5,195 matches
-
perspective tuburi tuburi țâșnesc de sub maxilar și apasă apa, cada, gresia. În apă trebuie să mă comport ca o apă, echilibrat, cu un sex anume, statură și religie. Destulă pace pentru un război Zeci de insecte, strălucitoare și mici, se izbesc de geamul meu. Pietricele se rostogolesc pe acoperiș. Un pic de stare epică și destulă pace pentru un război. Pentru mine și pentru ele, apasă tu degetul meu cu al tău și răsfoiește. Înainte de a declanșa o întreagă bibliotecă, doar
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
vizibil în mijlocul frunții. Unghiile îmi intră și mai mult în palmă și se albesc cu cât strâng mai tare. Mi-am rezemat coatele pe pervaz și am rămas cu privirea țintă spre ozonul subțire. Nici nu știu cât a durat zgomotul ușii izbindu-se de pereți. Sourness pentru Maria Pe scările blocului - transmisia e tâmpită, undele se rarefiază. Într-o lumină albă ce explodează sub un cearșaf blitzul e mai puternic decât creierul nostru și eu am ținut minte asta. Tu stai pe
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte-o mașină. O urmăresc până la cea mai periculoasă curbă, măcar să se facă înțeleși. Și mă mir cât de abrupt pot să cadă obosiți. Și cât de departe. O ploaie măruntă izbește-n celular. Picăturile ajung mult mai repede - de fapt, tot ce vine din înălțimi ajunge mai repede, ca de la o înălțime spre o altă înălțime. Lucrurile sunt mai simple decât pot crede: volumul căștilor la maximum și o piatră sub
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
18 Brumar care l a propulsat la putere pe vajnicul Napoleon, și-a dedicat întreaga avere și credință psihanalizei și amorului trupesc (Monologues devant la vie et la mort, 1951) - și asta cu o energie demonică. Freud însuși a fost izbit, ba chiar contrariat, de un asemenea fenomen. La 30 septembrie 1925, Marie coboară din Orient Express în gara din Viena, a doua zi sună la nr. 9 din Berggasse Strasse. „Întâlnirea cu Freud se dovedește a fi o dragoste platonică
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
celor ce se considerau adversari nu a întârziat să se facă simțită. Asupra reputatului profesor s-au abătut mormane de injurii, viața i-a fost întoarsă pe toate fețele, nici amintirea părinților nu i-a fost cruțată, calomnia, abjecția, reaua-credință izbindu-l violent de solul tare al unei Românii, pe care o credea uitată. În principiu, toată lumea este de acord cu ceea ce s-a întâmplat la 22 decembrie 1989 și acceptă caracterul reprobabil al regimului comunist. Din acest punct de vedere
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
că autorul "se poate întîmpla să fie pătruns de ortodoxismul pe care îl împarte pe toate cărările, dar lipsa lui de talent l-a făcut să se exprime ciung", Sahia declară că nu a scris despre carte pentru "a nu izbi un om șlaț care poate în adîncul sufletului lui se păstrează curățenia adevărului". Între timp, însă, cel în cauză "publică într-o revistă modernistă un manifest ditirambic intitulat Poezia agresivă sau despre poemul reportaj 13". După citarea mai multor pasaje
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
mult, în toate împrejurările. Se mișca. Mâna lui se mișca. La început am crezut că o să scrie. Dar degetele lui au dat drumul creionașului rămas cuminte de-a lungul carnetului, pe cearșaful galben. Brațul s-a îndoit și s-a izbit de al meu. Am vrut să dau înapoi ca să nu-i stânjenesc mișcarea. Dar mâna lui s-a rotit și degetele i s-au strâns pe încheietura mâinii mele și acolo au rămas. Niciodată vreo arsură n-a fost atât
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
cine încearcă s-o definească va ajunge să se îndoiască că a trăit-o vreodată cu adevărat, pînă într-atît de dificil este să-i precizezi înțelesul. Dacă e să facem un bilanț istoric al concepțiilor omenești despre fericire, ne-am izbi de două paradoxuri teoretice: primul e acela că, teoretizînd fericirea, o desființăm; al doilea este că teoria despre fericire a transformat fericirea în ceva sublim și intangibil, ajungîndu-se în situația neplăcută ca, din prea multă teorie pe marginea ei, fericirea
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
-l rezolve printr-o metafizică universal validă; viața trebuie să fie explicată pe baza ei însăși - acesta e marele principiu care-i leagă pe acești filosofi de experiența lumii și de poezie". O remarcă de bun-simț, dar care s-a izbit de orgoliul unui discurs filosofic pur conceptual, mînat de un ideal de abstragere supremă, ce suspecta sugestia limbajului literar de impuritate. Pentru Heidegger, autorul Voinței de putere e un gînditor metafizic care plasează chiar în centrul preocupării sale problema cea
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
la limbajul lui Șora, ci la o reprezentare intuitivă pe care autorul o propune în Eu & tu & el & ea...sau Dialogul generalizat. Problema este că, în lipsa unui desen, viziunea nu poate fi transmisă decît cu ajutorul jargonului, caz în care ne izbim de un limbaj dificil, a cărui lămurire cere ca termenii șoranieni să fie asociați unei reprezentări pe care autorul o prezintă în Eu & tu & el & ea...sau Dialogul generalizat. Cu riscul de a-l indispune pe cititor, voi da o
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
românești, de la versurile în metrică populară până la poemul filozofic și satira social-politică, pentru a sublinia o situație veche și ea de când poezia: singurătatea artistului, imposibilitatea biologică a omului de a fi fericit. Este o concluzie tristă de care, inevitabil, ne izbim cu toții mai devreme sau mai târziu. Ultima patrie se află în noi înșine și doar marii iresponsabili sunt cei care nu vor putea să descopere la momentul potrivit acest truism. Mariana Codruț este una dintre scriitoarele foarte interesante, lansate în
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte chipurile de temut./ Doar în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată care Zoe-afară-o dase/ Dăschizând nițel fereastra. Dar atuncea ne izbi/ Zgomot mare: pneuri, frâne, râsuri, glasuri de copii.../ Atunci mi-adusei aminte cine sunt, de unde vin:/ Vreo trei cânturi dân ŤLevantulť am parcurs în zepelin,/ Dar nainte-avut-am slujbă la o școală-n Colentina/ și copilă pe Ioana, și fămeie pă
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
s-a produs în jurul orei 11:00, în apropierea stației feroviare Pârscov (Buzău). Din primele informații, se pare că bărbatul încerca să elibereze un animal captiv între șinele de cale ferată, când trenul Nehoiaș s-a apropiat și l-a izbit în plin, scrie Ziua de Buzău. Impactul a fost atât de puternic, încât trupul bărbatului a fost practic secționat. Echipaje ale Poliției și Ambulanței s-au deplasat imediat la fața locului, pentru a demara cercetările în acest caz.
A încercat să salveze un animal, dar a avut parte de o MOARTE cumplită by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80426_a_81751]
-
Miroslav Krleza. Dar tot din primele capitole, el ne avertizează asupra dublei sale naturi: Pe cît inima îi clocotea de viață năpraznică, pe atîta mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de cîte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfîrșitului între care e mărginită conștiința omenească. Se făcuse gînditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărîri încăpățînate" Între "hotărîrile încăpățînate" ale lui Apostol Bologa se numără și aceea de a refuza cariera preoțească în numele celei
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
încred că vorbesc pe vocea ei sau nu?" (pag. 68) Paradoxul nu mai iese aici din micile economii specifice artificiului logic, ci din abuzul de cuvinte pe care corecta definire a termenilor îl presupune. Faptul e, cu precizie, constant și izbește chiar în moalele clișeului. Iată ce înseamnă, de fapt, a opta zi a lunii martie: "e ziua când vin inspectoarele și cântăm/ de ziua ta mămico și primim ajutoare./ Facem colaje cu doamna Jeni care-i merg mâinile brici/ și
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
perturbatoare ar fi fost, era singura în stare să te țină în contact cu cealaltă ființă. Iar dacă, în primul caz, aveai de-a face cu o entropie interioară ce te surpa prin vibrație emotivă, în al doilea caz te izbești de o entropie exterioară provocată de răcirea sentimentului. Legătura va răposa și moartea se va așeza în suflete. De acum încolo, chiar să vrei, nu vei mai putea da nici o informație. De aceea, între dezordinea frămîntării și cea a placidității
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
va stupefia. De pildă, viața omenească se petrece într-un spațiu omogen, regulat și neted în toate direcțiile, adică într-un mediu izotrop. În schimb, în lumea particulelor cuantice, spațiul e heterogen, e discontinuu și foarte încrețit. Peste tot te izbești de granulații, de denivelări și limite. La acest nivel, balansul dialectic între regimul continuu și cel discontinuu de existență nu mai are valabilitate. Aici domnește discontinuitatea, într-un univers care este prin excelență unul al nivelurilor și rangurilor. Dacă încercăm
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
într-un univers care este prin excelență unul al nivelurilor și rangurilor. Dacă încercăm acum să înțelegem cum din granulațiile infime ale vibrațiilor cuantice a putut lua naștere, la scară umană, un mediu fără denivelări și fără încrețituri, ne vom izbi de mari dificultăți. La nivelul de micime inimaginabilă al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria variabilă a unor spații în interiorul cărora orice proces ajunge să le modifice configurația. Altfel spus, fundalul spațial
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
epocă. Deși nu au nici o legătură cu acțiunea propriu-zisă, aceste paranteze epice cvasi-eseistice sunt cele care dau greutate cărții. Iată cum arată o scurtă radiografie a anilor '50 care completează și dă credibilitate deplină destinelor personajelor fictive: În timpul ăsta murea izbit de un tramvai poetul Labiș. Ungaria trecuse printr-o revoltă înăbușită cu cea mai cumplită cruzime, închisorile se umpluseră de deținuți politici, unii mureau în celule mizerabile, alții erau executați în ascuns, literatura proletcultistă era o maculatură penibilă, în școli
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
că muzica noastră europeană, stilată și certificată de codul bunelor purtări nu obține viza decât temporară în teritoriile de peste Atlantic?" Modele, nicidecum. în cel mai bun caz niște edecuri pe care, făcând puțină ordine prin relativ succinta lor istorie, americanii, izbindu-se de ele, le așează cu indiferență; atâta doar ca uneori le mai șterge de praf. Cât despre viza pe termen lung, nici nu poate fi vorba în condițiile în care nord-americanii sunt în permanentă mișcare și transformare a identității
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
s-a întâmplat cu/ mâncarea de pe pereții borcanului aruncat la gunoi/ a mucegăit singură printre alte ambalaje -// jeleuri colorate și străvezii/ și cauciuc și inox/ și neoane și amfetamine/ jgheaburi și țevi// gunoaiele te atrag ca zepelinul muștele/ sunetul te izbește cu pieptul de zid/ dar nu te mai doare deloc - dar/ nu te mai simți bine decât acolo// și vrei doar un zid de pe care să te prelingi" (spații la limită); "mâini străine pe umerii tăi/ mâini străine ating umerii
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
de tortură inchizitoriale din muzeele din Occident. Și o ultimă remarcă pe marginea literaturii carcerale. Lectura ei te face să te îndoiești de valabilitatea principiului autonomiei esteticului. Nu cred că cineva poate gusta estetic asemenea cărți. Lumea Fenomenului Pitești te izbește atît de direct cu cruzimea ei încît ori o închizi repede renunțînd să o mai citești, ori o parcurgi pe porțiuni drămuite, oarecum cu picătura, ca să nu ți se aplece de tot. Atrocitatea din paginile ei e atît de nefirească
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
plecat, cu pălăria cu boruri largi trasă pe ochi, când îți ascunzi fața de lume, nu ai cum să vezi lumea și de aceea, în mijlocul tinereții mele, în mijlocul Europei, între două sate, pe punctul de a pierde totul, m-am izbit de ceva și m-am prăvălit. A trebuit să respir adânc ca să m-adun, la început am crezut că m-am izbit de un copac, apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de aceea, în mijlocul tinereții mele, în mijlocul Europei, între două sate, pe punctul de a pierde totul, m-am izbit de ceva și m-am prăvălit. A trebuit să respir adânc ca să m-adun, la început am crezut că m-am izbit de un copac, apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după care am văzut că era ea, iar ea a văzut că eram eu, "Salut", am spus, scuturându-mă de praf, "Salut", a
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Fără scuze, fără vreo umbră de regret sau compasiune. N-aș putea spune cine pe cine contaminează. Noi pe ceilalți sau ceilalți pe noi. Televiziunile, lumea isterică din jur sau invers. Scena de mai sus se multiplică la nesfârșit, ne izbește în plin de îndată ce pășim afară din universul domestic. Agresivitatea gratuită, indiferența macabră, lipsa de înțelegere față de durerea altuia au ajuns un mod de viață, un mod de a ne târî un destin mizerabil prin praful istoriei. Toate gesturile mici de peste
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]