546 matches
-
sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
firea lumii și a trudit 31 îndelung să rămână conform organicului ei. Poetul ține seama și de însușirile lumii, acolo unde locul este nou, prin viețuirea omului acesta devenind realitate omenească, se integrează firesc în cântec nu ca o stridență. Izgonirea realității însă nu o poate primi, precum nu poate primi nici artificializarea limbajului, care este semnul alienării și atrofierii ființei în general. Bine, dar dacă nu aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Courbet, la Originea lumii sau la Picasso, de-construind? Tabloul care m-a șocat atît e un sex de femeie, ocupînd tot cîmpul pînzei. Ca un ochi plesnit, scurs. Uite și șoldurile, bucăți de tors... Titlul? Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o piatră de pe inimă. Băiețelul cel mai mic al Smarandei, care se nimerise prin preajma cârciumii și văzuse bătaia, goni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În sânul societății nomade nu s-a conturat orientarea spre viața sedentară pe scară largă, ci doar forme izolate, pe alocuri. Situațiile rare de sedentarizare și creștinare a turanicilor nomazi s-au produs doar sub presiunea unor factori externi, în urma izgonirii lor din pășunile bogate de către alți nomazi sau refugierii în statele creștine vecine (de pildă, cumanii s-au retras în Ungaria). Înainte de invazia mongolă, în teritoriile nord-dunărene nu se înregistraseră forme de viață sedentară, urme arheologice (morminte) lipsesc. Natura raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era în stăpânirea Hoardei de Aur. Se impunea unificarea ei cu voievodatul din nord-vestul țării, ceea ce asigura ieșirea la Mare și la gurile Dunării. Unificarea politică a teritoriilor românești est-carpatice într-un singur stat nu se putea înfăptui decât prin izgonirea mongolilor din această regiune. Momentul încetării stăpânirii Hoardei de Aur la nordul gurilor Dunării se poate stabili pe baza analizei materialelor arheologice și numismatice. Prosperele centre urbane de la Orheiul Vechi, Orașul Nou și Costești au fost abandonate în anii 1367-1368
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
România era însă aliată cu Austro-Ungaria, și nu putea interveni în mod activ în vreuna din aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora cu statul sîrbesc și cu autoritățile centrale ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
jucaseră deocamdată un rol prea mare pe cîmpul de luptă. Marea Britanie fiind considerată acum drept ținta principală, Hitler voia să-l convingă pe Franco să implice Spania în război, ca să poată astfel utiliza resursele militare ale celor doi dictatori în vederea izgonirii forțelor britanice din Mediterana și din nordul Africii. Spania urma să-l ajute în cucerirea Gibraltarului, iar Italia să avanseze spre fortărețele britanice din Africa de Nord. Întreprinderea vreunei acțiuni care ar fi dus la tulburarea statu-quo-ului din Balcani era ultimul lucru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rezultate. Mișcarea avea de asemenea avantajul că autoritatea ei centrală era strîns unită, avea o puternică bază ideologică și putea impune o disciplină strictă. Inițial, au existat unele încercări de colaborare între partizani și cetnici; la urma urmei, ambii urmăreau izgonirea dușmanului. Unificarea și cooperarea forțelor rezistenței era dorită și de puterile occidentale, precum și de Uniunea Sovietică. S-a ivit însă curînd un dezacord fundamental în privința ducerii luptei. Să ne amintim că, după invazia germană, politica sovieticilor s-a schimbat radical
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și într-o scenă ticsită, dominanta poate fi dată de o anumită figură datorită poziției ei centrale. O atare figură deține o atemporalitate calmă chiar și atunci când este antrenată într-o acțiune viguroasă. Figura lui Hristos din tabloul lui El Greco Izgonirea din templu (figura 63) ̀ l pedepsește aspru pe neguțător cu o întoarcere decisivă a brațului, drept care forțează întregul trup să se răsucească. Totuși, figura în ansamblu este bine ancorată în centrul tabloului. Acest fapt ridică evenimentul deasupra nivelului unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul Occidentului, semn că ceva din fericirea acestor societăți (poate și din hărnicia lor) depinde de o bună camuflare a morții, de izgonirea acestei permanențe în spatele panourilor publicitare. Încep să zăresc un sens tare în modul nostru de a marca moartea fiecărui membru al societății prin aglomerație, blocarea circulației, zgomot și slujbe. E un memento mori ce străbate, odată cu fiecare moarte, comunitatea. Mi-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
maselor”. Grupările minoritare, atât cele legale, cât și cele interzise, dețineau un loc special în cadrul acestor veritabile campanii antireligioase. Dincolo de represiunea propriu-zisă îndurată de personalul de cult al diferitelor confesiuni din România în perioada comunistă, poate mai importantă a fost izgonirea Bisericii din școli, spitale, instituții de caritate, armată și penitenciare, precum și descurajarea insidioasă și sistematică a sentimentului religios de către un regim care se declara ateist. Apropierea omului de religie a fost puternic stânjenită și, cu un însemnat sprijin din partea instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
dorinței de realizare a acesteia (dorința esențială). Opusă dorințelor exaltate și multiple, doar dorința esențială poate defini sensul vieții: morala imanentă, care nu este decît efortul acestei realizări esențiale, armonizarea dorințelor, efort fondat din punct de vedere biologic. Pedeapsa mitică (izgonirea din repaosul paradisiac) simbolizează faptul biologic: apariția ființei conștiente, subconștient tentată și supraconștient chemată să evolueze spre stăpînirea dorințelor. Dificultatea specifică a studiului de față consta în necesitatea de a utiliza limbajul erorilor pentru a combate erorile. Simboluri ca "Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care o inspiră, tabuul însuși devine sursă de spaimă superstițioasă, dăunătoare vieții sub formele ei cele mai cotidiene. Cultura animista, oricît de închisă în ea însăși și de consecventă ar fi, decade prin acumularea de superstiții și se dovedește insuficientă izgonirii spaimei. Ea trebuie să se depășească și nu o poate face decît prin evoluția propriului ei principiu fundamental: concepția "spiritelor" multiple și divinizarea lor. Realismul magic trebuie să evolueze spre simbolismul mitic. Animismul ar fi condamnat să se piardă într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dispariției ființei umane în rețea, al indiferenței și al lipsei alterității, al automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului, inclusiv în cel al cyberimortalității, acești filosofi francezi văd în tentativele de izgonire a limitelor și a slăbiciunilor umane riscul imanent al reversiei, metastaza nesfârșită a umanului. Adoptând o atitudine umanistă, Baudrillard critică utopiile tehnologice ajunse în orizontul postumanismului și al transumanismului, însă recurge la distopii identitare și umane. Aceste perspective distopice, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Charlie Chaplin. Cuvintele de apreciere ale starurilor Hollywoodului la adresa Crucișă torului Potemkin au fost folosite ca reclamă pentru a crește popularitatea filmului în URSS! Dacă până în 1928 Partidul s-a menținut oarecum în afara polemicilor din cinema, din acel an, odată cu izgonirea din URSS a lui Troțki și stalinizarea totală a conducerii sovietice s-a pus piciorul în prag. Peisajul cinematografiei sovietice după un deceniu de la Revoluție era neașteptat de variat pentru un regim dictatorial : constructivismul lui Kuleșov, montajul de atracții al
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a represaliilor autorităților comuniste asupra „papistașilor”. În rest, în special în partea a doua a Străinului, algoritmul dramatico- propagandistic din Furtuna și Setea se derulează neabătut până la finalul triumfător. Pădurea spânzuraților (1965) sau Izgonirea lui Dumnezeu Probabil că sunt mult mai mulți cei care au văzut Pădurea spânzuraților decât cei care au citit- o. Filmul lui Liviu Ciulei și-a impus imaginile mai degrabă decât romanul lui Liviu Rebreanu paginile, mai ales după ce a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
apărută la București, zilnic, între 15 și 23 aprilie 1914, purtând subtitlul „Literatură. Teatru. Muzică. Artă. Sport. Mode. Umor”. Redactor-șef și girant responsabil este Dem. I. Teodorescu. În primul număr, E. Lovinescu pledează pentru „respectul omului și al artistului, izgonirea a tot ce e personal din discuțiile artistice, impuritățile ce se îmbulzesc sub penele grăbite, onestitate profesională”. În numerele 6 și 7 apare un fragment din primul capitol al poemului Thalassa de Al. Macedonski. Al. T. Stamatiad traduce cugetări și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286345_a_287674]
-
căderea omenirii, mult mai mult decât bărbatul, al cărui rol de a consimți la păcat este ignorat. Toți pelerinii chaucerieni, plecați în căutarea beneficiilor acordate de Sfântul Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oferă o lecție despre ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite. Sfaturile femeii nu sunt doar malefice, așa cum general se proclama în epocă, ea fiind învinovățită de izgonirea lui Adam din rai și implicit de decăderea întregului neam omenesc, pot fi 769 Curtis Gruenler, art. cit., pp. 48-49. 770 Ibidem, p. 49. 210 chiar salvatoare. Este adevărat că rugămințile ei nu sunt acceptate fără o dezbatere serioasă, îndelungată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ucis sau izgonit, iar, de Alexii, este interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-a lungul anului. Considerat "norocul casei", șarpele de casă apără casa de farmece, de blesteme și de duhurile rele, iar izgonirea sau uciderea lui atrage după sine nenorocirea familiei sau pustiirea casei. Când moare ultimul stăpân al casei, șarpele de casă este sculptat pe stâlpul sau pe crucea de la mormânt, tronând ca apotropeu. Pe monumentele funerare este sculptat și șarpele de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și ireversibilă (Baumgart, 2008). Fără a se concentra în mod special pe acest tulburător și chinuitor sentiment, S. Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în culori de carnaval, care prilejuiesc unele versuri de un mare umor ingenuu: Unde scăpare? Cine te-aude, În care parte te poți ascunde? Căci toți mojicii și toți țiganii, Și împreună toți hoțomanii, Din țări străine fugiți aicea, Cu izgonire, căci făcea pricea, Aceste cete împreunate Și supt obraze chip mai semnate Din boierime, din negoțime, I preoțime, călugărime, I dăscălime, profesorime, I ciocoime, și calicime, I sholărime, ș-ucenicime, Și toată ceata de slugărime Striga pe uliți: "Jos ristocrații, Ei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]