2,397 matches
-
mea. De-mi pun visuri și speranțe tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi poarte
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții). E o pledoarie pentru trăirea plenară a vieții prin iubirea care poate purta izbânzi împotriva timpului devorator: „Trăiește, omule! Luați-vă răgaz să fiți, trăiți, simțiți, iubiți!” (Memento mori!). În secțiunea Printre cuvinte..., recunoașterea tăriei cuvântului ca „hrană de suflet, alint de mamă” (Cuvântul) ori valoare morală, evadare-n libertate absolută ori metaforă în
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
realizeze conținutul”. Or, cine (ce) pune în evidență acest eșec, iremediabil, al ideologiilor? Timpul, trecerea vremii. Timpul dă deoparte, după legitățile lui tainice, acest văl, acest delir, care maschează frumusețea, sau lipsa de frumusețe a lumii, care ocultează sau falsifică izbânzile ori dramele umanului, care împiedică, oricum, contactul normal al eului cu ambianța și cu semenii. În acest rol, atribuit, instinctiv (deliberat?), timpului, în acest rol ce i se atribuie tacit, ni se pare a se afla unul din meritele de
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
eu le-am uitat, te sfătuiesc să le uiți și tu”. A fost momentul care a destins petrecerea, toți așteptau cu sufletul la gură această întâlnire, nimeni nu credea că Gilă va acționa cu atâta inteligență. Era o întâlnire a izbânzilor: Gilă fusese înfiat de o familie minunată și se împăcase cu unchiul său, toți erau fericiți, Mihai și Mihaela se căsătoriseră, iar ca dar de nuntă și toiag bătrâneții îl înfiaseră pe Florin să le fie fiu adevărat. Crina urma
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
se dovedesc neputincioase, singur artistul, preot al frumosului etern, mai poate reclama dreptul la direcția morală a umanității”. Și, cum o direcție morală adevărată se poate trasa doar cu ajutorul artei adevărate, lui Panait Istrati nu-i rămânea decât speranța în izbânda artei “care cuprinde mai multă dragoste, mai multă puritate și sinceritate”, ea fiind “singura care nu ne înșeală niciodată”. Bibliografie: 1. Mihai Ungheanu, Panait Istrati și Kominternul, Ed. Porto-Franco, Galați, 1994, p.12; 2. Alexandru Oprea, Panait Istrati (dosar al
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
fără răgaz, și fără prihana sufletului dăruit idealului său greu de ucis, prin care și-a dorit națiunea mereu unită în Leagănul ei de Facere. Un Luptător sub regele Popor care a stăbătut abrupturi ucigătoare, dar de fiecare dată reușind izbândele de epopee ale Termopilelor. Un Luptător asumat pentru Dreptatea românilor din toată întinderea lor, dar mai ales pentru Neamul lui ardelenesc, izvoditor de Țări Române mai mereu supuse și încălecate de vitregiile vremilor potrivnice! Un Luptător cu suflet de floare
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]
-
vârstei de 79 de ani, pe care o ducea cu semeție, vigoare și seninătate leonină. Lucra cu fervoare la finalizarea unei noi cărți, după ce, anterior, imprimase, la ALMA Craiova, altele două: Esențe. Eminențe. Excelențe. Existențe..., respectiv, Tiparnițe craiovene sub dictaturi - Izbânzi editoriale contra vrăjmașilor spiritualității naționale. La câteva zile după ce-l condusesem pe ultimul drum, la Cernica, lângă București, pe Geo Saizescu - cel ce a nemurit Spiritul Olteniei în filme artistice de lung metraj -, îi ofeream freneticului Ilarie Hinoveanu, la telefon
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
prima caricatură, copilul de atunci, chiar precoce fiind, a făcut asta în deplină conștiență! Că a raționat, a știut ce vrea, s-a dedicat acelui simțământ al nevoii de exprimare cu osârdia celui ce și-a descoperit vocația! Așa încât fiecare izbândă să-i motiveze exercițiul ce valorizează talentul! Dar, ce spun eu de sensibilitate specială, care ar fi motivat copilul să se retragă de la joacă spre a-și dezvălui o anume trăire? E limpede că n-avea cum să și-o
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
învățăcei în cultura și spiritualitatea românească, dar și în munca pământului și în tainele naturii și în viața de la țară. Tinerii încep să se adapteze și să îndrăgească acest mod de viață tradițional. Am crede că este vorba de o izbândă, dacă n-ar interveni moartea accidentală și neașteptată a învățătorului, în urma unui stop cardio-respirator, pe malul Someșului. Tinerii sunt nevoiți să se întoarcă acasă. Dar, finalul rămâne, cum spuneam, deschis, dilema celor două ipostaze existențiale nefiind elucidată. Contradicția arhaic-modern nu
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
conjunctura Generalul (viitorul Mareșal) Ion Antonescu, Conducătorul Statului, către care se îndreptau acum speranțele nației, era perceput ca fiind într-un fel întruchiparea căpeteniei care, în momentele dramatice ale neamului, a apărut de fiecare dată și a condus poporul spre izbândă. U.R.S.S., care-și avea spionii și agitatorii bine plasați în România, și în mod special în Moldova, căuta să folosească această „coloană a 5-a” (așa cum mai târziu a folosit-o și în perioada comunistă) pentru destabilizarea țării pe
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
dintre ei aduce un plus de emoție și valoare, necesare unui public tânăr, dornic de modele. Conversația e liberă și echilibrată. Spiritul de altruism și mândria apartenenței se împacă aici, de minune. Dozajul bun între obiective, subiecte, imagini, ingrediente și izbânzi transformă fiecare întâlnire de lucru într-un spectacol. Ea ne pune la curent cu principalele evenimente ale Uniunii, comentate ori dezbătute echilibrat și obiectiv. Paginile site-ului de actualități și informații din breaslă demonstrează prin audiența înregistrată nivelul larg de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este cardinală atât alegerea drumului pe care acesta îl caută cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial izbânda sau eșuarea sa. Avântarea frenetică și necontrolată fie în larg, fie spre țărm, ca și șovăiala, nu exclud nici scufundarea în oceanul vieții, nici zdrobirea de stâncile malului ei. Întotdeauna, românii care au pornit să caute o palmă de cer
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o limbă necunoscută. Parcă silabisește. „Este mo!” îți spune. Te dumirești, oarecum: o știe din romanul anterior, Saludos; hotărâseși, acolo, ca o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un grup de rafturi, și cum n-avea nici o suspiciune, nu mi-a fost greu să fac să se „nimerească” la mine corpul unde știam că se găsește ceea ce căutam. Cred totuși că am comis o mică eroare: am anunțat izbânda cam prea repede, dar am contat pe faptul că, Încântată de succes, Eveline n-o să se mai piardă În speculații pe tema norocului care Îmi căzuse pleașcă după mai puțin de o jumătate de oră de pseudocăutare. N-a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cădea documentul. Dar dacă pentru un străin el comporta inerente dificultăți, pentru un român era floare la ureche! Mai ales pentru unul care se exersase temeinic În materie și care adulmeca acum ca o sălbăticiune excitată de sânge fraged posibila izbândă. Am pus rapid la punct metodologia de lucru. Primul pas a fost și primul succes. Am scris pe coală ALEXANDRU CEL MARE și am numărat literele: 16. Câteva dintre ele se repetau Însă: A apărea de trei ori, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit pietrele astea fost-au vreodată călcate cu adevărat de tălpile umbrelor care mă bîntuie mereu În spate mereu mai În spate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iată că, nepricepându-mă la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a exilului rus, intervine și el în revista varșoviană Meci (13-14 din 5 aug., 1934) cu un articol care depășește gestul unei critici de întâmpinare. Cu prilejul amintit, autorul lui Iulian Apostatul consideră că Povestea cu cocaină este o mare izbândă artistică pe care, printr-un examen de profunzime, o plasează în filiație dostoievskiană, numindu-l pe M. Agheev „un Dostoievski din deceniul patru al secolului XX“ și alăturându-i numele de cele ale prestigioșilor lui contemporani Sirin (Nabokov) și I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căutarea unei femei și de a primi nenumărate refuzuri, cu toate acestea, eu nu mergeam niciodată la bordel. Nu mergeam la prostituate pentru că eu nu de tocmeală bănească aveam nevoie, cât de o luptă tainică și victorioasă, o luptă cu izbânzi, cu victorii, o luptă în care învingătorul, după cum mi se părea, era eul meu, corpul meu, ochii, care erau ai mei și pe care numai eu îi puteam avea, iar nu cele câteva ruble pe care le posedau și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai adevărată a mișcărilor sufletului). Este evident, de asemenea, că, alături de personajele angelice, pline de smerenie, pe scenă apar, obligatoriu, și tipuri de oameni vicleni și răi. Și atunci te întrebi: nu cumva tocmai pedepsirea cruntă, sângeroasă a răilor întru izbânda binelui, la sfârșitul spectacolului, satisface întru totul instinctele de fiară care ne încearcă? Nu ieșim noi oare din teatru smeriți și mulțumiți? Și asta nu pentru că în sufletele noastre n-ar fi apărut nici un fel de sentimente joase, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bârlogul acolo, da, este mai mult decât plauzibil. Te-ai supărat. Absolut de loc, spuse femeia ridicându-și palmele în față, n-ai decât să crezi ce vrei. Convinge-mă de contrariu! Am încercat dar n-am avut sorți de izbândă. Să înțeleg că ai de gând să te întorci acolo? Fără doar și poate. Trebuie să-mi duc cercetarea până la capăt. Măcar, nu te du singur! Ia-mă și pe mine cu tine! E prea periculos. Nu uita că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pîclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau ca niște arcuri verzi. Izbînda finală va reveni totuși Necuratului. Într-o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de-o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sportivă raională și raională, ca asociație sportivă cu secția fotbal, altfel n-ar fi putut participa la acțiunile sportive oficiale (Cupa Agriculturii). Orice acțiune și inițiativă trebuia să pornească de la organizația de bază a partidului, altfel nu avea sorți de izbândă, pentru că tot ce mișca în țară se datora partidului unic. Cert este că nu s-a întâmpinat nicio piedică pentru a se organiza o echipă de fotbal din oamenii locului și dintre cadrele trimise în comună, la școală, la dispensar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să-și caute răsplata în plăcerea operei lui și în eliberarea de povara gândurilor lui și, arătându-se indiferent față de orice alt lucru; el nu trebuie să țină seama nici de laude, nici de critici, nici de eșecuri, nici de izbânzi. Acum a venit războiul, aducând cu el o schimbare de atitudine. Tineretul s-a întors către zeii pe care noi, cei născuți mai demult, nu i-am cunoscut, și se poate vedea deja direcția în care se vor îndrepta cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul Nichols, iar după aceea de ce n-o părăsise. Ba poate chiar așa se și întâmpla de multe ori, iar melancolia lui era trezită de faptul că n-avea nici o șansă de izbândă. Oricât de departe va fi mers și oricât de tainic ar fi fost locul în care s-ar fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]