4,397 matches
-
o văzuse niciodată, parcă pudrată cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei să mergi? întrebă ea, izbită de înfățișarea lui. Urcă-te-n cameră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ori de câte ori trecea pe lângă el, amintindu-i dimensiunile singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mă, Singurătate! Bicele tale mă zvânte, facă din mine luntre și punte. (Magica) În starea de umbră nevăzută de ochi omenești, cuvine-se acum, umbra de mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
științei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în fața icoanei Maicii Domnului străbătută de absolut e om, și ăla e dihor laureat. În Ispita de pe munte — retro satana! — Isus spune: „Împărăția mea nu e din lumea aceasta.“ Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăția Lui cu trenul sau cu racheta dacă poți. Nu poți! Înotăm în Univers ca mormolocii, și lumea lui Cristos se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Isus spune: „Împărăția mea nu e din lumea aceasta.“ Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăția Lui cu trenul sau cu racheta dacă poți. Nu poți! Înotăm în Univers ca mormolocii, și lumea lui Cristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern. Tot ce se face în afara teologiei este onanie de prestigiu. REVOLUȚIE Revoluția e o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii; doar dacă te situezi în afara ei și creezi o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
dansat, m-am reprezentat, mi-am strivit semnele înainte de somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele. Aproape de cer am strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
împărăția Ta, fie Voia Ta! Precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi! Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne lăsa pe noi în ispită ci ne mântuiește de cel viclean! Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor amin! Am, ascultat și am spus în același timp „Tatăl nostru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mic, provocat de el însuși. Altfel-zis, este supus tuturor „vitregiilor soartei”, deci și predispus să și „uite” „vocația îndumnezeirii”. Deși cu ea a fost hărăzit din naștere. Când ajunge să creadă cu tărie că o are cu adevărat, poate înfrânge ispita răului, ce este, de asemenea, o „calitate” originară. Calea către descoperirea acelei vocații (pentru sfințenie) este presărată cu mai sus amintitele „vitregii ale soartei”. Este vorba de felurite „incidente de parcurs” venite din „sfera iraționalului” și care îi fac pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească despre acest lucru cu cineva, se apropie de actor și-i arătă cele două ispite, șoptindu-i tainic: Nea Petrică, oare ce-or fi găurile alea mari din partea de sus a stîncii?... Le vezi?... Uite, colo... Actorul se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nea Petrică, oare ce-or fi găurile alea mari din partea de sus a stîncii?... Le vezi?... Uite, colo... Actorul se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care se frigeau decît ispitele Bărzăunului), apoi răspunse ca și cum ar fi fost în totală cunoștință de cauză: Aha, văd!... Acolo, bre Ticule, dorm Muma Pădurii și cu Statu-Palmă-Barbă-Cot. Au mare nevoie de cineva care să le facă ventilație și să-i apere de muște. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
haină/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vara sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Astfel transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne-am obișnuit cu fața desfigurată și cu mersul lui șchiopătat; am învățat să-i respectăm tăcerea și am încetat să-i punem întrebări pe care le lăsa fără răspuns; într-un sfîrșit, l-am respectat cu toții, căci, dacă rezistam ispitei de a-l descoase, lupul era cel mai minunat interlocutor. Sînt cîțiva ani buni de cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța rea este mai bună decât omul rău... Orice femeie este, în felul ei, o ispită! Dar nu toate ispitele sunt femei.... Când unui bărbat îi place o persoană de sex feminin, e bine să-și evalueze cu precizie „argumentele”, și cele de ordin material și cele de ordin spiritual!. Mincinoșii convinși, nevindecabili, cred că jumătate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța rea este mai bună decât omul rău... Orice femeie este, în felul ei, o ispită! Dar nu toate ispitele sunt femei.... Când unui bărbat îi place o persoană de sex feminin, e bine să-și evalueze cu precizie „argumentele”, și cele de ordin material și cele de ordin spiritual!. Mincinoșii convinși, nevindecabili, cred că jumătate din cele ce debitează
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
e atât de aproape? Nu ar fi mai bine să amân până ea se sfârșește?" Și-l invadează o mie de amintiri rătăcitoare și se întâlnește cu Tatăl nostru pe buze, sfârșind în cerul gurii: Nu ne duce pre noi în ispită!", iar din adâncul sufletului aude vocea lui don Fulgencio: "Fă copii, Apolodoro, fă copii!" Când dumneata vrei, domnișorule? Eh? Deja supa e pe masă. Dar ce sănătate, Petra, ce sănătate. Dacă sănătatea se ia... Vino aici. Dar slujnica dispare. * Don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
faci dumneata așa, îți promit că traduc romanul în engleză, căci dată fiind insensibilitatea, nu cred că ar plăcea în Anglia". Am avut un moment în care, meditând asupra argumentelor pe care mi le-a spus prietenul meu, și în fața ispitei în care ar putea intra romanul meu la publicul englez, am gândit că aș putea să variez soluția, care în principiu aș vedea-o, dar totul era inutil, căci logica subconștientului și inima mă duceau mereu la prima mea idee
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Îl aprobă cu tot Întunericul ei. Eu nu exist. Iar gândul acesta se ridica invizibil și de netrecut Împotriva panicii, care pe oricare altul l-ar fi cuprins; Îl proteja, credea el, de toate consecințele, făcea să germineze În el ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este divină, Vasile. Dar nu trăim noi evul unei epoci ideale acum? — La urma urmei, poate că așa voi ajunge celebru , zâmbi el amar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mâinilor Sale: “Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez.” (Ioan 5, 17). În necredința lor, acest gen de indivizi necinstesc cel mai mare beneficiu al muncii pentru suflet acela de salvare a lui de la păcat, luminând mintea și înlăturând ispita, adevăr transmis urmașilor de părintele Ilie Cleopa: “Lucrul mâinilor îndepărtează mintea de la gândul păcătos”. De câțiva ani, societatea românească se mai confruntă cu un fenomen aparent inexplicabil și lipsit de orice rațiune a bunului simț. După opinia unora, de la începutul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
întunecă sufletul cu gânduri necurate, biruiește-l pe potrivnicul cu numele lui Iisus, repetându-l des, cât mai des. O armă mai puternică și mai plină de izbândă nu vei găsi, nici în cer, nici pe pământ”. În vremuri de ispită și necaz, nu este leac mai eficient decât rugăciunea. Dăruit cu adânc de cunoaștere a făpturii omenești, căutând cu milă spre cei aflați la nevoie care veneau la dânsul spre a-i cere ajutor, părintele Arsenie Boca îi sfătuia: “Roagă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
înlătura.” (Părintele Arsenie Boca - Luptă duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton, 2009, pg. 82). Orice faptă rea are drept temelie un gând necurat. Gândul necurat se naște dintr-o inimă care poftește cele ale păcatului. Pofta inimii și ispita pot fi alungate doar prin rugăciune, post și lucrul mâinilor (munca). “Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte.” (Iacov 1, 14-15). În tot
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pare ca tot necazul pornea de la soacra sa.Aceasta o considera o aventurieră. Acuzațiile erau numeroase.Faptul că Duia nu se pricepea la gospodărie se transformase într-o tragedie.Pentru unii era o adolescentă întârziată,dar versată.Și plină de ispită. Crescută strict în regim de pension. Alintată. Contactul cu viața a schimbat-o total. Bărbații o sorbeau din priviri.Era elegantă. Ea le spunea ștrengărește tuturor „că nu-și dorește să rămână cu sexul nefolosit”. Visa la un bărbat de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
inutilă. La fel de posibil este însă ca tu să fii departe de tine sau nici măcar să nu te cauți. Tentația imaginii ne bântuie existența și ca dorință de a ne vedea într-un anume fel, într-o anumită postură; altfel spus, ispita de a deveni o poză, pozând pentru întreaga viață. Imaginea devine icoană la care ne închinăm; a-ți consacra întreaga viață pentru a avea un anumit nivel de trai constituie tot o formă de închinăciune. Astfel, postmodernitatea (prin medierea modernității
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o gustare ușoară puțină terină de gâscă, două trei feluri de salam, pâine de secară cu nucă... Îi fu greu să se hotărască la raionul cu brânzeturi și la cel cu vinuri aveai de unde alege și n-a putut rezista ispitei. Când trecu pe lângă portar, acesta îi spuse: Cu aceeași cheie puteți intra direct în dormitor. Dacă aveți nevoie, menajera vă va aduce dimineața micul dejun. Nu trebuie să vă deranjați, are cheile ei. Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]