533 matches
-
un Părinte spiritual de către unii susținători ai New Age-ului. Evangheliile creștine au fost scrise în mod primar drept documente teologice mai degrabă decât drept cronici istorice. Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui. Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
privitoare la existența lui Isus. Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi botezul și crucificarea lui. Robert E. Van Voorst scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă. Referindu-se la teoriile asupra lipsei
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
găsește nici corespondență, nici confirmare în celelalte informații extrabiblice (istorice și arheologice) privitoare la Orientul Mijlociu din acea perioadă. În această privință Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. După moartea tatălui său, Terah, Domnul i-a
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Posibilitatea ca “forma” să fie separată de “conținut” este în general discutabilă. Ne putem pune întotdeauna întrebarea în ce măsură conținutul particular - care, la urma urmei, este absolut istoric - determină o anumită structură formală. Dacă însă încercăm să eludăm problemele implicate în istoricitate prin admiterea unei “forme ca atare” atemporale, a unui “concept ca atare”, a unei “valori ca atare” și a altor structuri “ca atare” similare, atunci va fi imposibil să identificăm ceva concret în metodologie” . “atunci când atribuim unei epoci istorice o
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
25-31, 35-40. De obicei, cartea Exodului e împărțită în șase secțiuni: Cele mai multe tratate de istorie a Israelului antic consideră că informațiile despre Exod nu mai pot fi recuperate sau că pur și simplu nu privesc apariția Israelului. Totuși, discuțiile asupra istoricității sale au o lungă istorie și continuă să atragă atenția publicului, mai rar a istoricilor de profesie. Dovezile arheologice nu susțin relatările din iar cei mai mulți arheologi au abandonat cercetările asupra lui Moise și a Exodului drept „o activitate lipsită de
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
fi fost redactată de Marea Adunare pe baza unui original scris de Mardoheu (Mordehai). Critica o datează în secolele IV- III î.Hr.. Cartea circula în două ediții, una cu adăugiri în limba greacă, datând se pare din secolul II î.Hr. Istoricitatea evenimentelor cărții este disputată. Ea stă la baza sărbătorii iudaice a Purimului, fiind citită de două ori în cadrul acesteia. Meghilat Ester este citită în sinagogă în seara de Purim și, din nou, a doua zi dimineața. La cele două lecturi
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
fost compuse în mod oral între c.1500 și c. 500-400 î.e.n.. Cu toate acestea, datarea Vedelor s-a văzut îngreunată, timp de mai bine de un secol, de elemente controversate precum Teoria invaziei ariene, teoria Afară din India și istoricitatea Mahabharatei, între altele. Cuvântul "veda" înseamnă „înțelepciune” sau „cunoaștere”. În termeni mai generali înseamnă „"Cunoaștere sacră, învățătură sfântă, scripturile hindușilor"”. Monier-Williams o definește mai exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de o abundentă sumă de tradiții (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). În Europa, odată ce mitologia creștină a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale personaje sacre și a evenimentelor relatate în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
cât și acceptării homosexualității. Anglo-liberalii iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia metaforic. Unii dintre anglo-liberali sunt pentru o etică sexuală largă, alții ajung până a critica istoricitatea învierii lui Iisus. Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credința, Numai Harul). După falimentul profețiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus și nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment și pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii cu Dumnezeu. Pentru această Biserică Decalogul este proclamat ca legea morală supremă pentru întreaga omenire. Ziua a șaptea a săptămânii, zi dedicată odihnei este sâmbăta Sabatul și nu duminica, așa cum au
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
legendara cetate Troia. Surse Hitite îl menționează pe Akagamunaš, conducător al Ahhiyawa (țara Aheenilor) în secolul al XIV-lea î.Hr.. Este posibil ca aceste relatări să fie la baza prototipului lui Agamemnon în mitologie. "Mai vezi: Autenticitatea istorică a Iliadei" Istoricitatea războiului troian este încă subiect de dezbatere. Poveștile lui Homer sunt considerate de mulți a fi o contopire a mai multor confruntări ale grecilor cu Troia. În cadrul acestei sinteze, Homer adaugă multe personaje de origine divină și multe metafore. Grecii
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
că ar fi trăit aproape 200 de ani. Oamenii de știință chinezi de astăzi admit aproape în unanimitate că Lao Zi a fost o figură istorică, respingând legendele și fabulațiile care i se atribuie. O altă metodă de stabilire a istoricității lui Lao Zi este cea filologică: Studiindu-se vocabularul și rima lui "Tao Te Ching", s-a ajuns la concluzia că este anterioară lui Zhuangzi dar ulterioară lui Shi Jing. Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
Este un fapt indubitabil însă că scrierile socratice denotă în mare parte atașamentul total al autorului lor față de doctrina maestrului, la programul acestuia de a instaura la Atena, în întreaga Grecie, dornnia „înțelepciunii". Discutând apoi problema capitală a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare de a-și revitaliza moralicește poporul său, urmărită conștient și tenace de către Socrate, care cu ,optimismul său raționalist" a pledat ca
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
în căutarea altor izvoare; din acestea reiese că: Actele așa-zisului conciliu din Sinuessa, confecționate la începutul sec. al VI-lea, astăzi nu mai sunt luate în considerație de nici un istoric serios. Confecționarea lor tendențioasă fiind pe deplin demonstrată, iar istoricitatea lor bine precizată: începutul sec. al VI Singura memorie epigrafică a lui Marcelin o constituie o lespede de marmură, descoperită în cimitirul lui Calixt, pe Via Appia (cf. "Inscriptiones Christianae urbis Romae", nr. 10183). Istoricii rețin această inscripție deosebit de semnificativă
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
origini datau din timpu Dinastiei Han. Accentul literar al examinării afecta percepția generală a rafinamentului cultural în China, în așa fel încât caligrafia, poezia și pictura erau considerate superioare dansului sau teatrului. Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment istoricitate și perspectivă de introspecției națională Examenele și cultura meritocrației sunt încă extrem de apreciate în China actuală. Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul domniei imperiale tradiționale, dar au fost influențati de „Mișcarea de la 4 mai” și idealurile
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc în perioada 28 - 30 AD, deși istoricitatea lui Iisus este contestată de către unii savanți. În anul 70, Titus a devastat Ierusalimul, ceea ce a dus desființării autonomiei politice, și la exodul evreilor din oraș la Yavne și Pella. În 132, Hadrian a reunit provincia Iudaea cu Galileea, pentru
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
foarte mic, dar era un orășel puternic în vacuumul politic din țară. Ziarista Laura Miller popularizează teoriile lui Herzog, Finkelstein și Silberman în web site-ul ei: În disputa care se poartă între taberele minimaliștilor și maximaliștilor, unii negând complet istoricitatea Bibliei, ceilalți afirmând-o complet, Finkelstein respinge catalogarea sa ca "minimalist", preferând să se considere "centrist": el recunoaște că David și Solomon au fost persoane istorice reale și nu respinge în bloc Biblia ebraică, precum minimaliștii, dar nici nu o
Regatul evreu unit () [Corola-website/Science/326660_a_327989]
-
Longman în 2003, nici măcar John Bright nefiind pe de-a-ntregul maximalist, în sensul de a accepta veridicitatea textului Bibliei până la dovada contrarie. Tot Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din
Regatul evreu unit () [Corola-website/Science/326660_a_327989]
-
este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
foarte mic, dar era un orășel puternic în vacuumul politic din țară. Ziarista Laura Miller popularizează teoriile lui Herzog, Finkelstein și Silberman în web site-ul ei: În disputa care se poartă între taberele minimaliștilor și maximaliștilor, unii negând complet istoricitatea Bibliei, ceilalți afirmând-o complet, Finkelstein respinge catalogarea sa ca "minimalist", preferând să se considere "centrist": el recunoaște că David și Solomon au fost persoane istorice reale și nu respinge în bloc Biblia ebraică, precum minimaliștii, dar nici nu o
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Longman în 2003, nici măcar John Bright nefiind pe de-a-ntregul maximalist, în sensul de a accepta veridicitatea textului Bibliei până la dovada contrarie. Tot Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
din anii ᾽90 a autorului de cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei, tema respectivă nu a mai fost cercetată de nimeni. În anul 2004, a apărut cartea „Istoricitatea istoriografiei”. Observații asupra scrisului istoric basarabean, care este o analiză istoriografică și totodată metodologică a experienței de cercetare a istoriei în fosta republică sovietică moldovenească și în noua Republica Moldova. În anul 2006, o nouă carte, editată la Iași și intitulată
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
Tatăl și Sfântul Duh. Cele trei ipostaze ar avea aceeași substanță, cea a Dumnezeului unic, conform unor dogme care nu sunt acceptate de toți creștinii. Lipsa de relatări extrabiblice din epoca în care se pretinde că a trăit Isus Hristos, fac istoricitatea personajului nesigură pentru o minoritate de istorici. Majoritatea istoricilor care au studiat acest subiect consideră indubitabilă existența lui Isus ca persoană istorică. Bart Ehrman, istoric al Noului Testament, afirmă că niciun izvor istoric păgân din primul secol al erei noastre
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”. Charles Guignebert, care nu avea îndoieli că Isus a trăit în secolul I în Galileea, respinge scrisoarea drept izvor istoric: „Numai cea mai mare credulitate ar putea considera această aserțiune drept dovadă pentru istoricitatea lui Isus.” Gaius Suetoniu Tranquillus (c. 69-140) a scris următoarele în a sa lucrare "Viețile celor doisprezece Cezari", referindu-se la răscoale care au izbucnit în comunitatea evreiască de la Roma în timpul domniei împăratului Claudius: Evenimentul a fost consemnat în Faptele
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]