2,833 matches
-
ale legendei lui Iov. Trebuie așadar să presupunem că Testamentul lui Abraham a văzut lumina zilei puțin timp după Testamentul lui Iov, adică fie în primul secol î.Hr., fie în primul secol d.Hr.112. * Fragmentul din Biblie care a iscat numeroase interpretări, ducând la constituirea unui adevărat ciclu abrahamic, este următorul: „După aceea i-a zis Domnul șlui Abrahamț: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mi-am spus că e tocmai ce trebuia, fiindcă, dacă ei rămân acolo, înseamnă că e și pământ bun (ce contează că e vârf de munte, dacă ei rămân acolo, acolo e bine); uite și norul ăsta care s-a iscat din senin ! Te pomenești că plouă ! Dar înainte de a apuca să termin de spus, a început să cadă din nor... chiar ploaia; o ploaie adevărată, dar de lumină... ningea cu fulgi mari de lumină și totul era lumină... lumina aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mătușă-mea. Apoi, fata a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit profesorul !". Ce s-a mai întâmplat, nu are importanță. Mătușă-mea a aflat tot, doar era acolo și cine să-i mai poarte de grijă, în vânzoleala care se iscase, unei flori de cicoare. Așa a aflat că fotografia aceea din mâna profesorului era a fiicei lui care plecase tare departe și de atunci abia dacă-i mai scrisese de vreo două ori... Că în dimineața aceea se certase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în barcă chiar barca asta, pe care o vezi, la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-a purtat departe de țărm și ne-a aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în casa părinților, la țară, unde nu le lipsea nimic! Căci, dacă se gândea mai bine, era mai bună viața de la țară decât traiul de la oraș. Nimic, dar absolut nimic, nu se putea compara cu iarba verde de-acasă!!... Se iscase un adevărat scandal și, după ce se certaseră și se îmbrânciseră în văzul lumii, Virgil o lăsase ca pe-o proastă acolo, în fața băcăniei și-n mijlocul târgului și se întorsese singur acasă. Și asta după ce de-abia se luaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să glumească, așa cum se întâmpla de obicei, arborau niște figuri grave și îl ascultau în tăcere pe câte un coleg de-al lor, care vorbea cu glas scăzut în mod conspirativ despre lucruri ciudate. În ușa sălilor de curs se iscau discuții animate, iar în alte locuri zeflemiștii și mucaliții de serviciu se străduiau zadarnic să-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-un pachet de nervi. Chiaburi puțini, dar dușmani mulți! a exclamat el cu vizibilă ură și a hotărât că este momentul să pună capăt adunării, care aducea mai mult a spectacol tragi-comic, pentru a începe ancheta în problema dezordinii iscate pe parcursul unor dezbateri atât de serioase, cu siguranță luate în derâdere de către cozile de topor, vreo douăsprezece la număr, toți tineri, pe care i-a reținut la ieșire în timp ce ceilalți participanți au părăsit în mare grabă sala de festivități a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că tu, oricine ai fi, vii din Terra Nova și trebuie să te supui necondiționat vrerilor sale. În caz contrar, riști să fii stigmatizat drept hoț, scandalagiu, bătăuș, leneș, bețiv și român. Mai mult, între cei trei Deleni s-au iscat și ceva neînțelegeri. Soția, Felicia, profesoară de biologie, și fiica, Ana Maria, studentă la Litere în Suceava, își manifestau tot mai vizibil nemulțumirea pentru abandonarea îndeletnicirilor de-acasă în schimbul unor promisiuni ce s-au dovedit a fi aproximative. În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a dispărut către centrul localității. * * * Mie să-mi dai un rom mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-a replicat bădia, că veniți, vă aghezmuiți și după aceea vă cărăbăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învățătura fără a fi nevoit să-și părăsească familia pentru a pleca la oraș după absolvirea gimnaziului, spre norocul celor mici care-i călcau pe urme, dar care încă mai aveau nevoie de îndrumarea lui frățească. * * * Zarvă nemaipomenită s-a iscat ca din senin la școala nr.412 din raionul Komsomolskaia al Moscovei unde învață preponderent copiii marilor nacialnici, din rândul cărora urmează să se recruteze grosul diplomației sovietice. Că, de curând, la cancelarie a sosit o adresă cum că douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru împăcare! Ce a fost a trecut, iar ura ducă-se cu noaptea pe pustii! Și nu de puține ori oamenii își dădeau mâna, chiar dacă ceva mai înainte așteptau prilejul răzbunării. Într-una din zile, la casa Fodurenilor s-a iscat zarvă mare: Văleu! Omu neu! Văleu-văleleu!! Omu neu!! Cine-mi va purta de grijă, Omu neu?! Dumnezeu, a mai reușit să articuleze Omu... A treia zi, marea zarvă s-a repetat, dar în prezența unei ogrăzi de oameni: Unde mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
subjuge pretențiilor maică-sii), dar și maică-sa să nu aibă prea tare de suferit de pe urma scandalului, din cauza afecțiunilor sale medicale grave și de netratat, din păcate. Și, de cele mai multe ori, el chiar reușea cu succes să înăbușe tot scandalul iscat înainte de a apuca a se petrece evenimente deloc dorite, ca cel tocmai descris mai sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca smoala, care îi amenință și îi subjugă totodată. Fulgi se rotesc peste mine, din senin, o ușoare tulburare a apei se iscă, un vânt îmi atinge sânii pe care nu vor putrezi niciodată cireșele uriașe, cireșele amărui. Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iaz. Cu ajutorul valului lin, familia lui Pește-gri, fără să simtă, a fost și ea dusă la noua locuință. A doua zi de dimineață, razele sfântului soare au strălucit din nou, pentru a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și libelule. După ce soarele s-a ridicat pe cer, lungime de-o prăjină față de locul de unde a răsărit, apa din iazuri s-a încălzit, astfel că viețuitoarele din adâncul iazurilor, racii, șerpii, familiile de pești, broaștele, năpârcile și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acasă au sărit la stingerea focului. La izbucnirea incendiului, Dondică a lăsat în pacea Domnului taurul, a venit iute la depozit să-l găsească pe Dondonel. Negăsindu-l, n-a mai stat pe gânduri și profitând de vacarmul ce se iscase în curtea omului, a rupt-o la fugă peste câmp, într-o direcție unde era o pădurice. Ajuns acolo s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a dat seama că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
civilizației occidentale la începutului de secol al XX-lea, o lume pestriță și exotică pentru cineva din estul Europei. El sublinia, așadar, cuceririle din punct de vedere tehnic ale lumii occidentale, dar și faptul că între stat și preoți se iscase de ceva vreme un conflict. Explicația pe care o dădea era însă una speculativă, considerând că neînțelegerile se datorau faptului că preoții nu făceau pe placul politicienilor. Or, după cum se cunoaște, Franța începutului de secol XX făcuse pași mari înspre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
John, A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1971. Rich, Adrienne, Of Woman Born: Motherhood as Experience and Institution, Norton, New York, 1976. Rosanvallon, Pierre, Noua problemă socială, Editura Institutul European, Iași, 1998. Rosinski, Herbert, Commentaire de Mahan, Economica/ISC, Paris, 1996. Rossi, Alice S., Essays on Sex Equality, University of Chicago Press, Chicago, 1970. Rowbotham, Sheila, Woman’s Consciousness, Man’s World, Penguin Books, Harmondsworth, 1973. Ruddick, Sara, „Maternal Thinking”, în J. Trebilcot; R. Allanheld (coord.), Mothering: Essays in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea ca să potolească țipetele și certurile iscate În spațiul rezervat lor. Pe scurt, gâlceava și Încăierările din cauza locurilor sau a intratului pe gratis, discuțiile furioase dintre cei ce Închiriaseră un loc pe bancă și cei care Îl disputau erau atât de frecvente, Încât se ajungea la Încrucișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sunt liber să circul prin cetate, chiar și-n afara zidurilor dacă doresc neapărat; pot discuta despre orice și cu oricine. Bineînțeles, dacă acțiunile mele nu periclitează în vreun fel starea colectivității. Cunosc deja toate traseele, dialogurile încă nepurtate, zarva iscată de clopotul ce anunță închiderea porților și ridicarea podului; știu cum vor arde focurile și cum se vor striga din oră în oră străjile, cum vor hămăi câinii și cum se vor stinge opaițele. Știu toate repetările, nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asemenea lui Teseu, să deruleze un fir roșu, care să le arate calea de întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mod incredibil. Nu văd nimic, dar aud aproape tot. Sesizez miresme noi și percep imagini cu buricul degetelor; deosebesc metalele după gust și simt o pisică mergând pe vârful ulucilor; adulmec izul ploii încă necăzute și știu să deosebesc adierea iscată de zborul unui fluture de cea stârnită de frunza care cade. Disting cele mai vagi semnale. În compensație, natura m-a dăruit cu senzori aparte. Devin un om tot mai periculos. Mai am să citesc gândurile. Oricum, știu destule despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ritm și viață în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să-ți rănească ochiul. Și astfel, supuse parcă unei lichefieri iscate de căldura unei trăiri omenești, calupurile compacte ale generalităților teoretice încep să se umanizeze. Raționamentele își înmoaie scheletul, pierzîndu-și rigiditatea formală, iar conceptele se îmblînzesc: din mărgele inerte înșiruite ca pietrele pe abac, devin vorbe emanînd emoții firești. Și tocmai
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
fără margine ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii, ,cutreierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază". De ce oare tămădăienii le ziceau ,mitropoliți"? Era un omagiu adus celei mai trupeșe păsări a meleagului, sau cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale, observă Sadoveanu, ,nu-și puneau față de acest măreț vînat problema loviturii de armă, cît problema apropierii. într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită dă spaimă acestor paseri sfioase. Ciobanul cu oile
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]