701 matches
-
acel moment decât noi doi, noi cu privirile noastre crispate, privindu-ne În extaz ca și cum am fi fost condamnați la moarte și nu ne-am mai fi putut vedea niciodată nici măcar o fracțiune de secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală gratuitate a faptului, acea lipsă de orice scop, acea intuire a clipei ca fiind unică și irepetabilă ne dădea la amândoi o fericire ce nu se comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din crisparea cu care o trăiam Împreună, Într-un fel de perversă complicitate. Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a VI-a; cine știe ce pulsiuni secrete ale corpului meu au fost actualizate numai atunci. A vorbi cu altcineva (intuiam acest lucru) ar fi distrus fluidul magnetic, m-ar fi Întors În spațiul obișnuit, m-ar fi scos din transa Întâmplării irepetabile. (azi) De când este cu mine, nu cred să mă fi Înșelat, nu putea să mă trișeze așa, dintr-o simplă toană; ea e fericită În act, de fiecare dată Îmi spune: „Nici un bărbat din lume nu face doi bani În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simt răsuflarea ușoară, să-i respir mireasma părului negru; din când În când, genunchii ni se atingeau involuntar, câmpuri de Înaltă tensiune vibrau În aer, corporalizând identic structura sentimentelor noastre; prin acea atingere a genunchilor se realiza un dialog secret, irepetabil, prelungindu-se nevăzut de noi și de ceilalți; acolo, sub banca protectoare, la Întuneric de ochii iscoditori, se complăceau ștrengarii de genunchi Într-un joc vinovat, se Înțelegeau atât de bine Între ei, nu se mai dezlipeau unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru moment, am pierdut controlul situației; puteam să alunec: ceva rece (și pur, ai spune tu) urca În mine, se strecura material prin contactul cu sânul, se Împrăștia În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fondului cultural și, ca urmare, exprimarea marelui său talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mironov. Care-a stat lîngă președinte și a notat tot timpul ceva, pe sub masă. Desena cum contraatacă imperiul. Asta poate pentru c-a făcut greșeala, c-o zi Înainte, să-l lase singur În emisiunea „Știință și imaginație” pe-acel irepetabil redactor care-a spus, deodată, că Naumov este biologist. Așa cum Roman, să zicem, chiar este inginerist. Logica lingvistică a rămas neclintită, redactorul călăuzindu-se, probabil În lipsa unui far, după faptul irefutabil că se spune polițist, nu polițog. Un polițist fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinerele s-au făcut criță de la șampanie și-au căzut sub unghiul de filmare, pentru că la televizor n-am văzut decît babe chirăind un imn cu convulsii voluptoase: „Iliescu, la mulți ani, / Te votăm pe patru ani”. O altă domnișoară, irepetabila Angela Băcescu, intră apetisant În Est-Vest direct În limba engleză: „Folosesc o expresie (sau sintagmă) potrivit căreia tre are rumaurs in the air, adică circulă zvonuri că”. Pare un citat din Byron. Tre are rumaurs Înseamnă totuși că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se întâmplă o singură dată, în afara lucrului pentru care ne pregătim toată viața, ca și cum ne-am împodobi cu gânduri, simțiri, trăiri, decepții, exaltări, disperări și speranțe pentru cea mai desăvârșită întâlnire, dar, ajunși la ea, în fața acelui unic, inevitabil și irepetabil lucru, nici măcar nu dăm înapoi Îoricum nu s-ar putea), ci refuzăm să aceptăm ideea acestei întâlniri ce, oricât de nemaipomeniți am fi, are un soroc al ei. Până la urmă, nici întâlnirea aceasta unică nu ne mai miră și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
valuri de vorbe pe care ar fi vrut să le spună sau pe care altădată le-ar fi spus imediat, cu mare plăcere, dar nu acum, pentru că acum se spusese tot ce era necesar. Ajunseseră în sfârșit la acel moment irepetabil când nu e nevoie de vorbe și nu e nevoie nici chiar de priviri, întrucât prezența numai, în acealași spațiu în care liniștea fremătătoare te învăluie cu calm, este tot ce-și poate dori un om, tot ce poate dobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot ce i-a spus, a cuprins-o un fel de liniște; era încă speriată de ce avea să se întâmple, nu se putea să nu fi fost, dar într-un fel se și liniștise, pentru că pentru prima oară știa că irepetabilului nu i te poți împotrivi; tot ce își închipuise ea până atunci erau povești; liniștea asta nu era resemnare, ci înțelegere. Din momentul acela durerile au fost parcă suportabile, s-a simțit ceva mai bine, a reușit să se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi salut mai șovăielnic. Sper și mă rog ca, măcar pentru o noapte, scumpa mea soră Tabitha să fie eliberată din scandaloasa ei izolare, pentru a fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie. Sper de asemenea că ea va fi însoțită de cea mai loială și generoasă asistentă medicală, domnișoara Phoebe Barton, ale cărei grație, farmec și blândețe mi-au alinat ultimul an al vieții. Și în sfârșit, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cel inferior a produs o criză în rîndul condițiilor însele în care a putut să înflorească patristica, pe care Rosmini o privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice, doctrinare și de acțiuni pastorale, grație permanentelor referiri la Sfintele Scripturi, ca sursă prioritară de instruire ecleziastică, și datorită, în cele din urmă, organismului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
proprii, pe coapse și pe carâmbul ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se întîmplă personajelor, care le repetă dialogurile, e un drum care nu conduce nicăieri. E un gen mort. În plus, acest mod de a pune problema este complet eronat, contrazice realitatea, căci mintea omenească este extrem de haotică și conversațiile sînt irepetabile, iar persoanele nu le putem cunoaște, aproape că nici pe cea proprie. Atunci a început să apară alt gen, la care eu am ajuns nu prin reflecție, ci prin instinct și prin respingerea celuilalt, pe care îl cunoșteam foarte bine
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
poate afirma azi, un altul se va afirma mâine și predispoziția unei entități naționale spre filozofie nu va suferi. Bineînțeles că va suferi și anume în durata ei în istorie și chiar în cosmos: existența e unică, vreau să spun irepetabilă, eșecul unei entități nu asigură victoria unei entități viitoare, ceea ce este pierdut, e pierdut pentru totdeauna. Sânt însă departe de a sprijini frenezia afirmării. Nu regretam vastul apartament al Matildei, dar nici nu mă împăcăm cu refugiul meu într-un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
informații false sau presupuse, întrucât s-ar deschide, astfel, calea manipulării receptorilor. Totuși, evenimentul jurnalistic nu este asemenea unui obiect pe care îl contempli și apoi îl descrii, la care poți să revii de câte ori apare o confuzie. Evenimentul jurnalistic este irepetabil, iar, la momentul prezentării, de multe ori el este în desfășurare, astfel încât descrierea suportă inerente constrângeri și parțialități. Dacă în discursul științific regula desemna acordul intersubiectiv testabil al membrilor comunității științifice și eventual, al tuturor celor interesați și capabili, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
naturale). Mai vechea distincție pe care Leonardo da Vinci o făcea, în Tratatul asupra picturii, între disciplinele imitabile, axate pe principiile geometriei și pe observația mediului fizic (științele) și cele neimitabile, caracterizate printr-un procedeu netransmisibil și un rezultat unic, irepetabil (artele), își găsește ecoul în această interpretare a gânditorului din Königsberg. Suprasensibilul, definit de filosof că "substratul naturii în noi și în afara noastră"123 și că un câmp "inaccesibil" facultății noastre totale de cunoaștere 124, se dovedește a fi un
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
tipice în țesuturi și organe, procese patologice tipice integrale. Procesele patologice tipice (de boală) reprezintă “alfabetul” patologiei, iar combinația acestora și particularitățile lor în funcție de cauza provocatoare, proprietățile specifice biologice și individuale ale organismului, localizarea în diferite organe, determină caracterul unic irepetabil al fiecărui caz de boală. În calitate de procese patologice tipice celulare evoluează leziunile celulare, distrofiile celulare, necroza celulară. Evoluția proceselor patologice celulare conduce la procese patologice tisulare - dediferențierea, atrofia, hipertrofia și hiperplazia. Din procesele patologice în organe fac parte: dereglările circulației
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice într-o „atitudine” sau într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în convenția artistică), pe poetul de avangardă îl va interesa pura tensiune a spiritului spre un orizont știut - și chiar voit, în mod paradoxal - intangibil. De aici, exaltarea „eșecului”, a „nerealizării” (în plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța În care ea este obligată să se manifeste. Nu există Însă destin global; mai mult, fiecare om Își construiește propriul său destin, irepetabil, operă a libertății individuale. Unul din semnele Întâlnirii cu destinul este realizarea unei perfecte omogenități Între datele pe care le ai, locul În care te afli și timpul În care trăiești. Până la urmă, printr un paradox doar aparent, destin Înseamnă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
colaboratorii ne propun „6 pilule de Înțelepciune”, Învățăminte simple și practice despre creativitate pentru manageri. Acestea sunt: 1. Prospețimea - un comportament bazat pe prospețime Înseamnă „căutarea continuă a unuor experiențe aparte care să vă impulsioneze să faceți conexiuni noi și irepetabile”. Acest comportament pune accent pe ceea ce noi am numit gândire contrafactuală sau contrafactualitatea ca strategie primară a creativității. El poate fi atins prin atru procedee, susțin autorii: reexprimarea - găsirea unor modalități alternative de a descrie sau de a trăi problema
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
ce (fraza / propoziția rostită), un cine (locutorul), un cui (interlocutorul), un când (momentul enunțului), un unde (locul enunțului) care se Însumează Într-un de ce (obiectivul, scopul urmărit de locutor prin actul de vorbire); toate aceste variabile configurează un sistem unic, irepetabil, care are ca ieșire o semnificație ce nu poate fi recuperată prin simpla analiză compozițională a frazei. De ce? Pentru că rolul pe care-l joacă contextul pare a fi cel puțin la fel de important ca cel pe care-l joacă textul <footnote
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
relații privilegiate cu persoana În discuție (cu șeful statului); P Îi transmite acest lucru lui H, nu atât prin mijoacele verbale folosite ( Nu mai discutăm despre acest subiect), cât mai ales prin combinarea Într-o Țesătura semiotică unică și 17 irepetabilă a semnelor vocale cu cele ale expresiei feței și cu cele ale expresiei privirii. Nici P Însuși nu ar putea verbaliza propria lui stare pentru simplul motiv că ea nu are o formă bine definită, nu are o formă care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
realitatea vie a limbajului vorbit În acțiune” <ref id=”59”> Ibid., p 307 referință </ref> - (traducerea mea). Un enunț nu poate fi detașat de contextul situației sale deoarece, Împreună, ele formează un Întreg, din punct de vedere semantic, unic și irepetabil. Alterarea acestei relații indestructibile nu Înseamnă altceva decât Îndepărtarea de semnificația reală a enunțului, care este strict dependentă de factori extralingvistici: „O propoziție, rostită În viața reală, nu este niciodată ruptă de situația În care a fost enunțată. Doarece fiecare
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]