3,057 matches
-
se știe că Andrei Oțetea a profesat la Universitatea „Al. I Cuza” din Iași timp de 20 de ani, că a parcurs aici toate treptele ierarhiei didactice (conferențiar - 1927-1932, docent - 1932-1934, profesor - 1934-1947), că aici a devenit un nume în istoriografia românească, că a fost director al Teatrului Național și rector al Universității. Este foarte adevărat că nu puțini colegi și chiar elevi i-au imputat alunecarea, după 1944, în compromisuri prejudiciabile intereselor superioare ale națiunii și în vădită contradicție cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acest punct de vedere, studiul său Contribution à la question d'Orient, București, 1930, m-a fascinat mai mult decât lucrări clasice consacrate «crizei orientale» și, neîndoielnic, a exercitat o influență binefăcătoare asupra preocupărilor mele profesionale. Cel puțin în domeniul istoriografiei, Iașii exercitau încă după primul război mondial o atracție căreia i-au dat curs, printre alții, Andrei Oțetea, Gh. Brătianu. Totuși, fenomenul invers prindea contur: Ioan Ursu pleacă la Cluj, Ioan Andreescu pleacă la București, apoi Orest Tafrali moare în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atribuia lui Dumitru Berlescu calități reale și de mare valoare, dar îi rămânea inexplicabilă, până la perplexitate, „grafofobia” acestuia din urmă. În 1960, Andrei Oțetea avea să-mi spună că nutrea un profund dispreț pentru „responsabilii” (este cuvântul rostit de el) istoriografiei ieșene. Din acest punct de vedere, semnificativ ni se pare și comportamentul său din anii 1967-1968 când, nevoit să facă repetate drumuri la Iași pentru vânzarea casei din strada Lascăr Catargi, ocolea metodic Institutul și Facultatea de Istorie. Îl conduceam
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dintre noi, Andrei Oțetea simboliza „adevăratul istoric” și cel menit „să-l doboare” pe Mihail Roller. Polemica sa cu penibilul aventurier S. Știrbu alimenta dispoziția noastră spre dorite convingeri. Reîmprospătarea interesului activ, repetăm, activ, al lui Andrei Oțetea pentru viitorul istoriografiei la Iași s-a produs, credem noi, în vara lui 1959, când a revenit aici ca membru al comisiei (alături de Iorgu Iordan și Ion Nestor) trimisă de Academie să decidă soarta Institutului de Istorie-Filologie, intrat, se spunea, în derivă. Am
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-o după anii de detenție ca și cum întreruperea s-ar fi constituit într-o „mică pauză”, extinzând apoi preocupările la M. Kogălniceanu, V. Pârvan etc. Și-a confecționat propriile-i instrumente de lucru, un model al genului, un mare serviciu făcut istoriografiei și pentru că scot din uitare atâtea scripta minora, observa Radu Vulpe, referindu-se la volumul Scrieri de V. Pârvan. „Totul se leagă” după cum ne-o probează iminenta istorie a istoriografiei române, ce prinde corp deocamdată într-o suită inelară: cronicari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de lucru, un model al genului, un mare serviciu făcut istoriografiei și pentru că scot din uitare atâtea scripta minora, observa Radu Vulpe, referindu-se la volumul Scrieri de V. Pârvan. „Totul se leagă” după cum ne-o probează iminenta istorie a istoriografiei române, ce prinde corp deocamdată într-o suită inelară: cronicari, pașoptiștii, „Junimea”, școala critică, noua școală, iar între ele numeroase studii și articole liante. Ca într-un mozaic prefigurat: fiecare piesă la locul ei. Această ordine este, neîndoielnic, fructul unei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă relevant că e o observație prea adevărată, din care trebuie să deducem nu numai inerența istoriei în raport cu specia umană, dar și imperativul istoriografic de a face din ea un «aer» respirabil, tonifiant, dinamogen. De aceea, Alexandru Zub dorește în istoriografie o mișcare asemănătoare celei ecologice, prin care umanitatea țintește să-și asigure salubritatea mediului ambiant, o istoriografie în care să funcționeze ca normă (care nu e numai de drept roman) suum cuique <tribuere>, cu prerogativele de magistratură, de tribunal al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în raport cu specia umană, dar și imperativul istoriografic de a face din ea un «aer» respirabil, tonifiant, dinamogen. De aceea, Alexandru Zub dorește în istoriografie o mișcare asemănătoare celei ecologice, prin care umanitatea țintește să-și asigure salubritatea mediului ambiant, o istoriografie în care să funcționeze ca normă (care nu e numai de drept roman) suum cuique <tribuere>, cu prerogativele de magistratură, de tribunal al lumii (Schiller), o „învestitură” - spune Al. Zub - ce obligă istoriografia la maximă exigență sub unghi totodată epistemic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-și asigure salubritatea mediului ambiant, o istoriografie în care să funcționeze ca normă (care nu e numai de drept roman) suum cuique <tribuere>, cu prerogativele de magistratură, de tribunal al lumii (Schiller), o „învestitură” - spune Al. Zub - ce obligă istoriografia la maximă exigență sub unghi totodată epistemic și moral. Acest deziderat sentențios este însă atenuat de propria constatare realistă și de propriile scrieri: istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
istoria nu justifică, ci explică. Ea este justițiară doar „în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
descifra, dincolo de polemica erudită realități de profunzime ale lumii noastre”, considerând știința istorică într-un sens crocean, adică drept un răspuns la chestiunile puse de istoria trăită. Aceasta este prisma prin care trebuie privite, credem noi, și problemele cruciale ale istoriografiei, pe care și le pune Alexandru Zub, odată cu alți predecesori și contemporani: cunoaștere-neputință, adevăr-militantism, istoria ca interogație (istoria problematizantă), dialogul istoricului cu durata, istoria globală și criteriile istoricului, istoria și reflecția permanentă la nivel individual și colectiv, istoria și carențele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a adevărului ? Alexandru Zub se plasează pe o linie de împăcare întâlnită acolo - spune el - „unde militantismul se exercită, după formula maioresciană, «în marginile adevărului» în limitele mai sus schițate”. Neîndoielnic că terenul tematic predilect al lui Alexandru Zub este istoriografia, ca reflex subiectiv al faptelor reale care alcătuiesc un fundal oarecum estompat. Faptele sunt însă fapte și fără ele nimic nu se poate construi, dar nici nu e recomandabil, dimpotrivă, să reduci totul la ele, adică să prezinți o materie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poate construi, dar nici nu e recomandabil, dimpotrivă, să reduci totul la ele, adică să prezinți o materie brută drept finisată. De aceea, Alexandru Zub prețuia la David Prodan formula monografică „în care empiria se împletește fericit cu meditația sistematică”. Istoriografia este o prelungire a istoriei reale, este - notează Alexandru Zub - „emanație, parte componentă și conștiință de sine a acesteia”, ea „simte o nevoie sporită de a-și obiectiva devenirea în timp. Ea își construiește propria istorie, nu din slăbiciune narcisiacă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ea „simte o nevoie sporită de a-și obiectiva devenirea în timp. Ea își construiește propria istorie, nu din slăbiciune narcisiacă, ci fiindcă această istorie ține de resortul ei intim”. În acest spirit a conceput Alexandru Zub studiile sale de istoriografie românească, care se apropie de stadiul asamblării lor într-o sinteză încă nerealizată la noi, cu virtuțile și în dimensiunile ce se conturează. Și, ca întotdeauna, cugetul său respinge extremele, mișcându-se într-un remarcabil echilibru pe trasee „cuminți”: „la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără țărm și o atitudine pesimistă, deconcertantă, „istoria constituie o dimensiune perenă a omului și atitudinea cea mai cuminte ar fi să o pună la lucru în folosul umanității”. Istoriografia românescă este urmărită de Alexandru Zub în conexiune, cum e și firesc, cu mișcarea de idei pe continent, cu mișcarea de idei generală și „segmențială” a disciplinei, într-o manieră ce așează realitățile noastre dure în chip de fundal, care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ideologie, școala critică a fost o școală în sensul unei solidarități de metodă, ea atingând, la sfârșitul secolului XIX, pragul deplinei maturități, corespunzând, „în linii mari”, cu școala creată de G. Monod pe lângă „Revue Historique”, omologându-se perfect cu istoriografia apuseană. Prin școala critică, istoriografia „câștigă în precizie și rigoare, însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost o școală în sensul unei solidarități de metodă, ea atingând, la sfârșitul secolului XIX, pragul deplinei maturități, corespunzând, „în linii mari”, cu școala creată de G. Monod pe lângă „Revue Historique”, omologându-se perfect cu istoriografia apuseană. Prin școala critică, istoriografia „câștigă în precizie și rigoare, însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut legătura între epoca de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut legătura între epoca de glorie a romantismului și avânturile neoromantice ale istoriografiei contemporane. Desigur că Al. Zub are perfectă dreptate când constată că spiritul critic la sfârșitul secolului XIX diferă de la un istoric la altul, iar modurile de manifestare sunt foarte variate. „Dispoziția romantică și atitudinea critică - spune el - pot fi surprinse
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar dori să păstreze, cu toate acestea, avantajele spectatorului; terorizat de «haosul» faptelor, nu-l poate salva decât încrederea în rațiomalitatea lumii. Fără această încredere în puterea spiritului nostru de a instaura ordinea, nu se poate obține nimic valabil în istoriografie”. O mai nimerită și fidelă autodefinire pe care el însuși nu și-a propus-o - greu de imaginat! Suntem în 1983, când Alexandru Zub, referindu-se la Miron Costin, spune în volumul Biruita-au gândul: „exprimând dificultatea de a se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dificultatea de a se dedica istoriei într-o epocă în care «gândul slobod și fără valuri» nu era cu putință”, cronicarul „rezuma, în definitiv, destinul unei pleiade întregi de cronicari și de istorici” de atunci și dintotdeauna. Deși „iluziile unei «istoriografii perfecte» s-au risipit demult” Alexandru Zub rămâne la „convingerea că istoricul aparține unui timp și are datoria să participe, cu instrumentele de care dispune, la opera de limpezire, de înnobilare a acelui timp”. Istoria ca lectură a lumii, coord
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
EXTERNĂ A RUSIEI ȚARISTE ÎNTRE <ANII> 1825-1861 I. Introducere Politica externă a Rusiei țariste între anii 1825 și 1861, adică în perioada delimitată de răscoala decembriștilor și reformă, se constituie într-o fază distinctă a istoriei relațiilor internaționale ale Rusiei. Istoriografia burgheză și, îndeosebi, nobiliară rusă atribuia caracterului distinctiv al acelei faze efigia domniei țarului Nicolae I. Un asemenea punct de vedere este împărtășit și astăzi de nu puțini istorici de concepție idealistă. Neîndoielnic că, după cum vom vedea, personalitatea țarului Nicolae
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al acelei faze efigia domniei țarului Nicolae I. Un asemenea punct de vedere este împărtășit și astăzi de nu puțini istorici de concepție idealistă. Neîndoielnic că, după cum vom vedea, personalitatea țarului Nicolae I a înrâurit politica externă a țării sale. Istoriografia sovietică a demonstrat însă în mod indubitabil că factorii fundamentali care alcătuiesc esența, direcțiile și, în mare parte, metodele politicii externe țariste în acea epocă își au rădăcinile în infrastructura societății, în faptul că aceasta din urmă se afla în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu o cucerire prin forță a unor teritorii străine, pur și simplu cu un jaf”. Așadar, în epoca care face obiectul studiului nostru, politica externă țaristă nu mai putea să aibă nici pretextul eliberării sau unirii. Însă, cum vom vedea, istoriografia sovietică admite principiul expansionist, acaparator, al politicii externe țariste, căreia îi aduce însă un corectiviv: caracterul pozitiv obiectiv al eliberării popoarelor subjugate și cel al unirii benevole, efectiv pozitiv, cu Rusia, al popoarelor aflate într-un stadiu mai înapoiat al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Herzen și a revoluționarilor democrați. Nu lipsită de căutări și, uneori, de inconsecvențe (îndeosebi Herzen), concepția lor poate fi chintesențiată în formula „pentru eliberarea voastră și a noastră”. Lozinca viza Polonia, dar ea era general valabilă pentru o concepție înnoitoare. Istoriografia rusă nobiliară și burgheză a justificat de regulă politica externă țaristă. O mare doză de sinceritate a vădit Serghei Goriainov care, abandonând pretextele eliberatoare, dădea următoarea definiție chestiunii orientale: „pentru Rusia, toată chestiunea faimoasă a Orientului se rezumă în aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
toată chestiunea faimoasă a Orientului se rezumă în aceste cuvinte: de care autoritate depind strâmtorile Bosfor și dardanele ? Cine este deținătorul lor ?”. Este de la sine înțeles că politica externă a țarismului nu putea să nu se afle în centrul atenției istoriografiei sovietice. În această materie, ea a parcurs mai multe etape, începând cu cea a totalei negări și condamnări până la justificări derivând din invocarea „rațiunii de stat” sau a „interesului de stat”. Limitându-ne la lucrările consacrate perioadei care face obiectul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]