661 matches
-
lirice, sunt circumscrise aceleași principii structurale, într-un cuvânt, se topografiază același teritoriu liric distinct, perfect configurat. Faptul e posibil, deși, la o primă lectură, aproape fiecare text al lui Liviu Antonesei funcționează ca un magnet ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu Cuțitaru, în "Dacia literară", nr. 28, 1998; Stelian Baboi, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 2000; Liviu Leonte, în prefața la Robit eternității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie irepresibilă de revenire la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest autor cu lecturi poetice dintre cele mai solide își asumă riscul major al opțiunii pentru acest tip de discurs. În cazul său, transpoziția evenimentului cotidian sau a decupajului urban înseamnă, deopotrivă, amplificare și o plus-simbolizare determinată în fapt de irepresibila dorință a unificării și resemantizării, nu de aceea a deconstrucției: "aspiratorul se aude în dimineața aceasta ca o goarnă și carnea mea a început să capete culori militărești a/ început să crească un tablou în oasele mele și se/ scurge
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trimbulindă/ își dă singur seara/ cu tifla-n oglindă// nimigean ovidiu/ straniu histrion/ ca să nu bocească/ se ia în balon// nimigean ovidiu/ ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian: "Eram, din pricinile cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de armonizare a ființei cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mine clătinat/ compartiment cu păsări mari electrizate// doarme pământul cu genunchii la gură/ sub trista subțire cămașă de brumă/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ paznicul lumii la recolta postumă". Autosuficiența, captivitatea într-un fel de perfecțiune bizară, tristețea irepresibilă cauzată de conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei creații parcă inepuizabile, dacă luăm în calcul cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se articulează în text doar la un nivel extrem de abstractizat, în consonanță cu rigorile etice ale timpului. Eroina din ostilitate față de interesul meschin al fraților sau din dragoste irepresibilă (situație mai puțin verosimilă în contextul scenic destul de simplist propus de Webster) se căsătorește, în secret, cu majordomul ei, Antonio, și, pe parcursul mai multor ani presărați cu circumstanțe delicate, în care umorul alternează cu melodramaticul, ea naște trei copii copii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de o parte, asistăm la anularea ideii de responsabilitate morală a persoanei, în interiorul unui act abominabil, invocarea instinctului ca presiune externă și irepresibilă nefiind deloc întîmplătoare. În alt plan, sesizăm amendarea discretă a ipotezei psihopatiei individuale, prin referirea la fondul genetic comun, expus prezumtiv, degenerărilor multiple. Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
devin, la rîndul lor, victime ale unor forme variate de abuz, studiate cu metodă și aplicate cu plăcere perversă. Între acestea, iese în evidență cazul pisicii negre, simbolic numită Pluto, într-o vreme favorita familiei, ulterior maltratată sistematic, în conformitate cu registrul irepresibilei perversități. La început, ea este lovită demențial, pierzîndu-și chiar un ochi în timpul uneia dintre crize, iar, apoi, va fi spînzurată într-un copac din curtea exterioară a casei. Ultimul episod are urmări foarte curioase, comentate ambiguu de către narator, deși aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un ofițer (Claggart) invidios pe calitățile lui atît de bătătoare la ochi, că ar pregăti o răscoală la bordul corabiei, va amuți total sub șocul surprizei. Sigura reacție (de irepresibilă emoție) a marinarului e o lovitură nimicitoare aplicată lui Claggart care moare pe loc. Prin urmare, nu mai există cale de întoarcere pentru căpitan. Deși îl iubește enorm pe matelot, el îl predă tribunalului militar pentru a fi judecat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă înaintată), ea suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor, pentru a le aduce o rază de speranță (episodul în care masează, plină de repulsie, picioarele murdare, umflate și vineții ale doamnei Pither ramîne antologic!) și duce povara facturilor neplătite la timp de harpagonicul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu alcoolica Janice, tată al unui băiețel de doi ani, Nelson, și al unei fetițe, Rebecca, aflată încă în stadiu embrionar, în pîntecele matern) simte la început, ca variantă a unei evadări din corsetul mariajului anodin, mai tîrziu, ca exercițiu irepresibil de dinamizare a propriei existențe dorința acută de a pleca de acasă. Precum un personaj romantic american (Wakefield al lui Hawthorne), el dispare, într-o seară obișnuită, de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte întreagă spre sud, revine în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozei scurte a lui Bellow (desigur, la aceeași editură Polirom!), Collected Stories/ Filiera Bellarosa și alte povestiri, mă convinge pe deplin că acest longeviv scriitor american a avut, cu adevărat, o viziune epică asupra lumii, viziune materializată spontan și cumva irepresibil în cărțile lui. Majoritatea textelor din această colecție (s-a folosit, pentru traducere, o antologie americană din 2001) sînt, la origine, măcar în intenție, tot romane. Bellow fie nu le-a putut da, în cele din urmă, un contur narativ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tensiuni etice sînt absolut antologice (între ele, înmormîntarea lui Bunny, la care criminalii participă îndurerați e, de departe, cel mai rafinat). "Istoria secretă" nu funcționează decît în afara conștiinței individuale. Odată interpusă aceasta din urmă, nevoia exorcizării prin narațiune (confesiune) devine irepresibilă. Aici se raliază, de fapt, Richard Papen (și, pînă la un punct, colegii săi) marii galerii de confesivi dosto ievskieni, iar, pe această falie simbolică, romanul Donnei Tartt intră în clasa scrierilor "moderne clasice". Populari tatea operei în discuție (ajunse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din poeziile romantice și nuvelele publicate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, scriitorul german (devenit și cetățean elvețian în a doua parte a vieții) dezvăluie prin filiațiile subtile ale textelor sale o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior, în primul război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a rezolvat însă controversa, discursul despre posibilele fragmente plagiate din cărțile sale continuînd să se dezvolte mediatic!) În perfectă manieră romantică, autorul alunecă în paseism, Istanbulul trecutului ("de aur") copleșind, prin strălucirea lui, palida imagine a prezentului. Substratul acestei mitologizări irepresibile trebuie căutat în biografia lui Pamuk. Scriitorul mărturisește, într-un interviu, că a scris Istanbul într-o perioadă de derută personală. Proaspăt divorțat (după un mariaj de douăzeci de ani), indezirabil în Turcia (renegat, pe de o parte, de familie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Albinus se duce să o împuște, mai mult adulmecînd obiectele decît văzîndu-le. Într-o scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări. Margot personificarea "vinii" sale tragice execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să-mi formulez întrebarea asta. Ce anume mă fascina în demonstrația profesorului? Mi-a trebuit destul timp pînă să fiu în stare să analizez această fascinație. În lumea noastră există specialiști, experți ai umanului, care au misiunea de a răspunde irepresibilei noastre nevoi de a înțelege ce ni se întîmplă: ce facem, ce spunem, ce visăm. Experți care să ne explice aventurile, de exemplu Revoluția franceză. Să înțelegi, să explici ființa umană: ce reprezintă această dorință, ce implică această nevoie? A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
1887, cea pe care o voi analiza eu, considerată definitivă, pulverizează definitiv acest pattern restrictiv, replasând în centru, sub forma unui jurnal (abrupt și sumar, însă elocvent tocmai grație lacunelor), subiectivitatea cvasi-maladivă a unui narator implicat și non-omniscient, care contaminează irepresibil psihicul lectorului. De un procedeu de expunere aproape la fel de expresiv face uz, de pildă, Lafcadio Hearn, atunci când scrie Jikiniki (proză scurtă tipărită în volumul Kwaidan, din 1904). Astfel, nu știm prea bine ce este Forma care devorează cadavre la adăpostul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tabloul unei invazii a lăcustelor, episod trăit de Costin însuși în tinerețe, în perioada studiilor poloneze 70. Cronicarul are stofă de moralist, dar, din păcate, nu deține cultura unor Machiavelli sau Castiglione ca să scrie tratate savante despre etica guvernării. Acest irepresibil instinct didactic îl determină pe Costin să pregătească, stilistic, violenta moarte a lui Batiște prin inserarea câtorva aforisme cu privire la puterea politică, străbătute, ca un fir al Ariadnei, de motivul de meditație favorit al boierului moldovean, fortuna labilis 71. Unul dintre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]