelor fundamentale ale politicii. Iar această transformare a înțelegerii dreptății este necesară, în opinia sa, pentru că teoriile moraliste nu sunt capabile să ne ofere mai mult decât câteva intuiții conflictuale și ireconciliabile cu privire la obiectul preferabil al dreptății (i.e., instituțiile a căror reglementare politică este prioritară din perspectiva dreptății). Mai mult, consideră Rossi, această trăsătură face teoriile moraliste ale dreptății incapabile să ghideze acțiunea politică 39. Ca multe alte "argumente" realiste, și acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
termeni de politici publice ale concepției despre dreptate pe care o împărtășesc sau/și au sprijinit-o argumentativ 40. E adevărat, teoriile moraliste ale dreptății se bazează pe intuiții diferite, uneori chiar conflictuale, și pot genera, din acest motiv, dezbateri ireconciliabile și intractabile. De altfel, tocmai pe acest temei, trebuie să ne împăcăm cu gândul că idealul identificării unei teorii filosofice universal acceptate ca reprezentând răspunsul corect, epistemic vorbind, la întrebarea "ce este dreptatea?" este un ideal nerealizabil. Pentru că avem (și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
principii de organizare și reglementare a treburilor politice într-un context particular sau altul"9; un alt defect de acest tip constă în faptul că teoriile moraliste nu sunt capabile să ne ofere mai mult decât câteva intuiții conflictuale și ireconciliabile cu privire la obiectul dreptății 10; în rezumat: teoriile moraliste sunt "irelevante pentru practica politică"11; într-o formă mai moderată, obiecția susține doar că, din cauza caracterului abstract, este foarte probabil ca moralismul "să producă teorii mai puțin eficace în lumea politicii
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
logo-ul ce reprezintă Grupul celor Zece nu e, oare, decît imaginea unei întîlniri ratate: două mîini ale căror căi se intersectează și care nu se găsesc niciodată? Oameni de știință, politicieni: o întîlnire, discuții sau feluri de a gîndi ireconciliabile? Cum se construiesc legăturile între aceste lumi atît de diferite și atît de apropiate totuși? Cum și de ce oameni de știință și politicieni, care consacră în general mult timp și multă energie propriei pro-fesii, se întîlnesc timp de peste opt ani
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sucit, oblic, răsturnat, Cioran a făcut enorm pentru reconstituirea unității pierdute a ființei, tocmai confruntînd-o cu o scindare, cu această fragmentare ontologică în care omul încearcă să opereze alegeri, în vreme ce esențialul rezidă în acceptarea și integrarea tuturor acestor aspecte aparent ireconciliabile. Dacă aforismele cioraniene își ating atît de bine ținta, dacă citindu-le sau ascultîndu-le, ceva vibrează în noi chiar scandalizîndu-ne sau îngrozindu-ne -, înseamnă că reușesc să atingă un resort ultim, un loc de rezonanță prea îndelung înghețat, care își
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
printr-un sofism deplorabil, armelor sângeroase pe care oamenii, în luptă, le folosesc unii împotriva altora! Într-adevăr, este prea ușor de calomniat ordinea industrială când, pentru a o descrie, se împrumută tot vocabularul bătăliilor. În această privință, diferența profundă, ireconciliabilă între socialiști și economiști constă în următoarele: socialiștii cred în antagonismul esențial al intereselor. Economiștii cred în armonia naturală, sau mai degrabă în armonizarea necesară și progresivă a intereselor. Totul este aici. Plecând de la acest lucru dat, că interesele sunt
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în Comunism. El nu se înconjoară de ridicolul de a poza în campion al Proprietății în momentul în care o violează; dar ce imaginează el pentru a se justifica? El invocă axioma favorită a oricui vrea să concilieze două lucruri ireconciliabile: Nu există principii. Proprietate, Comunism, să luăm un pic din toate, după împrejurări. În opinia mea, pendulul civilizației, care oscilează de la un principiu la altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în plus, după ce s-
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
umane și astfel și comportamentul uman, ar putea fi universale, în sensul că ele reprezintă interesele reale pe termen lung ale indivizilor, ale statelor și ale întregii comunități mondiale. Cu alte cu-vinte, există o armonie potențială de interese, deci conflictele ireconciliabile de interese nu sînt inevitabile. Rațiunea și comunicarea rațională vor fi așadar centrale în această filosofie politică, ele fiind cele care pot garanta că această armonie a intereselor va fi atinsă. Pe scurt, idealismul susține că pentru a depăși starea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
poate cea mai înspăimîntătoare heterogenitate" este cea care "se dezvoltă dintr-o comunitate de bază". Astfel, sistemul intern nu poate furniza decît cel mult un indiciu despre ordinea internațională care poate rezulta. O caracteristică decisivă este existența unor valori contradictorii ireconciliabile, care sînt urmărite la nivel internațional. Aceste distincții între sfera politică a puterii în stare pură și sfera puterii atenuate pot fi folosite pentru a diferenția domeniul internațional atît în timp, cît și în spațiu. De-a lungul timpului se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic și alegoria încearcă să traducă stări sufletești de o tristețe profundă, în care își fac loc crize existențiale. Occidentul, superficial și banal, nu oferă nici o compensație celui plecat de la „gurile Dunării”. Conflictul dintre două mentalități ireconciliabile e resimțit dureros: „Noi, care din capul locului nu.../ Voi, care, din păcate, bineînțeles.../ Noi, care-am găsit de cuviință.../ Voi, care n-ați avut de ales...// Noi, care vorbim aceeași limbă vara.../ Voi, care tăceți cu alte cuvinte.../ Voi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
care își modifică sensul în funcție de context sau de situația locutorului); prezența construcțiilor pasive și impersonale; folosirea comparativelor; utilizarea imperativului. La nivel lexical, limba de lemn se caracterizează prin: vocabular sărăcăcios; maniheism (ideea unei lumi scindate în două tabere adverse și ireconciliabile; această viziune maniheistă constituie o sursă inepuizabilă de metafore și locuri comune la nivel discursiv); folosirea hiperbolei și a eufemismului. Vizând alimentarea ficțiunii ideologice, limba de lemn nu comunică și nu descrie nimic nou, de aici caracterul ei artificial și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
modernității surse de inspirație. În acest sens, Habermas distinge, dar fără succes, după părerea criticului Douglas Kellner 112 și a lui Ihab Hassan 113, între antimodernismul "tinerilor conservatori", premodernismul "vechilor conservatori" și postmodernismul "neoconservatorilor". Astfel, tinerii conservatori manifestă un "antimodernism ireconciliabil"; în Franța, această linie de gândire vine de la George Bataille via Michel Foucault la Jacques Derrida. Vechii conservatori recomandă întoarcerea la o poziție anterioară modernității pe baza observării declinului rațiunii, a diferențierii științei, moralității și artei, această școală originându-se în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care ar crede că scrie lipsit de orice strategie...). A doua imagine care pune în relație semiotica și simbolicul este aceea a plăcilor tectonice, care au uneori și puncte de tangență, dar, în general, "cele două categorii ale gândirii sunt ireconciliabile. Ele urmează fiecare propriul său curs, fără a se confunda, cel mult alunecă una peste cealaltă ca plăcile tectonice, din timp în timp coliziunea sau spargerea lor creând linii de falie unde realitatea năvălește"417. Se observă că noua metaforă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfârșit momentul confruntării directe cu viața, cu viața în formele ei concrete, dinamice, mereu imprevizibile. Or, având în vedere natura particulară a psihologiei personajului lovinescian, era de la sine înțeles că această confruntare va lua în chip fatal forma unui conflict ireconciliabil și, cu voia autorului, melodramatic. După cum ne așteptam, Bizu trebuia să joace în melodramă rolul inocentului-victimă, al inadaptatului social, dar și al amantului mistic și pur, îndrăgostit de femeia ideală. Pentru a completa triunghiul și a dezvolta intriga, era necesară
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din unghiul acesta va fi el îndreptățit să privească viața, per speculum et in aenigmate. Din păcate, artistul român nu procedează cu înțelepciune și devine (atunci când devine) "idealist", adică incapabil să vadă legăturile ascunse dintre cele două lumi, percepute ca ireconciliabile. Scoțându-l pe Eminescu din joc, pe motiv că e un poet "prea mare", ce ilustrează toate nuanțele posibile ale erotismului, Călinescu reproșează creatorului autohton misoginismul, suficiența virilă (semn de primitivitate și, implicit, de "idealism"), meteahnă ce-l constrânge să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]