672 matches
-
tîrÎt Într-un tunel de aventură și mister din care nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
uită cu ochi holbați la bătrână. Povestește cu o liniște înspăimântătoare. Din când în când aruncă câte o privire spre copil. Năclăit din cap până în picioare. "Mama ei lucrează?", întreabă, deși nu vrea să vorbească cu această bătrână, se simte istovită și seacă pe dinăuntru. Da' unde să lucreze, abia a scăpat de pușcărie. Eu i-am spus copilului ăsta, nu te însura dragu' mamii cu ea că-i mai bătrână ca tine, tu nu vezi, a mai fost măritată de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască părinții, nu voia să-i lase să intre în sufletul ei plin de cenușă. Se măritase prostește, își merita soarta, ea îl alesese, trebuia să-l care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de promisiunea de a-i înmâna, direct, sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără grade, soldați din cei cu ochi mongolici mijiți, kalmâci și kârhâzi și alți soldați din Asia, veniți pe tancurile Armatei Roșii, se despuia stând îndelung dinaintea oglinzii de cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petrecut timp de mulți și îndelungi ani în Rusia sovietică unde a fost târâtă, ca toți sașii, pentru așa-zisa reconstrucție obligatorie de după război. De acolo, din Siberia, s-a întors cu sănătatea zdruncinată și cu un plod în burta istovită. Vladimir tăcu, uitându-se cu coada ochiului la picioarele ei cu pielea foarte netedă. Are o piele, ca de mătase, conchise el cu hotărâre. Apoi își ridică privirea spre chipul ei blond, trandafiriu și cu un ușor puf de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi două exemplare de Drosophila funebris. Da, în noaptea asta, o să fim două musculițe bețive! Poate că asta suntem în mod real, replică Melanie, simulând scăpătarea într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se ascunde tremurul unui șoricel înfometat, Melanie se pretă la un joc atât de viclean și de riscant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici măcar seama că nu mai ești lucid, toată spaima aceasta dispare În momentul În care ajungi exact În starea de care te-ai temut. Atunci nu-ți mai pasă dacă ești viu sau mort. Dacă poți să-ți Întinzi oasele istovite, nu mai contează că te Întinzi Într-un pat cu cearșafuri din mătase sau că o faci pe asfalt. Dacă-ți pierzi mințile, nu mai poți să faci diferența Între tine și ceilalți. Se simțea la cei ce-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
știam în ce parte era orașul. Seara m-am oprit și m-am odihnit din nou câteva ore, după care am încercat să ajung la un drum. De jur-împrejur nu se vedea în depărtare nici o lumină... A doua zi eram istovită. Cred că arătam ca o nălucă și aproape mă temeam să nu mă întîlnesc cu cineva. Mă opream din ce în ce mai des, eram la capătul puterilor și, pe deasupra, făcusem la piciorul drept o bătătură. Fiecare pas era un chin. Spre seară a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme. Dar asta se întâmplă rar, la câteva zile o dată. Seara, în drum spre casă, căutătorii simt, mereu mai istoviți, că au intrat într-o poveste care nu este a lor. Nici nu mai știu bine cum a pornit totul: a dat cineva de știre, a fost un zvon sau din instinct au pornit spre râu?! Oricum, ceva nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să-l facă, sau dacă voia să-l cheme pe văr ca să se Împace cu el, nici nu puteau să afișeze ipocrizia obișnuită care consta În a-l Întreba dacă se simțea mai binișor, stăteau și contemplau chipul palid și istovit, apoi se uitau la ceas pe furiș, așteptând să treacă timpul și trenul lumii să revină pe linia obișnuită ca să-și reia călătoria de totdeauna. Și nu puține au fost familiile care plătiseră deja maphiei ca să le ia tristele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Două sute nouăzeci și opt de foi, două sute nouăzeci și opt de plicuri, două sute nouăzeci și opt de tăieri de pe listă, nu s-ar putea spune că o astfel de muncă te omoară, dar adevărul este că moartea ajunse la sfârșit istovită. Cu gestul mâinii drepte pe care deja i-l cunoaștem făcu să dispară cele două sute nouăzeci și opt de scrisori, apoi, Încrucișându-și pe masă brațele slabe, lăsă să-i cadă capul pe ele, nu ca să doarmă, pentru că moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în schimb se rușina de bătăturile de pe tălpile picioarelor, se rușina de dragoste. Doar în final o prindeam, când eram deja obosit, intram în ea, ca un câine. Un câine care a alergat zile întregi printre mărăcini, spini, pietre și istovit își găsește în sfârșit culcușul. — Lasă-mă, murmura. Vocea îi era subțire și rece ca un fir de metal. — Ce spui... Mă apropii și îi mângâi spatele singuratic. Nu pot, nu mai pot..., și își scutură capul. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singură se mișca cu încetinitorul. Prins în blocul meu de piatră, așteptam sfârșitul. Trecu și nici măcar nu am găsit curajul s-o urmăresc cu privirea, îmi simțeam gâtul blocat din cauza șocului. Îmi rămânea însă în ochi mirajul ei, figura aceea istovită care se apropia împrăștiind nisipul la fiecare pas. Apoi am reînceput să aud zgomotele din jurul meu, adierea vântului care bătea din nou, poveștile soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când te apropii cu barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piciorul și l-am lovit. S-a îndreptat șchiopătând spre stăpâna care și fugea spre el. — Scuză-mă, Nora, l-am lovit din greșeală. M-am întins pe covor, într-una din camerele de la etaj. Mă simțeam ca un vierme istovit, care atârnă vara bălăbănindu-se de un vrej uscat, până când, amețit, cade fără zgomot pe pământ. După cină, părinții Elsei au plecat și eu am pornit-o imediat după ei. Elsa mă rugase să-i însoțesc până la primele lumini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era adevărata primejdie, căci atunci lupta însăși împotriva ciumei îi făcea cei mai vulnerabili în fața ei. Ei mizau, în cele din urmă, pe hazard, și hazardul nu e al nimănui. Exista totuși în oraș un om care nu părea nici istovit, nici descurajat, și care întruchipa imaginea vie a satisfacției. Era Cottard. El continua să stea deoparte, păstrând în același timp relațiile cu ceilalți. Dar el se oprise asupra lui Tarrou pe care îl vedea pe cât de des îi permitea munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
clipă mâna pe părul lui umed și ciufulit. Ea a auzit atunci o voce înăbușită, venind de departe, spunându-i mulțumesc și că acum totul era bine. Când ea s-a așezat din nou, Tarrou închisese ochii și chipul său istovit, deși avea gura pecetluită, părea din nou că zâmbește. La prânz febra atinse culmea. Un soi de tuse viscerală scutura corpul bolnavului care începuse să scuipe sânge. Ganglionii încetaseră să se mai umfle. Erau mereu la locul lor, tari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când În când cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele, aflat deja În Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit și Îmbătrânit, umerii Îi căzuseră, privirea aproape că implora. Conduc această misiune de cincisprezece ani, școala noastră e cea mai bună din oraș, Îndrăznesc să cred că opera noastră este și utilă, și creștină. Cei care contribuie la activitățile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și care nu cereau decât să țină o armă În mâini. A fost și cazul câtorva deputați, miniștri și ziariști din Teheran, care reușiseră să scape din giganticul năvod ordonat de către colonelul Liakov și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]