1,235 matches
-
Mâna cu geacă portocalie se îndreaptă fulgerător spre fața puștiului. Și capul dat pe spate. Și lumina albastră. Și rânjet. Si dăi, si luptă, puicusorule, de o parte și de alta a baricadei, la datul din gură. Trăim întro societate isterică și violentă, iar televiziunile se bucură de acest lucru, preiau isteria și violența din viața reală și o multiplică la nesfârșit. Și așa ajungem la bulgărele de zăpadă. Isteria isterizează, violența se întoarce, la rândul ei, în lumea reală. La
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vitalistico-impulsivă. Și mai puțin am avut de a face cu mistica "pseudoreligioasă", considerată tocmai un substitut al religiei: a te simți un unic întreg cu o mulțime precum țara, națiunea, partidul sau un conducător, specifică experiențelor de fuziune amețitoare și isterice ce au loc în manifestările de masă, incluzând aici și ieșirele publice papale. Mistica religioasă autentică semnifică experiența unității persoanei cu ceea ce este mare și conține toate lucrurile, cu realitatea ultimă și supremă, Absolutul înțeles ca Dumnezeu, Brahman, Dharma sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
divorțată sunt nefavorabile ca legitimare socială 87. Ceva pare că nu este în regulă, ca și cum persoanele respective ar suferi de o boală ascunsă. Funcționează o presupoziție tacită: că sigur nu le este bine, că sunt dubioase, frustrate, nemulțumite, poate chiar isterice. Acest tratament poate afecta din plin performanțele profesionale. Dacă persoana singură demonstrează capacități deosebite, dacă este mai muncitoare decât media, dacă a urcat în ierarhie, tot ce poate fi considerat drept aspect pozitiv al vieții sale nu este decât un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
împins pe acest sultan pe jumătate nebun la aceste masacre. Se spunea că era fiul unei sclave armence și îi ura pe cei din rasa mamei sale. Oricum, Marile Puteri, convinse că printr-o puternică presiune asupra naturii de ființă isterică și pungașă a lui Abdul Hamid, se reușea încetarea violențelor al căror teatru cotidian devenise Macedonia, sfîrșiseră prin a-i smulge sultanului acceptarea acelui plan de aplicare a reformelor în Macedonia după schimbarea rivalității dintre Viena și Petersburg pe hîrtie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
austriac ce a făcut și căruia sultanul, într-o audiență, în sfîrșit acordată, îi confirma decretul dat. Consternarea a fost maximă la Ballplatz, căci nu mai era nici măcar timp pentru a arunca apă peste foc. Isvolski, mînios, într-o stare isterică, a doua sa natură, îi făcu Contelui Berchtold o scenă îngrozitoare, în care violarea acordului de la Müersztag și neloialitatea cancelarului austriac erau stigmatizate într-un potop de fiere. Astfel, prima încercare a lui Aehrenthal de a stabili legături cordiale de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-a străduit să le realizeze printr-un tratat "de prietenie perpetuă" cu Sofia) față de care îmi permiteam să-i reamintesc suveranului cum au procedat bulgarii în Macedonia, așa cum i-am văzut la fața locului, procedee inspirate de un naționalism isteric servit de mijloace de terorism feroce (reeditate în 1940, în momentul invadării, cu acordul lui Hitler, a Greciei și Iugoslaviei... ). Nimeni nu putea să prevadă, pe atunci, că aceste vederi ale regelui Alexandru față de Croația vor fi anihilate în 1934
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a absolutizării principiului ei, care vrea să extragă din haosul și anomia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile ar fi aceste personaje, aceste incidente, ele nu emoționează : sunt prea pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este prea isteric Este, cred, problema întregului film : dacă în Patul conjugal derapajele în fabulă erau pe deplin justificate (și filmul însuși, mult mai îndrăzneț), în Senatorul melcilor ele sunt stânjenitoare (filmul însuși fiind mai convențional). Daneliuc demonstrează că e în stare să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aproape nimeni, deoarece foarte multă lume a crezut că, o dată cu dispariția clanului Ceaușescu, răul social major este extirpat, iar vina a fost dată, ulterior, în plină campanie „anti-comunistă” - ce a luat nu de puține ori forme acut partizane, uneori chiar isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu sângele a zeci de generații care ne-au impregnat reflexele de suprafață și de profunzime și care au adus pe valul a două milenii „modul nostru de a fi”, Zestrea noastră specifică. De care unii se leapădă teatral și „isteric”, precum Cioran, paradoxal un reprezentant de esență tocmai al „vaerului național” (ca și consăteanul său, Goga!Ă, un exponent sublim al „neajunsului de a fi român”, sublimat, potențat în „neajunsul de a te naște”, dar și suferind, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulți gazetari scriu prost, isteric și ieftin, prea mulți români trișează sau fură. Învățământul e mediocru, spitalele sunt în faliment, cârciumile sunt pline. Da, avem oricând suficiente motive de disperare. Dar lehamitea nu e un leac, o ieșire onorabilă. Preferabil ar fi un acces de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aeroport te înfurii, la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiție, mânios. Euforia anihilării celuilalt, lovitura în moalele capului, discreditarea, calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă justificări contextuale. Cum să nu fii mânios? țărișoara e enervantă la maximum. Totul, de la politică la presă, de la birocrație la prețuri, de la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil, face goange amantei și spune bancuri amicilor de departe, să se trezească dis-de dimineață în țipuriturile vesele ale celor care vin la slujbă devreme și sunt loviți de o volubilitate isterică. N-ai voie să te superi. E libertate. E democrație. S-a terminat cu elitismul și cu fasoanele. Dar, dincolo de educație, mai e ceva: un îndărăt nic spirit al vremii și al locului. „Se poartă“ dezin hibiția, lejeritatea ofensivă, egalitarismul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și paginile gazetelor sunt pline ochi de harță și dejecție. Mi se va spune că am pretenții utopice, că nu se poate corija dezmățul general prin grațioase piruete de salon. Se poate. Dar nici printr-un dezmăț încă și mai isteric. Să încercăm, măcar, să salvăm aparențele, să acționăm și să vorbim ca și cum am fi oameni cumsecade, cât de cât educați, cât de cât respectuoși cu alții și cu noi înșine, cât de cât onorabili. Să zicem că am fi, de-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doar de politicieni. În joc e întreaga societate. În familie, la slujbă, la piață, pe stradă, la televizor, toată lumea e înfierbântată, opacă la dialog, de neclintit în opinii, adeziuni și incriminări. Analiza e înlocuită cu bâzdâcul, luciditatea calmă cu partizanatul isteric, inteligența cu stupiditatea. Nu pot, în acest context, să nu amintesc o vorbă a lui Dostoievski din Însemnări din subterană: Aferim! VI „CETITUL CĂRȚILOR“ Cele 100 de cărți?<footnote id=”*”>Text publicat inițial în volumul Cărțile care ne-au făcut
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o plus realitate, un nimb, revelația TV pune în valoare o minus realitate. Supra-realul televizat e mai puțin decât realul. E realul în versiunea lui strict vizibilă, fără subterane și sublimități: o suprafață multicoloră și indiscretă, care se consumă fie isteric, fie somnolent. Există, totuși, televiziuni rele și televiziuni mai puțin rele. Există, chiar, și televiziuni bune. Cât despre mine, trebuie să admit că, oricât aș bombăni, mă uit nepermis de mult la televizor. A sta la televizor Nu toată lumea „stă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe ce ton, nu era un mijloc de comunicare. Transei provocate de gargara lozincardă nu-i mai corespundea decât bățul. Acești copii căutau să mă silească să le satisfac nevoia de bătaie. și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe a celorlalte „tovarășe“ erau tot ce-i mai făcea să se simtă persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului. Trecând pe lângă ușile întredeschise ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în Bistrița la o dată imposibilă. Teatrul noastru valorifică uneori medicii reali sau improvizați. Personajele au nevoie de toată vivacitatea. Familia Necșulescu din Titanic Vals se calmează cu „bromural” și ia inutil „uronal”. Margareta din Gaițele e doar însărcinată și puțin isterică. Maică-sa și mătușile o agasează diagnosticându-i tot felul de boli și evocând decese. Bătrânele o suspectează de apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trecem prin bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca dictatorul pakistanez Zia-ul-Haq, regizorul Mike Nichols n-o simte ; nu că Nichols le-ar aproba, dar pe el nu-l interesează, ca pe Stone, să o facă pe conștiința ultragiată a Americii. Tonul lui nu e tonul unui cabotin isteric, care ne cere să ne prefacem șocați de faptul că în politică se fac anumite lucruri, ci al unui om de lume pentru care e de la sine înțeles că ele se fac. Asta nu înseamnă că filmul e mizantropic : congresmanul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de bătălie» nici un mort, nici un rănit și nici un prizonier. Acest fapt neobișnuit îndreptățește ipoteza - certitudine nu poate exista fără o fundamentare documentară - că, în realitate, «teroriștii» au fost un grup restrâns de diversioniști. Acțiunile lor, amplificate de anunțurile și apelurile isterice de la Televiziune, au creat un climat de adevărată teroare (o psihoză până la urmă) în rândurile populației stăpânită, în cea mai mare parte a ei de gândul de a supraviețui în fața acestor forțe malefice care atacau, ucideau, otrăveau apa etc;” Astfel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din ce în ce mai mult: Îți aduci aminte plaja" din volumul "Octombrie, Noiembrie, Decembrie". "Îți aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculți? Felul în care Te uitai la mare Și spuneai că m-asculți? Îți amintești Pescărușii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de pești, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Și-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca să mă privești? Ninsoarea Se stingea Amestecată cu păsări În apă, Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar finlandeză, mă gândesc... Încerc să-i abat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bun sosit din partea staffului local. Aflăm câte ceva despre Dortmund - un centru industrial și minier. Din partea noastră iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]