1,163 matches
-
pare să fi fost Înțeles bine de regii din Antichitate, care, numai numindu-se regi ai perșilor, ai sciților sau ai macedonenilor, par să se fi considerat drept conducători de oameni și nu stăpâni pe teritorii. Regii de astăzi, mai iscusiți, se autointitulează regi ai Franței, ai Spaniei, ai Angliei etc. Domnind astfel asupra teritoriului sunt siguri că domnesc asupra locuitorilor 22. Pretinzând suveranitate asupra teritoriului, monarhiile au putut să-și lărgească puterea așa Încât să includă toate proprietățile din jurisdicția lor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
occidental. Capitolul X Manualul de anticristologie al lui Theodoret al Cyrului Introducere În Bibliotheca, cod. 203, patriarhul Fotie îl prezintă pe Theodoret (393‑466) în felul următor: „Am citit din fericitul Theodoret, episcop al Cyrului, un Comentariu la Daniel. Acest iscusit scriitor îi întrece cu mult, în înțelegerea și tâlcuirea scrierilor profetice, nu numai pe Hipolit, ci pe mulți alți autori. [...] Într‑un cuvânt, el se numără printre cei mai buni exegeți și nu este ușor să găsim pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Chiajna cu fie-său Pătru vodă în București” -, veritabilă deținătoare a autorității lângă un fiu minor; femei ce au binemeritat elogii pentru actele lor de generozitate în favoarea Eclesiei („Făcut-au doamna Bălașa și un sicriu mare de argint poleit foarte iscusit, în carele au pus sfântul trup al Sfântului Grigorie Decapolit, de la mănăstirea Bistrița. Și alte multe bunătăți și odoare scumpe a făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin prețuirea arătată șlefuirii cărturărești („iar un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea de pe peretele de apus al pronaosului bisericii mari: „[...] să se zugrăvească și să se pue aici, cum să vede într-această desfătată, frumoasă și iscusită tindă, spre slava, întâi, cea necuprinsă și neschimbată în véci, a lui Dumnezeu celuia ce au învrednicit pe acestŭ bun și bl(a)gocestiv domnu a face acestea și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
România (români, maghiari și germani), din toate generațiile. Conformarea tematică este destul de laxă, fiind selectate atât texte cu explicită referire la fascism și război, cât și unele în care cataclismele istoriei politice reverberează la nivelul universului intim. Asemănătoare este Mult iscusita vremii slovă (1978), antologie care, în formularea lui Dumitru Micu, „se vrea și este omagiul liric transilvan pentru Independență și Unire, înmagazinând versuri închinate evenimentelor din 1859, 1877 și 1918 de către poeți și versuitori transilvani”. Timp de decenii T. a
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
în românește, fără să reușească să își finalizeze proiectul. SCRIERI: Mediaș, București, 1944; Orașul Mediaș. Civitas Mediensis, Brașov, 1967. Antologii: Ne cheamă Ardealul, cu gravuri de Marcel Olinescu, București, 1944; Ceea ce nu se uită, pref. Ioan Adam, București, 1977; Mult iscusita vremii slovă, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978. Repere bibliografice: Victor Papilian, „Mediaș”, LU, 1944, 10; Șerban Cioculescu, Din lirica românească antifascistă, RL, 1977, 18; Dan Laurențiu, „Ceea ce nu se uită”, LCF, 1977, 15; Dumitru Mureșan, „Ceea ce nu se uită”, VTRA, 1977
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
Mihail Sadoveanu de Matthias Friedwagner (1913) ori o serie de secvențe din scrierile de popularizare a moralei religioase, aparținând lui I. C. Ryle, John Bunyan, Otto Funcke și I. R. Macduff. SCRIERI: Chipuri, Cluj, 1912; Oameni și cărți, Solca, 1914; Un iscusit traducător al poeziei românești în limba evreească, Cernăuți, 1920; Carmen Sylva în literatura românească, Cernăuți, 1924; Immanuel Kant în filosofia și literatura română, București, 1925; Modernismul. Simbolism-impresionism-expresionism, București, 1926; Heinrich Heine și heinismul în literatura românească, București, 1930; Hermann Sudermann
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate și melancolie, cu o exprimare ceremonioasă, recurgând la un arsenal retoric consacrat. I-au fost depistate posibile ascendențe literare în modernismul interbelic (s-a vorbit despre Ion Vinea și Adrian
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
literaturii basarabene din anii ’60, este romanul parabolic Povestea cu cocoșul roșu. Scriere semifolclorică, apropiată de tehnica basmului, de o savoare aparte, în care autorul se dovedește un maestru al vorbei în pilde, cu variate și surprinzătoare subînțelesuri, un mânuitor iscusit al carnavalescului, cartea are drept miză apărarea valorilor etice perene. Epica se axează pe o antrenantă dispută în problema frumosului și a utilului, dusă de două personaje - Serafim Ponoară și Anghel Farfurel - aparent diferite, totuși asemănătoare, până la un punct chiar
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar dacă știa să scrie sau să citească, dar vorbea latina cursiv 3. Creștinismul putea fi liantul Europei Unite - ca Imperiu Sfânt -, dar numai dacă era promovat și interiorizat de toți supușii împăratului, de la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hermeneuților a fost fără rost. Vom dovedi aici că lucrurile nu stau astfel. Nu pentru că interpretările își au farmecul lor, pentru că sunt greșite sau corecte, subtile sau grosolane, ci pentru că toate i se potrivesc lui Homo polytropos, omul de rând iscusit, care nu lasă întâmplările vieții să se risipească aiurea, nu se lasă „încălecat” de destin, ci învață în toate împrejurările, își cultivă sufletul pentru a-l întări și a-l înfrumuseța într-atât de mult, încât zeul însoțitor după moarte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mișcarea literară”, „Adevărul” (unde semna rubrica intitulată „Cronica evenimentelor externe”) și „Dimineața”, la suplimentul literar al cotidianului „România nouă”, „Lumea” (1926), „Aurora”, „Dreptatea” (1927), „Viața literară” (rubrica „Cronici franceze”, în 1927), „România”, „Bis”, „Gazeta literară” ș.a. Gazetar cultural harnic și iscusit (E. Lovinescu notează în agendele sale că Ș. tocmai se întorsese de la Paris „cu cincisprezece interviuri de la avantgardiști”), de orientare mai degrabă promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista „Kalende” (noiembrie 1928-martie1929), iar
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
vis, București, 1942, Doamna Spiriduș, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1966; Lope de Vega, Teatru ales, pref. trad., București, 1943, Fata cu ulciorul. Țărăncuța din cetate, București, 1943; José Maria Ferreira de Castro, Pădurea virgina, București, 1944; Miguel de Cervantes, Iscusitul Don Quijote de la Mancha, I-II, București, 1944-1945; Mihail Sadoveanu, Un mulino arrastrado por el Siret, București, 1962, El zodiaco del Cáncer, București, 1963; Dolores Medio, În căutarea Nataliei Blay, București, 1964. Repere bibliografice: Ț. Lăstun, Ricardo León, „Iubirea iubirilor”, traducere
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
un pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând istorii cu desfășurări sinuoase, incitante, cu deznodăminte imposibil de anticipat. Narator plat, romancierul este, în schimb, un iscusit scenograf, cu un simț deosebit al situațiilor și cu știința derulării intrigii, a gradării efectelor, a provocării suspansului, a amânării deznodământului. Dacă pe lângă acestea ar fi avut și darul de a crea dialog, nimic nu i-ar fi împiedicat afirmarea
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
români, București, 1989; Excurs prin literatura lumii, București, 1990; Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994. Traduceri: Epicur, Lucrețiu, Texte alese, introd. C.I. Gulian și Marcel Breazu, București, 1950 (în colaborare cu H. Mihăescu); Florencio Sanchez, În familie, București, 1957; Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, București, 1957 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Federico García Lorca, Mariana Pineda, în Federico García Lorca, 4 piese de teatru, pref. Mihnea Gheorghiu, București, 1958; J. Villafañe, Povești și legende, București, 1960; Ramón del Valle-Inclán, Tiranul
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
este tras din două direcții: prima este aceea a realului, fixând un cadru temporal ușor de recunoscut, anii ’70-’80. Cea de-a doua direcție, livrescă, lipește corpul textului de cel al lui Don Quijote de Cervantes. Subiectul romanului este o iscusită formă care dezvoltă o schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
G. CĂLINESCU Pann face parte și el din familia poeților întemeietori, dar în linie morală. Hristoitie au Școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cârti. Autorul Povestei vorbei este, în fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. EUGEN SIMION
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de tandrețe, finalitatea iubirii care stă chiar în deliciul despărțirii. În plus, construcția prozastică denotă o acuratețe
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
săptămânal obștii mănăstirii). Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din diferite ramuri ale științelor umaniste 3. „Scriitorul iscusit”tc "„Scriitorul iscusit”" La originea primei cărți semnate de arhimandritul Sofronie s-a aflat opacitatea cu care diverși membrii ai intelighenției ortodoxe din Paris (incluzând un teolog de talia lui Vladimir Lossky) au întâmpinat scrierile Sfântului Siluan. Considerându-le niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Extraordinara bogăție teologică a scrierilor părintelui Sofronie, multe dintre ele redactate într-un limbaj având un pronunțat caracter filozofic, au atras atenția publicului educat și chiar a cercurilor academice din diferite ramuri ale științelor umaniste 3. „Scriitorul iscusit”tc "„Scriitorul iscusit”" La originea primei cărți semnate de arhimandritul Sofronie s-a aflat opacitatea cu care diverși membrii ai intelighenției ortodoxe din Paris (incluzând un teolog de talia lui Vladimir Lossky) au întâmpinat scrierile Sfântului Siluan. Considerându-le niște simple documente de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu-o canistră sub jet, ca să bem cu toții! Da, zău așa, vitejilor, am putea fierbe un punci grozav în răsuflătoarea aia și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slujindu-i drept compas. Căci, după ce a fost urmărită și reperată cu atenție vreme de multe ceasuri, pe lumină, traseul ei nocturn este stabilit aproape cu aceeași precizie de către vînător, ca linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela uimitor de iscusit, o dîră pe apă este o urmă aproape la fel de concludentă ca una trasată pe pămînt ferm, el dezmințind astfel proverbiala vremelnicie a semnelor scrise pe apă. Și, așa cum itinerariul puternicului leviatan de fier al trenurilor moderne e cunoscut în amănunt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor, intrau În slujba unui capitalist. Afară de asta erau unii care pătrunseseră În Academie nu fiindcă aveau o activitate culturală ci pentru că reprezentau un nume politic (Ă). De ce să nu remunerezi pe omul de știință? Acel care cu mâna lui iscusită ți-a tăiat și cusut țesuturile maligne, nu merită invidia dacă merge În automobilul În care altădată se duceau intermediarul veros sau industriașul opulent. (Ă). Cât despre arte și litere premiile au rostul de a stimula. Aceste premii sunt acum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]