1,908 matches
-
apăr acum cunoașterea luciferică, prefer materialismul dialectic, care mă învață că nimic nu e stabil pe această lume, și că totul se află în continuă mișcare și transformare. Va învinge cel ce are răbdare să aștepte fără să se lase ispitit de orgoliul de a acționa, când timpul nu e favorabil acțiunii..." " Da, dar aceste mișcări sânt largi și durata lor nu se măsoară cu durata existenței mele pe pamînt. Trebuie să acționez!" "Da, dar nu uita că lumea de azi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strigă Matilda, aceste ostrețe te împiedică să vezi cerul, zarea îndepărtată, acolo unde sufletul se poate pierde în armonie cu tot ce există... norii de pe cer, apele, pădurile, păsările pământului, oamenii... sufletul oamenilor așa cum sânt ei cu adevărat, nu speriați, ispitiți de iluzia pe CARE Le-o oferă inteligența... Sufletul omului mult mai larg, dacă l-ar deschide, ceea ce ne face astăzi să suferim l-ar pierde în lărgimea asta, ar deveni meschin, stupid, am râde toți de ceea ce ne-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise aruncîndu-mi o privire turbure ca o dovadă, ai fi zis, palpabilă, umană, că ideea mea despre ura așa-zis curată e o pură speculație, că așa ceva nu există. Eu însă simțeam pentru ea o astfel de ură. Nu eram ispitit s-o învinuiesc de nimic, nici s-o înjosesc în sinea mea, deși mi-ar fi fost atât de ușor s-o fac. Materialul era bogat, de pildă cel mai recent acapararea fetiței, ferocitatea cu care pusese stăpânire pe mica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-avea să uite că are un tată, cei mai curați ani ai ei să și-i trăiască totuși mai mult cu el, și nu cu mine? Imaginația mea o vedea jucîndu-se și râzând cu acel intrus, care o putea ispiti cu frumoase cadouri, cu mângâieri și cuvinte sincere de dragoste și de ocrotire, în care ea să nu vadă nimic rău. Și, într-adevăr, ce rău putea fi în toate acestea? Era cu atât mai rău cu cât Silvia îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Biată aparență, vrei acum să-l asculți pe Victor! S-a întîmplat ceva între timp? Mă uitai la ea direct și mă mirai că avusesem cândva visul diafan s-o țin vreodată în brațe. Ce să ții în brațe? Mă ispitise gândul că întreaga ei ființă e numai spirit și că dacă ași fi iubit-o m-ași fi spiritualizat și eu... Izbucnii în râs la acest gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de a iubi rămâne neatinsă, întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea? E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit. Ura, desigur, te poate ispiti să te răzbuni, e frumoasă, s-o iubești mai departe, chiar dacă știi că nu va mai fi nimic. Uite însă vine oricum, și acest lucru îl simți cu certitudine și simți chiar o bucurie că ești liber de cineva care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le lauzi tu! "Ei, și la ce le folosește căința?" zise tata. "Păi nu le mai folosește, dar căința, dacă vine, cum să scapi de ea? Trebuie să te căiești, că n-ai încotro." "Și tu nu te căiești?" o ispiti tata furios. Mama tăcu. Dacă răspundea că nu, ar fi dat dovadă de trufie, dacă spunea că da, se căiește, atunci la ce i-a mai folosit o viață de smerenie? "Mai mă căiesc și eu că nu sânt sfântă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alte tentații decât acelea de a-ți fi urmat drumul pe care ți-era dat să-l urmezi te-au învins fără vina nimănui. Ce aflai de la Nineta? Că ratase lovitura cu tubul: îl aruncase după ce născuse doi copii. Fusese ispitită să devină mamă, să fie ca alte femei, să aibă bărbatul și casa ei, să fie bine văzută în orașul în care se măritase cu acel negustor bogat. Dar negustorul începu să afle, deși nu dorea, fiindcă faptele chiar dacă nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
greața de a exista și nici nu e vorba, cum cred unii, de un cât de mic deficit al forței noastre vitale. Nu, greața survine dintr-o pornire cu care sîntem dăruiți de a respinge amestecul în care am fost ispitiți să intrăm, așa cum un ficat sănătos aruncă bila în sânge când îi trimiți, prin stomacul care primește orice, o fleică grasă și râncedă. Pentru că nici măcar nu putem să spunem contemplând o ceată de ticăloși în toiul unui chef, asemeni poetului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu vechea magie, ci o turburare nervoasă depistată de medici drept nocivă, iar pictura a căzut în decorativ. Chagall, Picasso, Chirico, Dali sânt ultimii mari pictori, iar sculptura s-a abstractizat și ea, în căutarea "esențelor". Desigur, esența formelor poate ispiti, dar în practică ele se confundă, un cap de femeie reprezentat printr-un ou ne duce cu gândul și la un ou, reprezentat printr-o femeie. N-ar fi rău dacă am gîndi: femeia e un ou, dar o găină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și sperii, nu numai să te amuzi. Dar dacă mă pui chiar să imit, cu modelul alături, un Moise de Michelangelo, îți declar că nu pot oricât m-ași strădui, după cum nici o frază mozartiană, în timp ce o simfonie modernă m-ar ispiti, fiindcă sunetele ei nu exprimă nici un mister, adică nici o coerență..." "Poate că n-o sesizăm noi?! zise Lavinia. Pe primăvară eram la București într-o sâmbătă și ne-a invitat o cunoștință la un concert în care se cânta pentru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că asta vine mai târziu, fie că o făcea de pe acum să plătească, ghicindu-i în mod obscur vinovăția de a fi adus între noi un străin. Deci nici întrebările dacă o mai iubesc nu fuseseră atât de goale. O ispitii: Consider viața mea refăcută, nu mă interesează să mai trăiesc de-aici înainte cu o femeie în aceeași casă. Dar cu ea? Acest lucru nu-l afirmai. Își aprinse o țigare și gândii că mâinile îi tremurau, dar nu un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un efort parcă neomenesc, să înțeleagă și îmi răspunse: "Nu vorbește! Nu i-am făcut nimic!" Și mă lăsă să înțeleg că ași putea să-l calc în picioare dacă eu, descoperindu-i vreo vină spusă de ea, ași fi ispitit să-l pedepsesc; își desfăcu brațele cu sensul că era gata să ispășească. Revenii lângă albia unde ea spăla rufe. "Mamă, îi spusei, să știi că eu mă descurc, dacă ești obosită nu mai veni." Dar ea veni, însă fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai ales că după despărțire întîrziam să mă recăsătoresc (de aici gândul că nu încetam s-o mai iubesc încă și nu mă despărțeam în sufletul meu de ea, cum nu se despărțise ea de tata, dar analogiile, deși ne ispitesc totdeauna cel mai tare și ne chinuie cel mai mult, sânt și cele mai false dintre toate ispitele care ne fascinează spiritul). Mama cedase doar pe patul morții, când îndoiala e mai puternică decât certitudinea care ne-a călăuzit existența
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bombei cu hidrogen. Ei, acest om se sinucide la un moment dat după ce își omoară întîi copiii. Un schizofrenic, mi-a spus Ciceo sigur de sine, chiar disprețuitor față de alte interpretări. Dar putem fi chiar atât de siguri?... Da, mă ispitește gândul să-mi închei aici povestirea, fiindcă încep să cred că n-a existat ruptură în viața mea, totul s-a înlănțuit încă din adolescență, și până aici n-a fost rău. Nu eu am fost cel mai lovit din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copil ești... De fapt ești... De fapt ești un... Scuză-mă, nu știu ce spun, m-am troșcăit..." Da, zisei, destul de tare, ca să mă pui mai presus de Aristotel, dar nu atât de tare ca să mă jignești, deși un gând te-a ispitit. De fapt ce sînt?" "Hercule, cu tine simt că trăiesc..." "Și fără mine ce simți?" Ei, fără mine ce simțea? Nu-mi răspunse, chiar și în această stare de somnolență a spiritului, din care dealtfel se trezi după ce deschisei ușa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi vrut să fiu acolo, să urc pe acea cărare, care se vedea săpată în el, numită "drumul cîinelui", cum am aflat că se numea și care era singura care ducea undeva spre o veche și nefrecventată, neprietenoasă cabană. Mă ispiti cu adevărat gîndul: ce-ar fi să fugim în acest munte? Noi doi, și să nu mai revenim niciodată în această lume plină de dipsomani, parchinsoniști și torționari. Nu bolile sânt rele, ci ceea ce ele potențează în om: violența neînfrînată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care erau concentrate ca într-un nucleu indestructibil acceptarea fără cenzură a ceea ce sîntem, trufia liniștită a unei vechi descoperiri că nu putem să fim cum nu sîntem și că nici o aventură n-a putut și nu va putea ispiti acest eu, bun sau rău, care constituie singura realitate a celui căruia îi e dat să parcurgă o viață, să accepte să lupte cu sine. La ce bun? Nu de-aia ne-am născut, ca să luptăm cu noi înșine, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
concretului, pe larg etalat, și cu plăcere vizibilă, și pe care nu l-am putut ocoli fiind încredințat că astfel m-ași fi chinuit îndelung, fără să obțin, spiritualmente, eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit, o clipă, să-l arunc pe foc. Și totuși, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulți dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca și mine, au suferit și au fost fericiți în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această singură calitate decurg toate virtuțile sociale” (Rousseau, 1963a, p. 282). Mila trebuie văzută ca un sentiment deopotrivă personal și colectiv care, În starea naturală, ține loc „de lege, de moravuri și de virtute, cu avantajul că nimeni nu este ispitit să nesocotească chemarea blândei sale voci” (ibidem, p. 283). Mila este așadar un sentiment natural și, În același timp, o virtute socială, lipsită Însă de exigența morală a datoriei și de constrângerea legii. În descrierea stării naturale, aproapele este În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este strict individuală, și de doctrina religioasă propriu-zisă, Bisericile se manifestă ca niște veritabile forțe structurate, ierarhizate, care pot face concurență puterii politice. La un moment sau altul din istoria lor, marile religii, fie ele monoteiste sau nu, au fost ispitite să-și extindă influența până la a instaura teocrații, zeii Înșiși guvernând asupra oamenilor prin intermediul castei preoților. Cum trebuie oare să reacționeze puterea civilă În aceste situații? Până la urmă, cui Îi aparține puterea? Pot exista, fără contradicții, două suveranități În cadrul aceluiași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și de complexul istoric al vieții spirituale"". Un alt important scriitor, Vasile Voiculescu, autentic poet religios, este portretizat și caracterizat în scurt de Virgil Ierunca. Emoționantă este relatarea vizitării poetului bolnav, bătrîn, înfrigurat de către Tudor Vianu, ce încerca a-l "ispiti" să publice cîteva poeme în presa vechiului regim. Estetul va fi refuzat cu un nu atît de categoric, încît acesta a trebuit să părăsească urgent încăperea. Vorbind despre E. Lovinescu și menținerea acestuia în carantină, de refuzul regimului de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tâlcuiește” Aritmetica lui Alessandro Conti (din 1730), în Elementi aritmetice arătate firești, cu stăruința de-a o adapta cerințelor școlare de la noi. Nu pregetă a se documenta din varii surse pentru a introduce noțiuni de geometrie cu caracter aplicativ, e ispitit a reflecta la știința numerelor și raportează la tradiția romană „al nostru obicei de numărare” și unitățile autohtone de măsură. I se atribuie, argumentat, și o Gramatică de la învățătura fizicii (1796), grupând, în câteva capitole distincte, termeni și cunoștințe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
alungă, polarizând spiritele, discuțiile senine în literatură”. Concluzia este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația în care „asaltul mass-media ne ispitește cu iluzia participării la istorie” iar „ura, patimile politicești [...], impulsul vindicativ pustiesc”, salvarea se află în „lumea spiritului, singura capabilă, după lecția lui Noica, să convertească răul în bine” (4/1992). Pe parcursul mai multor numere Platon Pardău analizează piața cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
o enigmă fără sfârșit? Vezi acum ce confuziune și întunecime mare? Și pricepi de ce este nevoie de credință peste tot”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, omilia V, p. 61-62) „Ai văzut deci, că a ispiti cele sfinte prin raționamente omenești este o blasfemie? Și cu drept cuvânt, fiindcă ce poate avea în comun raționamentul omenesc cu cele sfinte?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 62
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]