804 matches
-
vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit în fața Dulapului. Era neschimbat, puternic și ispititor. Am atins cu degetele mânerul lunecos și Dulapul s-a deschis în fața noastră. Era suficient loc în el pentru tot universul. Oglinda interioară ne reflecta pe amândoi, extrăgându-ne siluetele din beznă. Respirațiile noastre, la început inegale, își găsiră același
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Simona Vasilache Risc, aici, o scurtă înșiruire a vârstelor europene, așa cum s-au văzut ele de la porțile Răsăritului. Prima Europă, ispititoare și iscând sentimente de afiliere, e a lui Dinicu Golescu. Îi urmează, în același secol, Europa bonjuriștilor apoi, cea mai firească, poate, Europa interbelică, vârsta lepădării noastre, măcar în parte, de complexe. A patra Europă avea să fie una a
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
se vor trimite până în 17 mai pe adresa: Direcția pentru Cultură Gorj, 210135 Târ- gu Jiu, Calea Eroilor nr. 15- 17, informații la tel. 0253 222236 sau 0253 213710. „Petrecere cu taraf“ l Tudor Gheorghe la Operă Ce-i mai ispititor ca un bairam cu lăutari într-o seară de vineri? Pentru mulți dintre cei care-au gustat savoarea unor astfel de împrejurări, nimic nu e, mai ales când chemarea o face un mare artist ca Tudor Gheorghe. Partea a doua
Agenda2004-18-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282361_a_283690]
-
că PNL va vota împotriva Cabinetului Ponta III, punctând că liberalii nu mai pot să-l mai creadă pe premier. Îl ascultam pe primul-ministru, același cel din decembrie 2012 invocând un program, același din 2012, spunându-ne aceleași vorbe frumoase, ispititoare, convingătoare la prima audiție în 2012. Înțeleg că sunt oameni, parlamentari, cetățeni tentați să le creadă, în orice caz PNL și eu nu le mai putem crede, pentru că le-am crezut o dată, le-am votat o dată, le-am învestit cu
Crin Antonescu: Nu putem să-l mai credem pe Victor Ponta () [Corola-journal/Journalistic/31826_a_33151]
-
târziu, al Rinocerilor. Dezbaterile sunt dorite și plăcute, însă nu merită să dai apă la moara celor care se bagă în seamă pe ei înșiși, înainte de orice. Să trecem de la astfel de generalități la lucruri mai palpabile în legătură cu acest duet ispititor. Exact când s-au cunoscut cei doi, față în față, nu contează. Evident, s-au întâlnit întâiași dată prin scrisul lor. Mai "vârstnicul" Sebastian publica de prin 1927, Eugen Ionescu din 1929 și deveni mai vizibil din 1932. În polemica
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
cu viteza luminii față de vechile ei tabieturi de savurat paginile. Ceea ce n-o împiedică să-i regrete, probabil că cel mai sincer, dispariția. Rămân câteva povești, izbutit traduse de Eduard Bucescu, piste pe care Rachman le deschide și le închide ispititor. Lumea pare că se termină de fiecare dată când acești oameni singuri dau cu nasul de realitate, dar nu e deloc așa. Viața e plină de întorsături pe care știrea de ziar n-o să le prindă niciodată, și fiecare din
Străini la Roma by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2821_a_4146]
-
ele însele („smochine mari, galbenmovalii, cu pielea mată printre nervuri și cu promisiunea unui miez fabulos”) și mai ales prin aducătoarea lor, o fetiță de 12-13 ani, versiune de Lolită „jitană”, care apare din când în când pentru a oferi ispititoarele fructe. Ambianța marină erotizată se împlinește prin evocarea smochinelor miezoase și a purtătoarei lor pe tipsie. Acesta este cadrul în care adulterul se săvârșește, protagoniștii fiind împinși în păcat de o răvășitoare patimă carnală izbucnită în ei de cum s-au
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
Tentația de a pătrunde în viața privată a scriitorilor a fost dintotdeauna ispititoare. Un jurnalist-biograf de la cotidianul francez Le Monde a publicat de 1 decembrie, un articol dedicat vieții lui Cioran de dincolo de cărți. Autor: Alexandra Dumitru Apropiații scriitorului vorbesc despre o prezență feminină care i-ar fi luminat ultimii ani de existență
Le Monde a publicat, de 1 Decembrie, o iubire controversată a lui Cioran () [Corola-journal/Journalistic/68031_a_69356]
-
extirpate, o doamnă fără uter și rect, un tînăr cu SIDA și pancreatită, care „nu mai are ce scoate din el decît sufletul", constituie eșantioanele unui spațiu nou, al intermundiilor. Neajungînd încă dincolo, bolnavii apar contextualizați robust de înfățișările netulburate, ispititoare încă, ale Naturii. Așezați între arborii înalți, care nădăjduiesc să se ridice mai sus de etajele spitalicești, sînt vecini cu cireșele ce se coc în pom, în vreme ce, deasupra, „doi porumbei se împreunează pe-o creangă". Reîntorcîndu-ne la actantul liric, să
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
secolului nostru, ca și ale altor secole. Pînă la ultimele pagini ale cărții, le trêtre poate fi asemănat tîlharului ce s-a căit pe cruce. Continuînd însă ambiguitatea perfect construită pe parcursul povestirii, ultima încercare ce i-a pregătit-o diavolul ispititor nu e martiriul salvator și regenerator - pe care era gata să-l accepte din convingere și chiar cu bucurie -, ci clemența acelora care se pregăteau a-i fi călăi și care - cu supremă generozitate - îi oferă posibilitatea de a scăpa
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
se restituie conducerea băncii Dacia Felix, cea mai nefalimentată bancă din țară. Dorește să-i împărtășească mai departe din vastă d-sale experiență. Dinspre televizor vine un iz de flori de portocal. Este ceasul telenovelei hispano-americane, pe ecran o blondă ispititoare face meritorii eforturi de a plânge. Motanul cel chior care ocupă de drept divanul - i-a scos ochiul stâng un rival mai competitiv - doarme cocoșat cu spatele la necazurile divei. Doarme vârtos, cască la intervale enorm, schimbându-și, încă mai confortabil poziția
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
pact istorico-literar, tentația de-a nu face, riguros și metodic, o selecție a faptelor potențial relevante. De-a nu îngădui, altfel spus, secrete, știut fiind că latinescul "secretus" este rezultatul acțiunii numite "secernere", adică a separa, a alege. Este mai ispititor, uneori, să nu desparți viața publică de traiul privat, marile fapte de arme de slăbiciunile lipsite de importanță, documentele de "bîrfe", latina academică de lingua romana. E ceea ce face, în romanul cu care debutează, Eu, Cicero. Cartea lui Erich, Liviu
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
postmodernismului, deoarece avem a face și cu un asemenea capitol, "lucru întîmplat cu toate curentele literare majore". Apoi optzeciștii "se calcă pe picioare" cu urmașii lor imediați, așa-zișii nouăzeciști, cu care, indiscutabil, își dispută teritoriul postmodernismului, cu atît mai ispititor cu cît e asimilat unei calități estetice. În vreme ce primii ignoră în bună parte producția scriitorilor ieșiți în arenă în anii ^90, ultimii nu se arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
de bucurie, agită un picior) este plasată chiar sub Pomul Vieții. Iar această dublă geneză încadrează, la distanțe absolut egale, parabola încălcării interdicției. Scena cu Pomul Cunoștinței Binelui și Răului. Pom care e atît de mare, de frumos și de ispititor, că, pentru a gusta din el, perechea nici n-ar mai avea nevoie de umanoidul șarpe (specie iconografică tîrzie de centaur). Constatăm deci că nici în partea dreaptă a tabloului nu sînt numai drepții. Este și șarpele, e și păcatul
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
la Timișoara este o producție a Teatrului Mic din București: „Pe gaura cheii“ de Joe Orton, în traducerea Antoanetei Ralian și în regia lui Moshe Yassur. „Se joacă pe Broadway de 5 ani! “, anunță pompos afișul, însă cu mult mai ispititoare este distribuția românească a spectacolului, căci turneul le va prilejui spectatorilor timișoreni reîntâlnirea cu unii dintre cei mai iubiți actori ai teatrului condus de Florin Călinescu: Dan Condurache, timișoreanul Mihai Dinvale, alături de Simona Mihăescu, Monica Mihăescu, Sorin Medeleni, Radu Zetu
Agenda2003-41-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281569_a_282898]
-
parte a culegerii, și cea mai întinsă, urmată, într-un fel de addenda, de Asemănări, apoi Pilde i tîlcuirea lor și, în fine, Pilde spre povățuire i tâlcuirea lor. Fiindu-mi imposibil să fac o înșiruire de maxime, utilă, și ispititoare, mai ales într-o literatură căreia iau lipsit moraliștii în stare de concizie, de un anume cinism al parcimoniei, o să spun, din pornire, ce m-a atras. Un subtitlu, Căruntețe. Sub el găsim doar patru maxime, care au mult a
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
spun că soția traducătorului nu a murit de moarte bună. Oare eșarfa zdrențuită și cu pete de sânge descoperită de Mari în casa lui a fost arma crimei? Și atunci, ce o atrage pe tânără la el? Pericolul - atât de ispititor pentru o adolescentă bruscată de o mamă prea severă -, sau intuiția unei afinități improbabile? În Hotel Iris, Yōko Ogawa construiește cu mână sigură panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc în mintea celor condamnați la singurătate. „Yōko Ogawa reușește
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
și dragostea, e irațională, ea își construiește propriul obiect, nu și-l reamintește, sau îi e fidel dincolo de orice pricina logică ori rațională. La urma urmelor, Calypso e mult mai frumoasă decît Penelopa, iar insulele unde poposește Ulise mult mai ispititoare decît bătrînă Ithaca. Totuși, Ulise își va continua călătoria către soție și cetate. Dar nu în Odiseea antică aflăm o ilustrare adecvată a nostalgiei, mă tem, ci mai curînd în versiunea ei romantică, în poemul lordului Tennyson despre Ulise, mai
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Eram martorul unui fenomen ciudat care se derula în capul meu: cu cât mai multe argumente „pentru” găseam, cu atât mai multe îmi veneau în cap argumentele „împotrivă”, și cu cât mai mult mă atașam de primele, cu atât mai ispititoare deveneau celelalte. Cum puteam eu să îi examinez pe alții, de vreme ce mie însămi îmi era greu să dezleg orice test. Chestionarul personalității, ancheta, coloane întregi de întrebări și posibilitățile de răspunsuri mi se părea prea dificile. Am observat repede această
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Stat Major al unei oștiri imperiale. Adăugasem observația că, geniilor adevărate, le plac locuințele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
O capcană a spiritului, întrucât dacă știi de la ce premise pornești n-ai cum bănui la ce încheieri poți ajunge. Căci, deseori, intervine imprevizibilul care, de pe o pistă dinainte stabilită, te împinge pe cărări lăturalnice ce se dovedesc, însă, la fel de ispititoare și te îndeamnă să te oprești, ba chiar să zăbovești. E ceea ce mi s-a întâmplat nu de puține ori în excursiile prin biblioteci și arhive, românești și străine. Dar mai bine să nu întârzii cu astfel de scuze și
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
nu a căutat să împlinească lipsele ce le avem. Oare ignoranța, corupțiunea și eroarea nu au ele nici o parte la starea tristă în care ne aflăm?" (p. VII). Biete victime, paralizate de mulțimea lucrurilor de făcut. Cum să nu fie ispititor să le dai un sistem, o direcție? „Unde ne aflăm și unde mergem? Toată întrebarea ce trebuie să-și fi făcut de o mie de ori orice bun Român care cugetă câtuși de puțin. Numărând grădinile și plimbările pline de
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului într-un fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului obscur, el merge la Caiafa să-i promită vânzarea lui Iisus. Și aici eseul se încheie cu bănuite puncte de suspensie. Ispititorul era un înger negru, cu chip de om rămas în umbră, care își racolează supușii apți să trădeze, cum s-a întâmplat și în istoria noastră recentă. Dar, un astfel de supus, poate încă activ, nu e un Iuda decât
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
din Evanghelia după Matei (XXVI și XXVII, 3-6), singura care istorisește și căința prin autosuprimare. Discursul scriitorului avea o altă țintă morală, se adresa omului modern apt numai pentru trădare. în schimb, de la Luca (XXII, 3) Papini și-a extras ispititorul ("Dar a intrat satana în Iuda..."), spre a-l folosi ca instrument provocator într-o excepțională analiză psihologică. Forța obscură, misterios întruchipată, nu-l ura atât pe Iisus, cât voia să-l compromită pe Iuda cunoscându-i iubirea pentru arginți
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
eroic al lui Mesia... Tu îl vinzi pe Iisus doar cu vorba, în faptă îl vinzi pe Caiafa...". Gândul e complicat, dar nu greu de înțeles. Nu cuvântul de "vânzător" e important, ci fapta și la ce duce ea contează. Ispititorul eșuează în tentativa de a trezi în Iuda complexul de inferioritate, amintindu-i că e doar trezorier al grupului de apostoli și nimic mai mult. După cum nu-l convinge nici cu promisiunea: "dacă-l vinzi, vei fi între stăpânii cetății
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]