663 matches
-
reacția de apărare, muzica aceea de o sută de ori mai profundă decât de obicei. Foamea de muzică devenea cumplită, ajunsese să obsedeze în asemenea măsură mintea oamenilor, încît, într-un moment de nebunie colectivă, ei se hotărâră, din dorința irepresibilă de a se dizolva în armonie, să-l extermine cu ajutorul rachetelor termonucleare, în momentul când degetul omului în uniformă se apropie de butonul de declanșare al celor câteva mii de lovituri nucleare, muzica țâșni din toate aparatele de recepție ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, deși continuă să privească scena, din cauza furiei și a pornirii pe acest domn care tușește, tremură tot. În primele secunde nici măcar nu încearcă să-și revină, să refacă în sine starea de dinainte, ci se lasă inundat de dorința irepresibilă pe care a încercat-o cu o clipă înainte: de a-l distruge, de a-l lovi pe acest domn care tușește atât de mult și de exasperant. Și mă întreb: care este cauza sălbăticirii atât de rapide a sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos, «absurd», «ce nu există», pentru că este «cu totul altul», adică ceva ce nu ține de sfera realității noastre, ci de una absolut diferită, ce stârnește un interes irepresibil în sufletul nostru.“<ref id="142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și că această tendință oarbă nu se oprește niciodată - că-ți va fi foame chiar când te vei sătura, din când în când, pentru că senzația de foame nu va pleca din tine. Or, noi, astăzi, am pus între senzația absolută, irepresibilă de foame, un răgaz lung, de îndestulare, un hiatus care ne desparte radical de foame, așa de mult încât ea revine rareori sub formă de poftă, dar, în fond, e stăpânită, domesticită, despărțită de instinctul ei primar și iremediabil nesaturat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
astfel de atitudine mărturisește neputința de a rezista unor impulsuri exterioare... Un gen de fragilitate... S-a depărtat. Și știe că nu mai vorbește despre șeful conservatorilor democrați, ci despre nemulțumirile pe care singur și le-a adus toată viața ; irepresibila lui sinceritate este chiar gata să-l împingă a recunoaște în public că lui, în primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-se pe discreția unei donna angelicata, intruvabilă în realitate ! Bieții sigisbei ce n-au decât experiența alcovului, unde amanții nu se îndură în genere să vorbească decât despre ei înșiși ! Cum să-și imagineze atunci că donna angelicata, dintr-un irepresibil instinct, îi va aduce (de obicei, înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în spatele acestei sintaxe căznite, Profesorul Mironescu se simte un copil nerăbdător, tentat să sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acea lume străină de după război, dominată de o Rusie ajunsă stăpână la gurile Dunării, la Marea Neagră ! Atotputernică ! Profesorul își aude glasul vibrând de o emoție care îl rușinează. Și jena că își profanează gândurile, făcând demagogie de salon ! Și o irepresibilă dorință de a vorbi înainte, antrenat de acel sentiment necercetat și neplăcut ! Ca un pui de vulpe ascuns în sân, dincolo de cămașa cu guler tare... Dar bine, sunt convins că îmi vei răspunde, en ce qui concerne la politique, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și femei alergau spre depozitul de lemne, unde (acum abia am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat-o în urma lor, cu capul gol, cum pornisem, nemaipăsându-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare, dar purtat de această irepresibilă chemare, ce nu e nici curiozitate, nici milă : înspăimântătoarea fascinație a catastrofei ce te atrage, precum abisul. Multă vreme nu am văzut mare lucru, oameni îngrămădiți ascunzând trista priveliște. Tout à coup, j’ai demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
citea scrisoarea către Mircea Tomuș, redactorul-șef al revistei "Transilvania", prin care îi cerea acestuia să-l însoțească la forurile de conducere ale județului Sibiu, pentru a pleda acolo transformarea Sibiului într-o "Jena a Romîniei". Asistăm uluiți la această irepresibilă vitalitate, la spectacolul acestui potențial inepuizabil de utopie, care construiește de fiecare dată mai crâncen, alegând locul în inima ultimului eșec. Ediția Coridaleu, facsimilarea caietelor Eminescu, Institutul de orientalistică sub conducerea lui Mircea Eliade - toate, eșecuri glorioase -, iar acum, transformarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teribilă surescitare. Era de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical amănunțit. Analizele spuneau că totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stârnește în jur. Nici o mirare că Cioran va răspunde acestui scenariu al seducției și va deveni din prima clipă victima lui. Căci din prima clipă, sub noianul de vorbe în care cei doi se îngroapă, Cioran descoperă în el o irepresibilă atracție fizică (sinnlich, "senzorial" e cuvântul care revine mereu), iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice și stă sub semnul senzualului și al corpului: " Ați fost oarecum îngrozită când v-am vorbit de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
originale risipite în jurul salonului; un enorm covor oriental se întindea între noi și pian. Firca trecea de la o piesă la alta, improvizând la nesfârșit (trecuse de miezul nopții) și la un moment dat "atacă" Lacul lebedelor. Am simțit atunci o irepresibilă nevoie de "a face balet" și, în ciuda faptului că nu-i cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să iau o pauză de la lumea în care trăiesc, pun filmul Pink Floyd at Pompeii. Nu încui ușa. Trag draperia, fiindcă îl văd ziua. Pe întuneric, noaptea, „nu intră“. Musai să fie soare, însă lumina crudă deranjează. Uneori am pornirea irepresibilă să „las cu limbă de moarte“ ca la înmormântare să-mi aducă, în loc de fanfară, zongoră, afet de tun sau cor de bocitoare, o veche bandă de magnetofon cu Shine On You, Crazy Diamond - probabil cea mai frumoasă partitură din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
etaje construite cu migală. Foarte aproape de sufletul lui se afla cel format din seria Piraților din Caraibe. De altfel, erau zile cînd Victor își propunea să fie Johnny Depp. Lucrurile se petreceau cam așa. Victor se trezea dimineața cu o irepresibilă dorință de a fi Johnny Depp. atunci, ca prin miracol, printr-o pocnitură de degete, Victor îl chema pe Johnny Depp în el. așa că, Johnny Depp era invitat să locuiască timp de o zi în toate gesturile și în toate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perpetuă; accentul, deosebit de neplăcut. Domnul Commendatore Sangiácomo, Ricardo Sangiácomo, Eliseo Requena, Giovanni Croce - acesta e cvartetul uman care a fost de față la ultimele zile ale Pumitei. Arunc În cuvenitul anonimat gloata salariată: grădinari, argați, surugii, maseuri... Mariana a intervenit irepresibil: — Acu ai cum să zici că nu iești invidios și neîncrezător dân fire? N-ai zis nimic dă Mario, care sta lângă noi cu ogeacu plin dă buchernițe, să pricepe când femeia destinsă fuge dă vulgaritate și nu-și pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai scurtă și mai sigură până la spațiile libere de pe promontoriu și se lansează în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parabolă (ținând, la rigoare, de patologia poeziei) are ca scop punerea în lumină a unei modeste lecții, pe care trecutul este gata întotdeauna s-o servească prezentului grafoman. Fiecare individ, originar fie din Orient, fie din Occident și mânat (aparent irepresibil) de hormonii scrisului, ar trebui să aibă în vedere permanent exemplul lui Grainger. Potrivit unei analize inițiate și executate de motorul de căutare Technorati, la sfârșitul anului 2006, erau înregistrate aproximativ șaizeci de milioane de bloguri (majoritatea provenind, evident, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau, se Încețoșau și se destrămau imagine după imagine, dar, dincolo de dorința irepresibilă de a râde, nu avea nici o reacție pe deplin conștientă. A Întins mâna după telefonul de lângă pat. — ’Elo... ce hotel i-aici? ’Knickerbocker? Bine, trimiteți-mi În cameră două highballs cu whisky de secară. A zăcut o vreme pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul lui Cehov fiindcă nu avea un punct de vedere clar și răspicat). Din senin, începu să-mi tremure un picior, neplăcut, irepresibil - să fie o epilepsie? -, și îmi apăru, în loc de Kaminska, Bubi, un copil cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu spume la gură, eu țipând în jurul lui, foarte speriat; imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
copi lărie Încă nu-l deosebeam de realitatea cu adevărat vizibilă, el s-a estompat cu timpul. Radiația lui a virat către alb, către fumuriu și mai ales către sepia. Vederea interioară s-a dovedit a fi o spontană și irepresibilă reacție a mea la tot ceea ce se găsește În jur. Nu văd persoana cu care vorbesc, dar mi-o reprezint schematic, ca pe o umbră pe un fundal mai des chis. Dar e o umbră cu față umană, nu poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe ansamblu, o bucată mai bine "legată", mai persuasivă structural decât Arhivarul, care înfățișează de multe ori o aglomerare de amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza, liantul celor două povestiri la un asemenea pariu m-am referit în prima parte a prezentei cronici este decodificarea, valorificarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos, «absurd», «ce nu există», pentru că este «cu totul altul», adică ceva ce nu ține de sfera realității noastre, ci de una absolut diferită, ce stârnește un interes irepresibil în sufletul nostru.“<ref id="142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de drum, un far către care se îndreaptă, asemeni lui Tintin, cu speranța, secretă, de a găsi elixirul care să închidă rana interioară care ucide. Din această magmă emoțională se naște poemul închi nat Orientului izbăvitor, narațiune ce evocă nostalgia irepresibilă pe care o transmite și James Hilton, în The lost horizon. Ținta spre care merge Tintin este Shangri-la, spațiul din care este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]