1,029 matches
-
ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o prințesă. Fratele mai mare a fost însă ghinionist. S-a însurat cu Iulia Minor și ispășesc acum amândoi nu se știe ce păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și pe principe. De obicei, par ticipă generos cu bani la încurajarea talentelor și sprijină cultura. S-a scuzat însă printr-un bilet, dând vina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină cu obidă. M-am vândut, căci altminteri aș fi avut negreșit un loc asigurat printre cei două mii de răzvrătiți crucificați de Quinctilius Varus. Nimeni nu-și mai pierdea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
instructorului. — Așa e, suspină ostenit. O dreptate mai presus de orice patimă. Toți obțin ceea ce cer și li se oferă ceea ce nu cer. Murmură: — Nici nu știi cu cât de ușor poți deveni din spectator spec tacol, ajungând să-ți ispășești plăcerile nefericite prin cange și foc. Vezi că-i mai prudent să rămân aici? remarcă germanul. Scutură din cap. — Ți-am spus că nu mi place să mă duc în mulțime. Mai bine căutăm un loc să ne așezăm un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totul avea sens. - În afară de diferența de sex, mai erau și alte lucruri? De exemplu, păcatele de atunci vă afectează acum? Da. În copilărie am avut parte și de momente plăcute, însă și de unele dureroase. Poate că trebuia să-mi ispășesc păcatele din viața anterioară. - Nu vreau să fiu insensibil, dar nu li se întâmplă tuturor la fel? Lăsând la o parte spiritualitatea și reîncarnarea, toți trecem prin momente neplăcute. Probabil. Hmm. Totuși, când ești așa de mic și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7. Mi-a atins gura cu el, și a zis: "Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!" 8. Am auzit glasul Domnului, întrebînd: "Pe cine să trimit, și cine va merge pentru Noi?" Eu am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă!" 9. El a zis atunci: "Du-te și spune poporului acestuia: Întruna veți auzi și nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? 8. Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luîndu-l cu suflarea năpraznică a vîntului de răsărit. 9. Astfel nelegiuirea lui Iacov a fost ispășită, și iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca niște pietre de var prefăcute în țărînă, idolii Astarteei și stîlpii soarelui nu se vor mai ridica. 10. Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tu știi că mie nu-mi place asta! (Aluzie la buza eiinferioară, care sângera imediat.) De ce spunea asta? Voia, cu toate îmbrățișările nebune ce-mi veneau acum, totuși să mă hotărască s-o las? Sau clocoteau remușcările și voia să ispășească? - Și cum ai putut tu la primărie spune "da"? - Nu, eram pe altă lume, n-am spus nimic! Iarăși da impresia, pe care o dase de multe ori odinioară, că jucase rolul într-un anumit fel, ca să se vorbească de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit. 14. De aceea jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare." 15. Samuel a rămas culcat pînă dimineața, apoi a deschis ușile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16. Dar Eli a chemat pe Samuel, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă și pe care poate o va fi chemat Felicia. în mijlocul camerei, înconjurată de mormane de flori putrede, era o masă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l descopere și pe Pancratie, interpretând chiar rolul principal, Însă bătrâna clătină din cap: și așa păcătuise destul. „Invenția“ lui Pancratie avu un ecou neașteptat În obște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o arunce Într-un iaz sau Într-o fântână, dar, procedând astfel, nu cumva ar fi păcătuit și mai mult față de cei vii, spurcându-le apa, cât și față de cei morți, pe care nu i-ar fi lăsat să-și ispășească, după cum era voia Domnului, păcatele? Faptul că se afla și ea-n cutie n-o sperie din calea afară. Întorcând lucrurile și pe față, și pe dos, bătrâna ajunse la concluzia că păcatele pe care le săvârșise nu erau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe dos, bătrâna ajunse la concluzia că păcatele pe care le săvârșise nu erau chiar atât de mari precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul vieții, și nu după ce-și va da obștescul sfârșit... „Ce mai pedeapsă, bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acesta nesfârșit există multe similitudini și destine care se intersectează. Probabil Însă faptul că numele lor coincid face ca o parte din vina unui să se transfere asupra celuilalt. Prin urmare, Subotin cel de aici a avut și el de ispășit pedeapsa cuvenită... Furată cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Închisoarea Jilava, care era dotată cu ceva medicamente și doctori din rândurile deținuților, arestați ce se Întorceau la anchetatori pentru alte cercetări penale, Întâlniri cu avocații și apariții În fața judecătorului pentru a primi condamnări iar Însfârșit ce-i ce au ispășit condamnarea și vor fi puși În libertate. În acele momente de Înaltă tensiune, În Întregul penetenciar domnea o liniște desăvârșită Încordarea fiind maximă: liberul nu repeta numele celui strigat!! Atunci când se aștepta mai puțin, de fapt uitase unde se află
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
miercuri, nici joi, Sheba a tras concluzia că într-adevăr o întrecuse. Dar vineri, chiar în timp ce încălzea cuptorul pentru ars ceramica, Connolly a apărut din nou. Nu putuse să vină mai curând, pentru că în celelalte zile ale săptâmânii avusese de ispășit pedepse. Sheba, hotărâtă ca de data asta să nu mai exagereze, a dat din umeri și i-a spus că se bucură că-l vede. El adusese alte câteva schițe de-ale lui și, din nou, au stat amândoi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe oricine iubit, dar prefera să stea lângă mine de când Mihai nu-i răspunsese sentimentelor ei. Nu se mai gândea la o relație care oricum ar fi încetat odată cu terminarea școlii. Aștepta numărând zilele ca un condamnat ce trebuia să ispășească o pedeapsă nemeritată, visând la clipa revenirii lângă familia ei dragă și lângă toți care o mai așteptau acasă. Mihai ar fi putut fi singurul băiat de acolo căruia ar fi putut să-i încredințeze visele, dar ca o bizară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în ochi iertare, ca să mă ia înapoi lângă ei, la stână, dar înțelegeam prostia de care dădusem dovadă și acceptam resemnat să mă întorc pentru o vreme în sat, ca o pedeapsă pe care o meritam și trebuia să o ispășesc ca un bărbat ce mă credeam. Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut pentru întâia oară, îmi întindea obrazul cu degetele lui aspre ștergându-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă feream să-mi blestem soarta, din moment ce mâncam pe săturate, învățam să citesc și nu încasam nici o lovitură de bici nejustificată. Până când a murit binefăcătoarea mea. Înlocuitoarea ei era fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am fost dus la castelul Sant’Angelo, am fost închis în aceeași celulă pe care o ocupasem aproape doi ani. Dar, la vremea aceea, nu riscam decât captivitatea, pe când, de data asta, puteam fi judecat și condamnat să-mi ispășesc pedeapsa într-o închisoare îndepărtată sau chiar pe o galeră. Fără îndoială că n-aș fi fost atât de afectat de acest lucru dacă n-aș fi pus la cale plecarea. Cu toate astea, în primele zile, detenția a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ochiuri de lumină în care se distingea doar întunericul și tivul de ceață și unsoare, aerul atârna m spatele și în fața mea ca o chiuvetă veche, plină cu vase murdare. Distrusă, terminați, astmatică, Londra, cu obrazul ros de vărsat, își ispășea condamnarea sub cerul mustind de apă. La intrarea ornamentată a unui magazin de la parterul unui bloc, stătea un bătrân cu un palton închis cu nasturi și pantofi mari, lustruiți, vorbind ploii. Era încadrat de alți bătrâni muți și de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tu ești paiul, Vultur-în-Zbor, spusese el, iar eu sunt omul care se îneacă. Ultimele șanse, ca și cele dintâi, apar o singură dată. Virgil Jones era convins că aceasta era ultima lui șansă. Ultima șansă să facă, să salveze, să ispășească vina și neputința care zăceau în el, corodându-i ființa. Șansa de a salva în loc să distrugă. Un om care trăiește într-un confort acceptabil în mijlocul unei sărăcii absolute învață până la urmă să nu mai vadă mlaștina disperării. E un mecanism de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
hoașcă cocoșată drept nevastă. Ăla a fost un lucru creștinesc, dacă vreți: să-l ajuți pe cel schilod și să suferi nebunește în tot acest răstimp. Ai făcut-o vreodată cu o cocoșată, fermierule? Atunci nu-mi refuza libertatea. Am ispășit din plin. Nu vin cu dumneata, spuse femeia. — Nu vii? tună O’Toole. Nu vii chiar acum? Vii la Elbaroom și nu vrei să mergi cu stăpânul ei? Așa te porți cu o gazdă, femeie? însuși numele te pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai provoca. Temerile din dosul acestor cuvinte se adeveriseră deja. Vultur-în-Zbor știa că își rănise prietenul mult mai tare decât Flann O’Toole și într-un punct mult mai sensibil. Vina era acolo, dar părea că nu vrea să fie ispășită. Nu încă. Mai întâi trebuia să se prezinte. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Se scutură, străduindu-se să-și revină și să-și dea seama unde se află. De jur împrejurul său erau numai fețe mohorâte, cu excepția celei a lui O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
popa Țandără (se certase cu episcopul din B. care-i luase cele patru cruci din marmoră de Carrara din cimitirul satului unde slujise până atunci), medicul Pascu (ginecolog, îl prinseseră cu trei avorturi clandestine și l-au trimis să-și ispășească păcatele acolo) și eu, ajuns între ei după un joc de-a entuziasmul creației libere. Dădusem reuniunilor noastre din fiecare seară numele de cenaclu „Grebănarea“, gândindu-ne chiar să ne înscriem la „Cântarea României“ cu o culegere de creații proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]