2,424 matches
-
asigurau mai ales activiști de partid și de stat, de la nivelul organelor regionale până în 1968, apoi ale județului. Printre ei erau oameni de tot felul. Și buni. Și ariviști, neserioși. Destul de numeroși! Bosul între boși era Ștefan Panaiotache. Un omuleț iute ca ardeiul roșu și sprinten ca prâsnelul. Avea apucături de fanariot. Înfățișarea și culoarea îi erau tuciurii. Și intimii mai realiști chiar dintre activiști îl porecliseră, în ascuns, "omul negru"! Terminase Academia "Ștefan Gheorghiu". El țesea și ținea în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Flori, metafora dată uitării și chiar ironizată, Prutul și-a urmat cursul, purtând ape când mai limpezi, când mai tulburi, în care aspiranți la gloria literelor, din cea mai variată și "bogată" gamă, s-au apucat de pescuit. Cei mai iuți de picior s-au repezit voinicește și cu lăcomie să prindă peștele cel mai mare, aducător de faimă, iar alții au așteptat fără grabă, după principiul "laisser faire". "Valul" echivalent cu febra aurului" sau cu expedițiile spre pământul făgăduinței gloriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de ofițerul de Securitate, ca să nu stea de vorbă cu deținuții. Iar când venea, Îți punea mâna la ceafă și punea să-ți dea o pastilă... Mi-aduc aminte ce spuneau unii pă la Jilava: „Domnu’ gardian! Să vină doctorul iute, că moare cineva!”. Iar răspunsul pe care-l primeau era: „E..., bă! Și ce? Nu poate muri fără doctor?”. Cam asta era asistența medicală, să știți... Și a fost un eveniment care m-a impresionat În mod deosebit... Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa de tensionată... Înainte mergeai prin colonie..., te pomeneai cu picioru’-n spate fără nici un motiv și câte și câte altele... Am fost odată de am lucrat la Grădina, și-n bidonu’-n care aveam apa am băgat doi ardei iuți. Și m-a găsit În poartă, și... bătaie, și iar 14 zile de izolare (râde - n.n.). Pe dumneavoastră ați spus că v-au eliberat În aprilie ’64, nu? Da, În aprilie ’64 ne-am eliberat. Da’ au fost evenimente și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce se afla undeva pe deal. Acolo era un iaz amenajat de săteni, special pentru adăpatul animalelor. Pesemne de multe ori vicele urcase acel deal pentru a se odihni la ferma de vaci și a adăpa calul. Era un cal iute, iar când urca dealul o făcea la pas și era plăcut să-l ai la șaretă. De data asta, nu am putut să-l fac să meargă încet. A galopat până la iazul cu apă și s-a repezit în mijlocul acestuia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
se și fereau de el. Casierul, fost învățător și acesta, avea casă, o gospodărie prosperă vizavi de primărie. Soția sa, olteancă aprigă, conducea cu mână de fier gospodăria nu tocmai ușoară. El era om bun și amabil, dar ea olteancă iute și deșteaptă, întotdeauna avea ceva de spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
va găsi un colț de pâine și pentru mine. Mă aflu aici pentru a-mi oferi serviciile. - Cui anume, dacă se poate ști? - Oh, mereu există câte cineva care să aibă nevoie de o limbă ascuțită sau de o mână iute. Dar tu, mai degrabă... și Cecco Îi făcu din nou cu ochiul, dându-i și un cot În coaste. Zi-mi despre operele tale. Ce se pregătește să ofere lumii prințul poeților toscani? Am auzit un zvon, printre Credincioși. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În curând mă voi pomeni În beznă, iar singura lumină vizibilă a stelelor va fi pentru mine amintirea. De aceea trebuie să mă grăbesc. Continuară să pășească În tăcere. Poetul Încerca să se mențină la pasul Însoțitorului său, viguros și iute, În ciuda căldurii infernale. - Mărșăluiești ca un cal berber, messere. Oare În călătoriile dumitale ți-ai dezvoltat mersul acesta? izbucni el după ce, În mai multe rânduri, fusese silit să alerge ca să Îi rămână alături. Celălalt se opri, zâmbind. - Așa este, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sec. Un accident? Dante tăcea, limitându-se să Îi scruteze reacțiile cu atenție. Dar omul rămase impasibil, În așteptarea unui răspuns. - Nu, zise În cele din urmă. O mână ucigașă i-a pus capăt zilelor. Monerre tresări, aruncând o privire iute În jur, ca și când s-ar fi temut că asasinul sta fi putut ascuns pe undeva. Apoi Îl fixă cu singurul ochi cu care mai vedea. - Știi cine a fost? - Nu. La fel ca la ceilalți. - Crezi că e vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bătrânului maestru, care Încuviință. Am nevoie de o ultimă favoare din partea dumitale, mai zise Dante. O schemă rapidă a planului castelului lui Frederic În Înfățișarea sa originală, așa cum ți-a rămas domniei tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă și mai ciudata construcție incendiată. Își ridică ochii spre cer, privind spre soarele aflat spre apus. În scurt timp, clopotul avea să bată semnalul de stingere. Era momentul să Îl strângă cu ușa pe Cecco. Se Îndreptă cu pas iute către abație; când ajunse acolo, intră din nou În biserică, trecând prin portița laterală, apoi se deplasă până la nivelul superior al sacristiei. Pe traseu, nu zărise nici o urmă de-a prietenului său. Pentru un moment, se temu că fugise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În mod deslușit gâlgâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numesc zimbru. La mărime ca un bou domestic, la cap mai mic, grumazii mai mari, la pântece subțiratec, mai înalt în picioare, cornele, ei stau drept în sus, sânt ascuțite și numai puțin plecate într-o parte. Fiară sălbatecă și iute, poate să saie ca și caprele de pe-o stâncă pe alta. Pe lângă hotară, despre câmpuri, sânt mari cârduri de cai sălbateci. Oile cele sălbatice caută de pășune îndărăpt hrana lor, căci în grumazul cel scurt nu au nici o încheietură
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dat seama de caraghioslâcul propriilor mele cuvinte. Într-o dimineață frumoasă în care trăgeam bușteni cot la cot cu bărbații, tânărul ofițer s-a încruntat subit și a arătat spre mine. — Hei, tu, vino încoace! A luat-o cu pași iuți spre crângul de pini și eu l-am urmat, cu inima cât un purice, de teamă și de încordare. S-a oprit lângă o stivă de cherestea adusă proaspăt de la joagăr și s-a întors spre mine. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ochi ca un cormoran, oțărât, verzui și cenușiu. Răbdător, cu o privire plină de hărnicie și vulgar, stând pe scaun ca un vaquero care se prăvălise greoi în șa, șuiera când respira din cauza marii lui greutăți și a trabucului său iute. Îi creștea păr din nas și pe spatele degetelor. Diversele momente ale anului erau tot una pentru el. Că era mai sau noiembrie, își lua micul dejun la ora unsprezece, constând din ceai cu lapte și zahăr cubic și chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
noastră o liotă de copii pe care-I duceam la etajul trei unde Moș Crăciun cel suedez ședea în sania trasă de renii care atârnau din tavan, iar trenulețele de jucărie treceau cu clinchet, iar coșurile cu cadouri mergeau tiptil, iuți și mecanice, pe cablurile ce duceau spre casa de bani. Iar aici eram responsabili cu butoiașul cu cadouri-surpriză, înveșmântate în hârtie roșie și verde, decorate cu rămurele de ilice și pudră de diamant și salbe de beteală argintie. Aceste pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fie? O să-ți crape capul cu ciocanul, ca unei vite, și apoi o să dea foc casei. Păi, a zis Simon, dacă Augie vrea să aibă el grijă de George... Și dacă Augie ar fi mai de încredere, a răspuns ea iute, la ce bun? Când Augie o să-și găsească în cele din urmă o slujbă, o să avem de tras. Iar dacă nu se duce deloc la lucru, nici asta nu e o soluție. O să-l lase pe băiat la Klein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o petrecere de Revelion îmbrăcat în hainele lui cele mai bune: joben, fular cu picățele, ghetre peste pantofii lui în două culori, mănuși din piele de porc. Și nu s-a întors până a doua zi spre înserat din zăpada iute și scânteietoare. Era murdar, încruntat nevoie mare, cu ochii injectați și obrazul lui blond nebărbierit acoperit de zgârieturi. Aveai ocazia să îi întrezărești firea violentă și opulentă, cum respira greoi de la zăpada pașnică de pe veranda din spate, curățându-și pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din filme, cu excepția momentelor când îl urmărisem pe frate-meu Simon trăgând în șobolanii din curte cu pistolul. Aveam o amintire mai specială legată de unul mare cu cocoașă pe spate ca un vier mic, însă cu niște picioare înfricoșătoare, iuți, cu gheare care alergau spre gard. Eram totuși gata să devin vânător. Thea m-a scos în natură înainte să plecăm din Chicago și am exersat, trăgând în ciori. Asta a durat cele câteva zile cât am zăbovit în Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de ploile acide, până ce se transformaseră în grote și forme cambodiene. Șopârlele erau într-adevăr gigantice, cu volane sau vele imense - acele membrane antice. Aici mirosul era șerpesc, și păream să ne aflăm într-o epocă a șerpilor printre veninurile iuți ale gardeniilor verzi și livide. Am așteptat, iar băiatul precaut a plecat să caute pe sub frunze cu un par lung, căci iguanele erau sălbatice. Acolo, pe o treaptă de piatră de deasupra noastră am zărit una care se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zborul le era monstruos de frumos. Mă mira că nu se transformau în niște ghiulele mici, într-un fel de gloanțe de argint, dar când aterizau brusc continuau să alerge fără să facă nici cea mai mică pauză. Erau mai iuți decât mistreții. Thea mă îngrijora. Știam în ce stare de spirit este. Locul era abrupt, nu era destul spațiu ca să te miști cum trebuie, iar ea s-a întors și a dat pinteni caului să meargă înainte. Eu eram împovărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-au terminat toate obișnuitele manevre de paradă. Și în ce hal eram! Când am traversat podul dinspre Brooklyn, suspendat pe acele proptele spânzurate din cer peste văile de cărămidă, apoi pe lângă fluxul înfocat al apei din port, cu pescărușii iuți și navele de război deschise asemeni unor stații vaste de radio așezate în curți, ca niște cornuri prin care își chemau la luptă oștile Hengist și Horsa, și apoi din nou prin tunel, simțeam că dacă va trebui să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sculat, în Hotelul Porta Rossa, chiar pe un mal al râului Arno, mi-a fost frig. Camerista a adus cafea, ceea ce m-a mai încălzit. O cochilie subțire de metal vechi dintr-o turlă de biserică a răsunat în graba iute și lucioasă a aerului de munte care ți se întinde în fața ochilor. M-am spălat cu apă fierbinte, stropind podeaua de lemn. Era un confort în acea zi înghețată să ieși într-un trup bine frecat, învelit într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Dar aș vrea să limpezesc aerul înainte de a mă duce la culcare. E vorba de o Anecdotă, îngropați-mă și tot am s-o las să iasă la iveală. Pe la nouă ani, aveam foarte plăcuta convingere că eram cel mai iute alergător din lume. Sunt tentat să adaug că era genul acela de îngâmfare, fundamental aflată în afara programării caracterologice, care dispare greu și, chiar și azi, la cei patruzeci de ani supersedentari ai mei, mă pot vedea, în haine de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]