875 matches
-
rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea cât mai bine. Era de presupus că Enro putea "vedea" și printr-o mână, cum vedea prin pereți, dar această înzestrare trebuia să aibă niște limite. Gosseyn se hotărî să se bazeze pe iuțeală. O privire scurtă, citi informația și trecu la numele Secoh. Aproape tot atât de rapid. Aduse cu un gest normal dar prompt levierul la zero și înapoie placa Nirenei. Se simțea cât se putea de calm și în apele sale. Corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aveau dreptul să-l privească pe Zeu în timpul ritualului inițierii. Niciunul nu vedea vreodată același lucru. Zeul Adormit era un bătrân, un copil un adolescent de cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri era amănuntul că existența cotidiană a Zeului Adormit, inconștient dar hrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
biroului căpitanului din sala de control. Se uită, prudent, pe deasupra biroului, dar pe moment nu făcu nici un efort pentru a se mișca - stătea în genunchi și observa. Omul ridica panoul superior al tabloului distorsorului deasupra fantelor de similaritate. Lucra cu iuțeală, uitându-se, din când în când peste umăr, la una sau cealaltă din cele două intrări. Totuși Gosseyn nu avea impresia că se grăbea foarte tare. Nu era de mirare. Trădătorii de acest fel au cu toții o îndrăzneală ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care va fi locul de repliere. Atinse extremitatea coridorului și se opri. Pe acolo vedea spatele cuiva care aducea cu Patricia Hardie. Ea vorbi și-i confirmă impresia. Ceea ce spunea nu avea importanță, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
decât una din calitățile sale. Și trebuie să fie conștient în momentul vorbirii și de celelalte multiple caractere ale sale. "Conștiința abstragerii" constituie una dintre superioritățile esențiale ale unui individ pregătit semantic asupra unui individ care nu este pregătit. Cu iuțeala unei pisici sălbatice, Gosseyn sări de pe pat. Degetele prinseră partea inferioară a barei transversale a grilajului. Se simți ridicat. Efortul de a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rapid ajunse la Reesha, disimulându-și mișcarea cât mai bine. Era de presupus că Enro putea "vedea" și printr-o mână, cum vedea prin pereți, dar această înzestrare trebuia să aibă niște limite. Gosseyn se hotărî să se bazeze pe iuțeală. O privire scurtă, citi informația și trecu la numele Secoh. Aproape tot atât de rapid. Aduse cu un gest normal dar prompt levierul la zero și înapoie placa Nirenei. Se simțea cât se putea de calm și în apele sale. Corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aveau dreptul să-l privească pe Zeu în timpul ritualului inițierii. Niciunul nu vedea vreodată același lucru. Zeul Adormit era un bătrân, un copil un adolescent de cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri era amănuntul că existența cotidiană a Zeului Adormit, inconștient dar hrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
biroului căpitanului din sala de control. Se uită, prudent, pe deasupra biroului, dar pe moment nu făcu nici un efort pentru a se mișca - stătea în genunchi și observa. Omul ridica panoul superior al tabloului distorsorului deasupra fantelor de similaritate. Lucra cu iuțeală, uitându-se, din când în când peste umăr, la una sau cealaltă din cele două intrări. Totuși Gosseyn nu avea impresia că se grăbea foarte tare. Nu era de mirare. Trădătorii de acest fel au cu toții o îndrăzneală ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care va fi locul de repliere. Atinse extremitatea coridorului și se opri. Pe acolo vedea spatele cuiva care aducea cu Patricia Hardie. Ea vorbi și-i confirmă impresia. Ceea ce spunea nu avea importanță, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gratii. Ixtl se săltă atunci până în tavanul cuștii. Devenind, brusc, sensibil la undele ultrascurte, putu desluși sursa de energie a armei ca pe un punct luminos, drept în fața lui. Un braț cu opt degete subțiri ca niște sârme țâșni cu iuțeala fulgerului și, trecând prin metal, smulse arma din teaca unuia din oamenii de pe cușcă. Silindu-se din răsputeri să-și mențină echilibrul, Ixtl îndreptă arma spre scaner și spre grupul de oameni din spatele lui, apoi apăsă pe trăgaci și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact cu radiații puternice. Cu iuțeala fulgerului, trupul lui Ixtl își schimba mereu forma, suportând de fiecare dată, timp de câte o fracțiune de microsecundă, formidabila sarcină. În cele din urmă, izbuti să se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă prinsă pe trunchiuri, ca un mușchi alb. Pe jos, un trup care zăcea pe spate. Nu-l observasem. — Alta-acum! a exclamat Petre și s-a apropiat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
director de luptă, a oprit jocul și a permis adversarilor să-și reia locurile de la început și să se așeze iar în gardă. Imediat după angajament, după ce lamele s-au lipit una de alta, Filipescu a fentat, apoi, cu o iuțeală și-o vigoare surprinzătoare, și-a înfipt spada în burta lui Lahovary. Dar cu atâta putere că vârful a atins o coastă și s-a îndoit! L-a doborât pe loc. Regula era să lupte până când unul ajunge în imposibilitate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a vrut să mă lase să plec, s-a pus în dreptul ușii și-a început să-mi povestească ceva despre o icoană făcătoare de minuni. Mi-a zis că bisericile sunt în fierbere și că zvonul a trecut cu iuțeală de la una la alta: a dispărut o icoană de preț, wunderschön, și apoi mi-a spus detalii pe care nu le-am putut urmări, mai ales că vorbea când românește, când nemțește. Și că în toată povestea - aici mi-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
găsi între ei, cu Eleonor, lângă împărat și soldați. Tată-său, ajuns bazari, îi spusese că raiul e un covor: sufletele saltă cu el, ușoare ca scrumul ori ca scamele moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se întîmplă? Întâi pipăi și pipăi și pipăi... Simt aici, în vârful degetelor, despre ce e vorba. Uneori nici nu trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NEAPĂRAT PUBLICĂ CHESTIUNEA. DE FAPT, ACEST STADIU RĂMĂSESE MULT ÎN URMĂ, DACĂ EXISTASE CUMVA CU ADEVĂRAT. SUSPICIUNEA DEPĂȘEA DEJA CERCUL CENTRAL AL CONSILIULUI. E LIMPEDE CĂ NISIPUL DIN CLEPSIDRA LUI ERA PE SFÎRȘITE. DAR IATĂ, GONISH VORBI DIN NOU, CU IUȚEALĂ: \ PARTEA CEA MAI REA ESTE CĂ AU REFUZAT SĂ MĂ ASCULTE CÎND LE-AM PROPUS SĂ MĂ LASE SĂ CERCETEZ EU TOATĂ CHESTIUNEA ÎN CALITATEA MEA DE NEGATIST. ASTA E FOARTE PROST. ÎMI POȚI OFERI VREO IDEE? HEDROCK CLĂTINĂ DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
folosit exclusiv pentru cochiliile de mare rezistență ale navelor spațiale. Deci această clădire ciudată era un hangar pentru o navă cosmică. Și această navă se afla înăuntru. Nava lui Kershaw! Se prea poate să fi fost doar o ipoteză, dar iuțeala cu care trebuia să acționeze îi cerea să procedeze ca și cum toate ipotezele și deducțiile lui ar fi fost realități. Prin minte îi umblau și gînduri subsidiare. Gil Neelan, fratele lui Dan, nu murise pe Pămînt ci într-o călătorie spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mai bine de un metru optzeci, cu niște mustăți mari, Îngălbenite de tutun. Era neamț și se instalase la Liège cu puțin Înainte de Primul Război Mondial. În 1914, decît să-l trimită la Închisoare, autoritățile din Liège Îl naturalizaseră la iuțeală Într-un mod prea puțin regulamentar. Bunicul n-a admis niciodată vreo mașinărie În atelierul lui. La el, toată munca se făcea manual. O singură dată mi-a povestit tata ce se petrecea În fierăria aceea. Veneau prieteni să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să cugete profund, spuse: — Mâncare... — Ce? — Mâncare... un magazin... pentru câine... pentru mine. Îi arătă, cu o față tristă, stomacul. Femeia l-a măsurat din priviri precaută și după aceea spuse: — Hai cu mine! A dispărut într-un gang cu iuțeala unui șobolan. Gaston auzise că orașele orientale, așa cum sunt ele descrise în O mie și una de nopți, abundă în labirinturi pline de enigme, dar nu se așteptase să găsească un astfel de gang în plin Tokyo. Aplecându-se cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală Încă vreo patru litri de apă fierbinte), mă cuprinde o stare de calm. Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plăcere. Deschid orice care la prima vedere pare oficial și, În cazul În care nu e o factură restantă (primesc o grămadă de d-astea În ultima vreme) care se poate plăti repede și ușor prin telefon sau mîzgălind la iuțeală un cec și Îndesîndu-l Într-un plic autoadresat, Îl plasez Într-un echilibru precar peste teancul deja În pericol să se prăbușească, din bucătărie, pentru a fi rezolvat la o dată ulterioară. CÎnd sus-zisul teanc se Înalță peste măsură și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dificil să te pronunți cînd nu vezi decît spatele cuiva. — Dar am avut dreptate, spune el zîmbind. Deci, ce mai faci? — Bine, mersi. Ți-o amintești pe prietena mea, Lisa. — Salut, Lisa. Mă bucur să te văd, spune el la iuțeală și fără interes, apoi se Întoarce iarăși la mine. Am aflat că fiul tău e bine. Nu-ți pot spune cît de Îngrijorați am fost cu toții În seara aia, cît de rău mi-a părut pentru tine. — Mulțumesc. Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așteaptă un răspuns, dar nu știu ce să zic. Planurile mele de a-l seduce s-au topit demult. Intențiile mele de a mă comporta ca Lisa și-au luat zborul pe fereastră. Mă bîlbîi ca o adolescentă, apoi mormăi ceva la iuțeală despre strînsul mesei. Mă ridic, Înșfac farfuriile și le duc În bucătărie, unde fac eforturi să mă linișteșc, sprijinindu-mă de chiuvetă. Ochii Îmi sînt Închiși și respir adînc ca să-mi recapăt echilibrul interior. Nu-l aud intrînd. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]