744 matches
-
pentru care trebuia să te fi născut din altă mamă ca să fi putut să trăiești pe ele. M-am uitat la toate locurile alea și mi-am spus că erau frumoase. - Pe tine te așteaptă! Îmi zise Moru, care mă iscodea ca un hoț ce era. Locurile alea Îl așteaptă pe Krog, prostule. Iar oamenii ăia de colo Îl așteaptă pe Moru, schimbă el vorba, privind pe o culme Îndepărtată, spre Miazănoapte. M-am uitat și eu Într-acolo, către pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata să adulmec, dar m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu-și dea seama că-l iscodesc. Mda. Cel ce răspândea mirosul ăla era un om nemișcat, Înfricoșat peste măsură, dar curios nevoie mare. Simțeam asta din felul În care acreala mirosului lui abia dacă-i acoperea izurile dulcege ale cărnii. Of, of. Omul speriat e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu doar câteva tărâmuri, acolo... Dar, cum să trec apa? Moru cel uscat nu mă Învățase să calc pe apă, iar Moru al meu, nici atât. Moru, of, of! Ai vegheat hoțește asupra mea Încă de când m-am născut, m-ai iscodit să vezi dacă eu sunt ucigașul așteptat, mi-ai spus una, mi-ai spus alta, m-ai trimis la cei asemenea ție, poate că m-ai și mințit când mi-ai zis că suntem părtași și că Tatăl din Cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrea să mă Înveți și pe mine să vorbesc așa cum tu vorbești În gând. Numai că eu o să trebuiască să scot pe gură cuvintele Încurcate pe care le rostești tu În gând. - Și altceva n-ai mai priceput? l-am iscodit. - Păi, n-ajunge? Auzi... Enkim să scoată cuvinte pe gură, zise și mă privi cu coada ochiului. Oh, nu, era Încă prea devreme pentru el. Am luat-o din loc fără să-l lămuresc, că Învățasem eu de la Moru cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-ajunge? Auzi... Enkim să scoată cuvinte pe gură, zise și mă privi cu coada ochiului. Oh, nu, era Încă prea devreme pentru el. Am luat-o din loc fără să-l lămuresc, că Învățasem eu de la Moru cum să iscodești omul ca să vezi dacă Într-adevăr ți-e credincios. - Asta zici tu că e prietenia? mă Întrebă Enkim atunci. În afara lui Moru tu n-ai mai avut alți prieteni? N-am vrut să-i răspund, dar el nu se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată și se repezi asupra mea, trântindu-mă sub un tufiș. Puteam să-l ucid pe prostul ăsta. Poate că așa era lăsat: Krog să-l ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rugat pe un alt Vindecător să-mi dea de știre ce doresc urmăritorii, dar el, nimic! Mai că-mi vine să-i las aici, la tine, pe Enkim și pe Runa și să mă Întâlnesc cu ei după ce o să-i iscodească pe urmăritori. Dacă află ce-au pus la cale, o să-mi spună ei ce și cum. - Dacă Îi lași aici, nu e bine. Dacă nu-i lași aici, iar nu e bine. Hai să-ți arăt ceva, Îmi zise Minos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului. Ne-am luat rămas bun, iar Minos mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mergi degeaba. Aban crede că toți Vindecătorii, acolo unde sunt ei, au aflat vestea. Of, of, Aban mai crede că văzduhul duce zvonul Încoace și Încolo. - Pot eu să fiu sigur că-i așa? Sigur?! - se miră Aban. I-am iscodit mintea. Era un noian de vorbe care se Învălmășeau acolo, Îndărătul ochilor lui, iar el nu găsea Înțeles pentru acest cuvânt. - Sigur? - reuși el să pronunțe cu gura. - De netăgăduit. Care o să se petreacă orice ar fi. Care e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul alb de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri și păduri. La Apus, cale de vreo două zile de mers, se zărea Marea cea mare, al cărei capăt nu izbuteam să-l găsim, oricât de mult ne-am fi străduit. Ne iscodea, uriașă și rece, Încă din ziua În care stătusem la foc cu Vindecătorul care Îmi spusese povestea unui Krog nemaipomenit de mare și de puternic, care putea chiar să și zboare. Spre Miazănoapte, printre Întinderile verzi ale pădurilor, se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai e frate de sânge cu Enkim. Runa stătea mai În spate și mă iscodea cu ochii ei vii, fulgerători parcă. Unu picotea În brațele ei, dar trebuie să recunosc că până și el mă privea cam prea lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să ne repezim spre Miazăzi, să ne Îndepărtăm de ei cât mai mult. Vânătorii mei se pricep de minune să ascundă orice fel de urme. - Bun Înțeles că așa vom face. Numai că vreau ca tu și Kikil să-i iscodiți pe urmăritori. Să-mi spuneți cum sunt. Din ce neamuri. În ce fel merg și ce fel de sulițe au. - Of, of, Krog. Suntem prea puțini ca să Începem lupta de sânge cu ei. - Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unei tufe Înghețate, departe de noi. Nu-i ghiceai decât după culoarea Închisă a pieilor de bivol cu care se acoperiseră. - Sunt singuri? Barra Îmi făcu semn că da. Iar Tek: - Ia să trimit câțiva vânători de-ai mei să iscodească mai adânc. - Bine. Iar tu, Barra, trimite pe cineva la Logon să-i spună să grăbească plecarea. Am lăsat pândari sus pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semn. Unul, mai cârcotaș, dădu să zică ceva, dar ceilalți Îl Înghiontiră: - Taci, prostule! N-auzi ce spune Krog? Și așa a rămas, astfel că se apucară cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu toții, cu mic cu mare, oameni și femei ba chiar și prunci, să iscodească apa. Fără folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar fi păsat de nimic. Numai că mă iscodeau cu atâta luare aminte, Încât i-am simțit că puneau la cale o blestemăție și că vorbeau așa doar ca să mă amăgească. - În ce limbă vorbește Dupna? l-am Întrebat pe Gupal. - Ei zic că asta e limba noastră adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească răspuns. Cum-necum, În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după chipul și asemănarea lui și suflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acest „de ce?“... te-ai alege cu o carte mare. — Dumneata știi răspunsul? l-am întrebat. — Nu, mi-a spus el. Tocmai de asta aș plăti bani grei pentru o carte care să conțină acest răspuns. — Faci vreo presupunere? l-am iscodit eu. — Nu, a replicat el, privindu-mă drept în ochi, cu toate că am fost unul dintre cei care s-au oferit voluntar. După această mărturisire s-a retras pentru un timp. Și s-a gândit la Auschwitz, la care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider.“ Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul pietros, spre el: Jangolița se așeză și ea la masă. - Ce-au ăia? o iscodi popa. De la ce s-au luat? - ’Ce nea Milică că i-a luat careva divideul ăla de vroia să vă arate pozele cu papa care a fost anu’ trecut la Roma de l-a filmat. Ș-acuma l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu știa nimic... Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca un copil. Cât de mult o admira Iorgu, în clipa aceea, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sutana preo- tului, am fost Întrebată despre păcatele pe care le aveam pe suflet. Am spus atunci fărĂ ezitare că Întreaga mea viață la oraș mi se pare un păcat, pentru că Îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când În când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu Întrebări suspicioase, care au aruncat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]