535 matches
-
un eveniment singular: deși conștiința unei generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se situa Într-o societate ce are o istorie, un trecut și un viitor care Îi depășește și În care ei sunt implicați. Fiecare generație se produce fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
generații este vizibilă și distinctă, În raport cu referentul temporal, generația nu are o existență socială autonomă, ci e fundamental eteronomă. Pentru a Înțelege geneza și dezvoltarea conștiinței de generație, trebuie recunoscută axioma heideggeriană potrivit căreia istoricitatea este inerentă condiției umane: această istoricitate corespunde facultății indivizilor de a se situa Într-o societate ce are o istorie, un trecut și un viitor care Îi depășește și În care ei sunt implicați. Fiecare generație se produce fără să se cunoască și se definește În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
îi atribuie lui David mai multe victorii militare împotriva filistenilor, a unei părți din regatele transiordaniene și arameene, ajungând astfel la construirea unui „imperiu” extins până la Damasc (2Sam 8). În ultimii ani, studiile arheologice și-au exprimat mari rezerve asupra istoricității acestor informații și asupra realei existențe a unui asemenea „imperiu”. Recentele cercetări arheologice au demonstrat că, de fapt, în secolul al X-lea î.C., cultura materială în teritoriul lui Iuda a rămas foarte modestă și chiar populația este numeric
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locurile înalte” și cultele neconforme cu Deuteronomul (2Rg 18,4-7; 2Cr 29-31). Veridicitatea istorică a acestei reforme religioase a fost dezbătută încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul lui Julius Wellhausen, astfel că, actualmente, diferiți cercetători se îndoiesc de istoricitatea sa, deși unii continuă să-i apere autenticitatea (cf. discuția în Na’aman, 1995; Fried, 2002; Finkelstein, Silberman, 2006; Edelman, 2008). După moartea lui Sargon (705 î.C.), în timp ce succesorul său, Senaherib, era reținut în reprimarea unei revolte babiloniene, regele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Biblia îi atribuie lui Iosia o importantă restaurare religioasă fondată pe regăsirea ocazională, în templu, a „cărții legii” (2Rg 22-23; cf. și Excursus 2). Mulți autori admit adevărul istoric al reformei religioase a lui Iosia, dar alții îi neagă ferm istoricitatea, fie pentru că nu există dovezi arheologice certe, fie pentru că motivul cărții ascunse este un cliché literar prin care se justificau modificările aduse organizării cultuale pe baza „reîntoarcerii” la o presupusă voință divină originară conținută într-o carte ascunsă. Discuția cu privire la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Mesopotamia, zeul Yhwh nu este atestat în niciun cult semitic anterior mileniului I î.C. Conform povestirii biblice, strămoșii lui Israel ar fi cunoscut adevăratul nume al dumnezeului lor doar începând cu Moise (Ex 3,13-15; 6,2-8); problemele asupra istoricității narațiunilor Exodului ne recomandă să nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice în chestiune, pentru că ele răspund în principal unor interese teologice. Bazându-se pe mărturia unor texte egiptene din secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C. care atestă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o traiectorie paralelă cu cea a civilizaților sau chiar, în ochii anumitor teologi, în fața acestora, ei fiind plasați mai înainte pe o scară a degradării în curs descendent, începând cu căderea inițială. Aceste abordări presupuneau existența unor regimuri diferențiate de istoricitate. În schimb, problema fundamentală pentru teoreticienii Luminilor este cea a trecerii de la starea de natură la starea de civilizație, altfel spus aceea de a ține cont de ecartul dintre "ei" (sălbatici) și "noi" (civilizați). Istoria abstractă și universală postulată de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
model narativ. Acel ceva nou ar fi bine să existe nu atât printr-o artă de a meșteșugi narațiunea, printr-un discurs original, cât printr-o înțelegere, chiar dacă personală precum la Foucault, a conținuturilor de cunoaștere istorică; o înțelegere a istoricității din lucruri și din oameni. Foucault a înțeles istoricitatea prezentă în lucruri, în ansambluri cognitive și a încercat să o descrie într-o manieră personală. Discursul este o formă sau o îmbrăcăminte mentală pe masa datelor, faptelor, evenimentelor și activităților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
existe nu atât printr-o artă de a meșteșugi narațiunea, printr-un discurs original, cât printr-o înțelegere, chiar dacă personală precum la Foucault, a conținuturilor de cunoaștere istorică; o înțelegere a istoricității din lucruri și din oameni. Foucault a înțeles istoricitatea prezentă în lucruri, în ansambluri cognitive și a încercat să o descrie într-o manieră personală. Discursul este o formă sau o îmbrăcăminte mentală pe masa datelor, faptelor, evenimentelor și activităților din trecut. Ceea ce contează sunt faptele și utilizările publice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
era/este considerat "de stânga". Înțelegerea tovărășească este punctul formativ (a-moral și doctrinar) al societății post-1990. Dacă ar fi să facem o evaluare "pe discipline", vom observa că toate cunoștințele asimilate de oameni au în structura lor istorie și istoricitate, pe care nu le pot abandona, servindu-le drept condiție epistemologică și morală. Socio-umanele nu pot renunța la istorie, la istoricitatea din structura lor pentru că acestea nu sunt altceva decât forme alternative de istorie (antropologia lui Lévi-Strauss sau postistoria lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
facem o evaluare "pe discipline", vom observa că toate cunoștințele asimilate de oameni au în structura lor istorie și istoricitate, pe care nu le pot abandona, servindu-le drept condiție epistemologică și morală. Socio-umanele nu pot renunța la istorie, la istoricitatea din structura lor pentru că acestea nu sunt altceva decât forme alternative de istorie (antropologia lui Lévi-Strauss sau postistoria lui Fukuyama). Domenii precum sociologia, psihologia, antropologia, cu atât mai mult analiza politică și critica culturii și a ideilor, nu se pot
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politică și critica culturii și a ideilor, nu se pot desprinde de structura lor istorică, iar faptul că în lumea academică de azi există mai multe istorii în cadrul disciplinelor enumerate decât o identitate a lor propriu-zisă vorbește de la sine despre istoricitatea lor. Singura disciplină modernă care pare a fi desprinsă de istorie este economia de azi, ce pune accentul pe analiză matematică, pe tehnici de calcul și pe informatică, deși modul matematic și modul istoric de a înțelege economia se bucură
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric de a înțelege economia se bucură de egală prețuire în universitățile din întreaga lume și în rândul economiștilor din vârful ierarhiei social-politice. Acel nihilist nimic de învățat din istorie este echivalent cu omniprezența istoriei în discursul modern și prezența istoricității în gândirea și practicile curente, astfel încât s-a ajuns la percepția falsă că oamenii nu se instruiesc prin istorie, devenită o cunoaștere puerilă, tasată într-un banal enciclopedism, gratuită și fără valoare. Istoria, deși poate fi "accesată" de către oricine, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
decidă poporul. Propunerea iertării de Paște Toate cele patru evanghelii ale Noului Testament vorbesc despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu sunt puse sub semnul întrebării, amintesc
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ion Bălu, Lucian Blaga, București, 1986; I. Oprișan, Lucian Blaga printre contemporani, București, 1987; Băncilă, Portrete, 182-230, 292-330; Ștefănescu, Prim-plan, 40-47; Mihăilescu, Întrebările, 155-168; Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989, passim; Țepelea, Opțiuni, 274-290; Noica, Istoricitate, 130-195; Papu, Lumini, 381-387; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 111-132; Holban, Literatura, 281-294; Tupan, Scenarii, 23-78; Elena Indrieș, Dimensiuni ale poeziei române moderne, București, 1989, 7-69; Fanache, Vârstele poeziei, 89-126; Ierunca, Românește, 23-26; Negoițescu, Ist. lit., I, 275-283; Steinhardt, Monologul, 339-344; Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în mod clar viziunea distorsionată despre omul dezlipit de tot ceea ce ar putea să-l ajute să descopere identitatea sa umană, socială, morală, istorică, chiar și creștină. 2. Regândirea bazelor antropologice 2.1 Omul ființă istorică și morală Recunoaștem că istoricitatea face parte din însăși structura ființei noastre și a o nega înseamnă a se nega pe sine. Orice om este cufundat în istorie, are o istorie și face istorie. Memoria sa istorică îl ajută să privească la momentul prezent din
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care, ca un Zeu ieșit dintr-o mașinărie, vine să comande o căsătorie pe care în mod rezonabil nici nu ar fi trebuit s-o propună." Dacă autenticitatea faptului îl face credibil în ochii lui Corneille, pentru Scudéry, în schimb, istoricitatea nu este suficientă. În asta, scrie el, a greșit Autorul Cidului, fiindcă găsind în Istoria Spaniei că această fată a luat de soț pe ucigașul Tatălui ei, trebuia să-și dea seama că nu este un subiect pentru un Poem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sistan iraniano-afgan, adică teritoriile antice ale Drangianei și Aracosiei. 3. Omul Zoroastrutc "3. Omul Zoroastru" Oricât de incerte ar fi datele legate de locul de origine și de epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", nu există nici un motiv să ne Îndoim de istoricitatea sa, deși unii au făcut sau fac aceasta (J. Darmesteter, M. Molé, J. Kellens), cu diferite argumente, cu mai multă sau mai puțină hotărâre, În diferite perioade ale istoriei cercetării și din diferite perspective, uneori mai degrabă istorico-religioase, alteori filologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de origine indo-europeană sigură, care au fost păstrate de celți, dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și altul la Genova. Conferințele urmate de dezbateri aveau menirea de a face o introducere în interpretarea simplă a Bibliei. Una dintre temele tratate a fost legătura dintre „istoriile” Bibliei și „istoria” definită de lumea modernă, adică evenimentele a căror „istoricitate” poate fi constatată pe baza unor documente și mărturii credibile. Chestiunea abordată era delicată. Pe de o parte, teologia tradițională afirmă că Dumnezeul Bibliei, spre deosebire de „divinitățile păgâne” care aparțin lumii imaginare a mitului, este un Dumnezeu „care acționează în istorie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
studiile recente, care, din când în când, primesc un ecou chiar în presă, afirmă că e din ce în ce mai dificil să considerăm povestirile biblice drept relatări „istoriografice”, adică un raport exact al faptelor întâmplate. Trebuie să apărăm poziția obișnuită și să afirmăm „istoricitatea” fundamentală a povestirilor biblice sau să abandonăm unele poziții mai curând retrograde pentru a ne dedica criticii aprige a întregii „istorii biblice” care n-ar mai conține nimic sau aproape nimic „istoric”? După cum se știe, poziția justă evită extremele. Acest
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
înzestrăm cu instrumentele necesare, indispensabile pentru călătorie. Primul lucru de pus în bagaj este cunoașterea rezultatelor în câmpul studiului istoriei biblice din secolul trecut. Pentru mulți autori din această epocă care au studiat scrierile biblice din punct de vedere al „istoricității”, povestirile biblice nu ne vorbesc prea mult despre lumea pe care o descriu („lumea textului”), ci mai degrabă despre „lumea autorilor”. Cu alte cuvinte, primul nivel al „istoriei” la care putem ajunge când citim Biblia este cel care aparține scriitorului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
relatarea trecerii Mării Roșii (Ex 14). Când egiptenii fug pentru că apele li se întorc împotrivă, conform textului biblic, ei spun: „Să fugim din fața lui Israel pentru că Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului” (Ex 14,25). Cel care își pune problema „istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima problemă, nu atât de importantă, vine de la limba vorbită de egipteni, evident, egipteana. În Ex 14,25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai puțin apropiat de „mitologie”. Când începe istoria lui Israel, începe și „istoria” ca atare. Totuși, acest fapt nu este cu totul sigur. Din nou, cercetarea rezultatelor arheologiei și istoriei Orientului Apropiat antic despre patriarhi se arată destul de dezamăgitoare. II. Istoricitatea patriarhilor sau a epocii patriarhale 1. Urmele puține lăsate de patriarhi în istorie Înainte de toate nu există urme ale patriarhilor biblici în documentele timpului în care cronologia tradițională consideră că au trăit. Nici o inscripție, nici un document, nici un monument nu vorbesc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pe care le pun textele care menționează aceste „monumente” - multe texte sunt tardive - trebuie să recunoaștem că arheologii nu au identificat cu certitudine pe nici unul dintre ele. În realitate, aceste „monumente” nu sunt ușor de descoperit și de identificat. 2. Istoricitatea epocii patriarhale? Pe baza unor uzanțe distinctive, unii exegeți au încercat să demonstreze cel puțin existența unei epoci patriarhale, dacă nu chiar istoricitatea patriarhilor. De exemplu, numai în povestirile patriarhale este menționată posibilitatea, pentru o femeie fără copii, să-și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]