1,082 matches
-
melci. Vineri. Irina a izbutit să scape de privirile prietenilor și să vie la mine pentru o clipă. Era și timpul... Hamiri, măturîndu-mi camera, mă întreabă dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește scena din menajul ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Pe fața doamnei Axente nu se întrevăd de loc urmele unor îndelungi nemulțumiri, dar ai impresia că nimic n-ar putea să o întunece, iar o moarte cât de apropiată nu i-ar furniza decât un nou prilej de a istorisi cu o bogăție de amănunte. Acum domnul Axente o cheamă tot timpul tânguitor, răsfățîndu-se, și-l auzi "cum uiți tu pe micul tău", "de mine nu vrei să știi nimic", și e anost să auzi astfel de scâncete din partea unui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
devine "opacă" și istovitoare, nu are nici o semnificație și nu îngăduie nici o "deschidere" către universal, către lumea spirituală. Nici un zeu, nici un Erou civilizator n-a dezvăluit vreodată un act profan. Tot ceea ce au făcut zeii sau Strămoșii, deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, ține de sfera sacrului, deci ia parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primitivi, miturile nu pot fi rostite oricum și oricând, ci doar în cursul anotimpurilor mai bogate sub aspect ritual (toamnă, iarnă) sau între ceremoniile religioase, deci într-un răgaz de timp sacru. Lumea este întemeiată de fapt prin izbucnirea sacrului, istorisită de mit. Fiecare mit arată cum anume o realitate a ajuns să existe, fie că este vorba de realitatea totală, Cosmosul, ori de o parte a acesteia - o insulă, o specie vegetală, o instituție umană. Când se arată cum anume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Generații întregi de tineri portughezi - unii din ei de bună credință, alții pur și simplu din snobism sau secetă sufletească - au dorit să scoată Portugalia din matca ei tradițională și s-o transforme într-o "țară europeană". Cartea de față istorisește eforturile acestor oameni și rezultatele lor. Când Portugalia republicană și democratică a voit să "intre" în Europa, mizeria morală și haosul administrativ atinseseră proporții nebănuite - și prezența lusitanismului în capitalele europene se făcea remarcată prin cuplete. O sută de ani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
povestind despre călătoria sa cu Eudoxiu, despre discuția pe care o avuseseră cu Atila, despre acordurile încheiate între acesta și capul Bagaudiei. Apoi continuă, povestind despre atrocitățile comise de huni și de aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care o avuseseră cu Atila, despre acordurile încheiate între acesta și capul Bagaudiei. Apoi continuă, povestind despre atrocitățile comise de huni și de aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mîncare." 15. Samuel a rămas culcat pînă dimineața, apoi a deschis ușile casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. 16. Dar Eli a chemat pe Samuel, și a zis: "Samuele, fiule!" El a răspuns: "Iată-mă!" 17. Și Eli a zis: "Care este cuvîntul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Eli a zis: "Care este cuvîntul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ți-a spus!" 18. Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Și Eli a zis: "Domnul este acesta, să facă ce va crede!" 19. Samuel creștea, Domnul era cu el, și n-a lăsat să cadă la pămînt nici unul din cuvintele Sale. 20. Tot Israelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui Saul a zis lui Saul și slugii lui: Unde v-ați dus?" Saul a răspuns: "Să căutăm măgărițele, dar cînd am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel." 15. Unchiul lui Saul a zis din nou: "Istorisește-mi dar ce v-a spus Samuel." 16. Și Saul a răspuns unchiului său: Ne-a spus că măgărițele s-au găsit." Și nu i-a spus nimic despre împărăția despre care vorbise Samuel. 17. Samuel a chemat poporul înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul poporului. Și tot poporul a ridicat glasul, și a plîns. 5. Saul tocmai se întorcea de la cîmp în urma boilor, și a întrebat: Ce are poporul de plînge?" I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. 6. Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și s-a mîniat foarte tare. 7. A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăți, și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vrăjmașului meu, și a scăpat?" Mical a răspuns lui Saul: "El mi-a zis: "Lasă-mă să plec, ori te omor!" 18. Așa a fugit și a scăpat David. El s-a dus la Samuel la Rama, și i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel și a locuit în Naiot. 19. Au spus lucrul acesta lui Saul și au zis: "Iată că David este în Naiot, lîngă Rama." 20. Saul a trimis niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în casa lui un ospăț ca un ospăț împărătesc, inima îi era veselă și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei. 37. Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, și s-a făcut ca o piatră. 38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, și a murit. 39. David a aflat că murise Nabal, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
trece și descoperă întâmplări uitate. De pildă, eu, de când am uitat de hanul Boului! Și iată, acuma mi-am adus aminte de el. Am sorbit câte-un păhărel; eu m-am uitat pe fereastră la cai; apoi bătrânul prinse a istorisi, în lumina mâhnită a unei zile cețoase de toamnă. —Să vedeți... începu cuconul Dumitrașcu, moale, odată m-am abătut și eu prin părțile acestea, or fi vreo treizeci de ani de atunci. Am venit pentru o moștenire, într-un târgușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe urmă ei s-au iubit și au fugit amândoi departe... Iar la urmă, el a omorât-o... — De ce a omorât-o? —A omorât-o pentru că o temea... A pârât-o un om ticălos... Ș-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și nu poate dormi. Atuncea ne ține treji și ne spune. Da de mâncare cere? îl grăbi nana Floarea. —Cere, dar mâncă puțin. Și ai băgat tu de samă ce spune? Am băgat de samă, nană, dar nu prea înțeleg. Istorisește o călătorie. Zice c-a intrat printr-o poartă neagră și s-a dus pe celălalt tărâm. Și acolo l-a ademenit după el Necuratul în felurite chipuri schimbate. Dar mai ales s-a îmbrăcat acel Necurat în arătare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi colțul broboadei peste pleoape și iar a ieșit la vedere. A cercetat și a direticat câteva clipe prin odaie, după aceea s-a dus să pregătească prânzul pentru oamenii străini. La acel prânz, în căsuța de-afară, Traian a istorisit și el cum petrecuse cu bolnavul. Badea Toma, om mai vechi, era de părere că asemenea năluciri de friguri trec. Încuviința părerea asta și nana Floarea, numaicât ea socotea că să aducă un preot bătrân, cetitor cu har. Ea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care o luase, în vreme ce caravana noastră se deplasa prin întinsa Sahară, la sud de Segelmesse, într-o noapte răcoroasă și senină, parcă mai mult legănată decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scuză: — Dacă rămân, Salma, o să-mi fie frică în fiecare zi, până la moarte, și în fiecare zi mă voi gândi la plecare, dar nu voi mai putea pleca. Chiar dacă ești convertită? se miră maică-mea. În loc de răspuns, Bălțata ne-a istorisit o parabolă care făcea de câteva zile înconjurul cartierului evreiesc din Granada, hotărând-o în cele din urmă să aleagă calea bejeniei. Se spune că un înțelept din comunitatea noastră a așezat la fereastra casei sale trei porumbei. Unul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă a trecerii sale prin Istorie sau dacă va străbate memoria oamenilor așa cum un înotător curajos străbate Nilul, fără să-i modifice nici cursul, nici revărsările. Datoria mea de cronicar este totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu străinii, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
monede de aur. Numai că, după doar câțiva pași, atât cel care cumpărase, cât și cel care vânduse apa se prăbușiseră unul lângă altul, morți de sete. Singur Dumnezeu poate dărui viață și avuție! Chiar de m-aș pricepe la istorisit, chiar dacă pana mi-ar da pe deplin ascultare, tot n-aș fi în stare să descriu ce poate cineva să simtă când, după săptămâni de traversare istovitoare a deșertului, cu ochii zgâriați de furtunile de nisip, cu gura umflată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înainte chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe messer Marino. I-am livrat comanda și i-am înapoiat slujitorii, calul și catârii; i-am făcut de asemenea daruri în valoare de două sute de dinari și i-am istorisit pățania mea fără să las deoparte nici un amănunt, arătându-i toată marfa pe care o putusem dobândi pentru mine; a evaluat-o la cel puțin cincisprezece mii de dinari. Mi-au trebuit treizeci de ani ca să adun o asemenea sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe cel din Bornu, mult mai important decât precedentele, dar în care ne-am ferit să zăbovim. Într-adevăr, încă de la intrarea noastră în capitală, am dat peste un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceas legată de o parâmă la mal, în timp ce niște marinari cutezători se aruncau în apă. Dar a fost zadarnic. Toți au afirmat același lucru, și anume că nefericitul fusese devorat de un crocodil. În tot restul călătoriei, mi-au fost istorisite întâmplările cele mai ieșite din comun în legătură cu aceste șopârle gigantice care terorizează Egiptul-de-Sus. Se pare că pe vremea faraonilor, apoi a romanilor, și chiar și la începutul cuceririi musulmane, crocodilii făceau puține ravagii. Dar, în veacul al treilea de la hegira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]