655 matches
-
îi trebuise până să ajungă la mal. Ieși din apă cu pași mari, dar pe măsură ce se desprindea de apă simțea cum i se îngreunează corpul, ca și cum marea l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zece ani. Cât douăzeci de ani. Acum, că tatăl ei tăcuse, se putea uita din nou la el. îl cercetă cu ochi aproape înfricoșați. Am căutat caietul, înainte de a ne muta, dar nu l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pârloage, ca apoi să urcăm spre un șir Îndepărtat de delușoare, aflorimente grotești ale granitului mâncat de vreme. Cu toate că este mijloc de iunie, iarba ostenită Încă n-a ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petrecut timp de mulți și îndelungi ani în Rusia sovietică unde a fost târâtă, ca toți sașii, pentru așa-zisa reconstrucție obligatorie de după război. De acolo, din Siberia, s-a întors cu sănătatea zdruncinată și cu un plod în burta istovită. Vladimir tăcu, uitându-se cu coada ochiului la picioarele ei cu pielea foarte netedă. Are o piele, ca de mătase, conchise el cu hotărâre. Apoi își ridică privirea spre chipul ei blond, trandafiriu și cu un ușor puf de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi două exemplare de Drosophila funebris. Da, în noaptea asta, o să fim două musculițe bețive! Poate că asta suntem în mod real, replică Melanie, simulând scăpătarea într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se ascunde tremurul unui șoricel înfometat, Melanie se pretă la un joc atât de viclean și de riscant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul la el, simte cum toată tensiunea dispare ca și cum nu ar fi existat. Istovită, dar mult mai liniștită, își promite înainte să adoarmă cu nasul în pernă: "Cât de repede îi voi spune tot adevărul. Inclusiv despre situația nou apărută despre care are tot dreptul să știe." Închide ochii, doborâtă de oboseală. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ceea ce mai de-a dreptul va să zică: "Noul art. 7 e în contrazicere cu art. 44 al Tractatului de la Berlin". Știm bine că paragrafe din buget vor trebui să acopere și astăzi cheltuielile pentru masalale și masalagii, știm bine că banul istovitului contribuabil va pune și azi în mișcare cheful patrioților de industrie și că {EminescuOpX 415} măturătorii Bucureștilor nu așteaptă decât francul, colacul și ocaua de rachiu pentru a saluta cu entuziasm era independenței roșie. Dar poporul a primit cu răceală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
între un colos și un pitic. Fiindcă toate țările din Europa, cu rușii la Berlin, au devenit pitice; în douăzeci și patru de ore, dacă Stalin s-ar decide, armata roșie ar fi la Paris. Cine i-ar putea împiedica? Europa e istovită, Anglia e și ea la pământ... Englezii și americanii s-au bâlbâit doi ani în nordul Africii ca să gonească de-acolo pe Rommel, care comanda un simplu corp de armată, ce-ar putea ei face în fața rușilor, cu o imensă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abandonată în pădure, înspăimîntată, dar inocentă, i se mai auzea parcă direct din adâncul ființei... Apoi înțelesei, adică mi se confirmă ceea ce ca nu intuise că i se poate întîmpla: pentru întîia oară de când o cunoșteam avea parcă forțele sufletești istovite. Îmi spuse că îi era somn, o luai în brațe, o dusei în dormitor, o dezbrăcai, mă dezbrăcai eu însumi și adormi în brațele mele. Îi ridicai apoi capul, i-l pusei pe pernă și revenii în hol. Nu uitasem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea unei câmpii pe care lăsăm, moarte, bucăți din sufletul nostru, până când ne pierdem, istoviți, dincolo de orizont?... Săraca mama, ar fi vrut să deschid și eu pentru mine un nou spațiu epic, crezîndu-mă încătușat în celălalt, ca și când astfel ași fi putut chiar găsi fericirea. Da, ea de ce nu-și deschisese pentru sine unul nou? Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o răpăială neîntreruptă și angoasantă. În interior, toți așteptau începutul coșmarului. Iluminarea de rezervă funcționa încă în centrul de experimentare și în împrejurimi; supraviețuitorii istoviți și deznădăjduiți se regrupaseră pentru a studia posibilitățile care li se ofereau. Vasquez și Hudson tocmai efectuaseră o ultimă incursiune în epava transportorului de trupe și-și etalau prada: o cutie mare zgâriată și îndoită, asemănătoare cu cele strivite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
altceva! Începuse și el să tremure din nou și iarăși i se înțepeniră brusc picioarele. O senzație cu totul nouă îi sfâșia inima cu o tristețe nemărginită. Între timp se luminase de ziuă; în sfârșit, se întinse pe pernă, parcă istovit și disperat cu totul, și își lipi fața de obrajii palizi și încremeniți ai lui Rogojin; din ochi îi curgeau lacrimi pe fața celui de-alături, dar, poate, el nu-și mai simțea lacrimile și nu mai știa nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sale și mai mult decât toate, maica virtuților, smerita cugetare ? În ciuda tuturor acestor virtuți, Dumnezeu a Îngăduit să sufere de multe boli, pentru a‑l curăți, precum aurul În topitoare și astfel să‑l introducă În Împărăția Sa. Trupul său istovit din pricina postului, a privegherilor și a nevoințelor duhovnicești, suferea atât de mult, Încât este de mirare cum de a rezistat atâția ani și nu a cedat. Nemilostiva boală a cancerului, stomacul său chinuit, hemo‑ ragiile, problemele de respirație și altele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a rămas singur, starea sa s‑a agravat și a Început să se roage. Mai târziu, Părintele Sava, zicea că, aflându‑se departe, a auzit vocea Starețului chemându‑l : «Sava, Sava, Sava ! ă. Întorcându‑se, l‑a găsit cu desăvârșire istovit ; când l‑au cuprins durerile morții, zicea : «Slavă lui Dumnezeu ! Am vrut moarte mucenicească, dar Domnul nu m‑a Învrednicit. Mi‑a trimis Însă boală ce poate 268 Suferința și creșterea spirituală fi ceva mai mult decât mucenicia dacă sufăr
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
doi s-au Întâlnit; Bisisica era „o oaie care mergea În fruntea celorlalte și totdeauna tîra Întreg cîrdul În goană spre islaz și nu se mai oprea .... Niculae era silit să alerge și el... Când ajungeau pe miriște, băiatul cădea istovit ... și plângea În neștire. Uneori o prindea cu ajutorul altor băieți și o bătea cu cruzime...” (Moromeții, vol. I, p. 9). Contextul situației, Însă, trebuie extins mai mult, spre trecut, pentru a Înțelege pe deplin starea emoțională complexă În care se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
acută se pot distinge 3 forme: colitică, gastroenterocolitică și gastroenteritică. În faza cronică există o formă continuă cu o stare permanent nesatisfăcătoare și o formă recidivantă, cu acutizări de 2-4 săptămâni care alternează cu perioade de ameliorare. Bolnavii devin anemici, istoviți, cu semne de hipovitaminoze și chiar cu șoc toxiinfecțios. În cazuri foarte grave este posibilă perforarea intestinului cu peritonită, tromboza vaselor mezenterale și prolapsul colonului și rectului. În forma colitică a bolii apar simptome de intoxicare, inflamarea colonului și a
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
pentru cine să trăiești. Sunt pentru datorie, dar nu să faci exces de zel în împlinirea ei. Trebuie să dai Cezarului ce e a Cezarului și lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu. Nu aș vrea să fii o mireasă istovită, după cum s-a exprimat și Lenuța. Vreau să înflorești mereu cu sănătatea ta fizică și morală și să transpiri de bucurie, mulțumire și fericire. Relativ la posibilitatea de-a face o plimbare la Ploești, îți scriu că mi e aproape imposibil
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o ușă țâpa (a) a arunca țechere coș cu toartă U ulcică cană de pământ pentru apă ulcior damigeană V văxuit lustruit (despre încălțăminte) vânturătoare cofă vârstă etate, dar și smoc de flori la pălărie vedriță găleată din lemn vlecuit istovit Z zamă ciorbă zăpor urcuș greu în pădure zăporât mic și urât zgrăbunță bubuliță zorit urat grăbit Cuvânt după Motto: I.P.RICHTER (scriitor romantic german 1763 1825) Incheiem aci stimate cititorule periplul nostru prin trecutul mai mult sau mai puțin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
c-ar fi nutrit "simpatii legionare", c-ar fi fugit din Basarabia împreună cu părinții, c-ar fi frate cu un "criminal de război", Constantin Dimitriu etc., etc. A fost torturat, purtat ani în șir prin diverse lagăre și închisori, de unde, istovit fizic, numai piele și os, a scăpat ca printr-o minune în vreme ce alți colegi, precum Valeriu Gafencu, supranumit "sfântul închisorilor" s-a prăpădit de tuberculoză în 1952. Iar alți basarabeni, ca Eugen Coșeriu, Paul Goma au fugit din Basarabia. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea..!”, își ziceau bieții oameni istoviți... Văile și dealurile erau înecate de soarele arzător de iulie și, nici măcar abureală de vânt... Miriștile și imașul, cât bate ochiul e ars de soare. Zăpușeala era mare, nici o fărâmă de nour, cerul parcă blestemat, rămânea gol și uscat, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iuliu Maniu, din ecourile vălurite ale „Pieții”. După pronunțarea sentinței, prin gura activistului, gloata, parcă nu mai osândea cu aceeași tărie.. nu mai condamna la moarte, și, nici nu credea că ceea ce ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]