685 matches
-
a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de semnături pe fel de fel de declarații și jalbe etc. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Am relația asemănătoare cu a unui bărbat cu o doamnă cunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și la cinci pe an. Dumitrașco Cantacuzino (1673, 1674) întărea Episcopiei Huși printr-un uric (vezi documentul din 31 martie 1674) stăpânirea asupra satului Broșteni cu o bucată de hotar, numită Ochiul, care ține de hotarul satului. Ca urmare a jalbei episcopului Sofronie, în care arăta că târgoveții hușeni le împresoară hotarul satului Plopeni și în urma mărturiei făcute de boierii hotarnici, același voievod întărea Episcopiei, la 22 aprilie 1674, stăpânirea asupra satului, luând zeciuială și din vii. Puternic favorizată de domnitorii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu încredere de vreme ce întăresc o vânzare de ocină în satul Răspopi. Șoltuz era considerat reprezentatul obștii în relația cu domnia. Uneori cerea domnitorului, în numele comunității, rezolvarea litigiilor importante, cum ar fi cele legate de pământul sau hotarul târgului. Este cazul jalbei către Vasile Lupu, prin care îl înștiințau de pierderea documentului ce înscria hotarul târgului. Domnul constata prin cartea sa de întăritură din 18 februarie 1646 că „au venit înaintea noastră și înaintea boiarilor noștri, la cei mai mari și la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
turcii și tătarii au prădat Episcopia și au furat odăjdiile, au incendiat târgul Huși. Tătarii nu s-au mulțumit cu atât, ci au prădat și schitul Brădicești, de unde au luat hrisoavele mănăstirii și ale Episcopiei. Episcopul Teofil descrie într-o jalbă aceste fapte și cere domnitorului Grigore al II-lea Ghica să intervină pentru repararea bunurilor deteriorate. În hrisovul din 12 septembrie 1741, domnitorul confirmă nenorocirile care s-au abătut în aceste locuri. În ciuda incursiunilor militare dintre cele mai diverse (turci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
că este mai avantajos pentru ele să se mute de la Fălciu la Huși, care era mai aproape de scaunul domnesc de la Iași, decât târgul Fălciu. Considerând această schimbare ca o violare a drepturilor Episcopiei asupra târgului, episcopul Inochentie a trimis o jalbă domnului Constantin Racoviță, prin care solicita strămutarea autorităților ținutului de la Huși la Fălciu, vechea reședință. Ca urmare a protestelor episcopului, la 20 noiembrie 1757, Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757) a poruncit, printr-un hrisov, ispravnicilor de ținut și căpitanului de codru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să nu ia oamenii de la muncile agricole, pentru judecăți; să se reducă la minimum abuzurile. Obligațiile față de stat erau ridicate și insuportabile. Peste 1/3 din recolta obținută de țărani era cedată stăpânilor de pământ și statului. Documentele consemnau „necontenitele jalbe ale lăcuitorilor”. Anual, peste 50.000 de oi (tunse) erau date turcilor, pe bază de firman, pentru „hrana și îndestularea Țarigradului” (de exemplu, în 1775). Primele știri despre existența în Huși a unor întreprinderi meșteșugărești datează de la începutul secolului al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
industrială l-au avut zalhanalele. Din cele trei mari zalhanale existente în Moldova, două erau la Huși. Printr-o adresă, din 16 august 1835 (Iași), Departamentul Treburilor Dinlăuntru comunica lui Sofronie, episcop de Huși, că mai mulți negustori au trimis jalbă, prin care cer să li se aprobe construirea unei zalhanale. Departamentul fiind de acord, recomanda Episcopiei, ca proprietară a târgului, să îndeplinească cererea, deoarece „va avea folos și Episcopia și cu cât va fi în lăuntru țării mai multe fabrici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
comerțul cu vite, care era în plină dezvoltare, se țineau trei iarmaroace pe lângă cel vechi de la 14 septembrie: la 9 martie, 29 iunie și 8 noiembrie. Târgul avea loc săptămânal, de obicei joia, cu o mare afluență de oameni. Prin jalba obștei târgului Huși adresată domniei la 2 august 1851, se solicita schimbarea zilei de iarmaroc, în ziua de 14 septembrie, de Ziua Crucii, pe platoul numit Dric, în afara orașului, pe imașul târgoveților, „pentru a putea înflori negoțul”. Prin cererea din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai târziu Hanul Mârzoaia. Unii cercetători susțin că biserica Înălțarea Domnului din Huși ar fi fost construită pe locul unde mai înainte fusese un han turcesc. La 27 aprilie 1857, Toader sin Neculai Stoica din Râșești, județul Fălciu, printr-o jalbă, îi făcea cunoscută episcopului Meletie Istrati înființarea unui han la Huși. Peste doar câțiva ani, la 12 octombrie 1864, Pintilie Andriescu vinde hanul său din Huși lui Gheorghe Dinu cu 600 galbeni. Vor fi fost și mai înainte de aceste date
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
politică. Semnalăm unele aspecte social-economice: fiscalitatea excesivă (creșterea impozitelor, agravarea obligațiilor de plată etc.), ca urmare a condițiilor interne, abuzurile aparatului de stat, adăugate celor exercitate de proprietari și arendași. La 28 ianuarie 1820, negustorii din Huși au trimis o jalbă Vistieriei prin care cereau să fie scutiți de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate socoti asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-a manifestat în mai multe moduri: plângeri adresate autorităților administrative (cele mai simple forme), strămutări masive în interiorul țării, fuga peste hotare, nesupunerea la îndeplinirea obligațiilor feudale până la răzvrătiri directe și forme violente. Vornicii, ca reprezentanți ai autorităților locale, alcătuiau jalbele, pe care le susțineau în fața proprietarilor sau a instituțiilor de resort. Uneori erau pedepsiți ca instigatori la revoltă. În condițiile slabei dezvoltări a industriei, precum și a existenței proprietății feudale asupra târgului, se mențin relațiile feudale cu toate consecințele ce decurgeau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
persoane neimpozabile (morți, fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului 1848, situația locuitorilor satului Odaia-Bogdana (ținutul Fălciu) ajunsese disperată. În jalba lor, adresată Vistieriei, la 8 februarie 1848, sătenii declarau că sunt forțați de zapcii să plătească întregul bir: „până acum, cât ce am mai avut am vândut și am tot întâmpinat [...] muritori de foame suntem, calici cu totul, chip de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Vetrișoaia - Fălciu fug la Galați, „oploșindu-se sub chezășia prietenilor lor, muncesc acolo”. Târgurile din regiunile viticole ale Moldovei erau un loc de refugiu pentru mulți dintre țăranii fugari. Astfel, de pildă, un locuitor din Huși arăta într-o jalbă adresată Vistieriei, la 2 mai 1849, că s-a strămutat în târg de cinci ani „slujind pe la boierii de aice, la vii și altele”, iar după ani grei de trudă și-a cumpărat o casă cu acareturi în acest târg
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocnă, creșterea abuzivă a datoriilor în bani și în muncă, izgonirea de pe moșie. Sunt semnalate multe cazuri în care țăranii se opun să-și îndeplinească obligațiile de clacă sau de „boieresc”. La 31 august 1838, stolnicul D. Juvara trimitea o jalbă Isprăvniciei Fălciu, în care semnala refuzul și fuga de pe moșie: „Locuitorii satului Roșiești nu se supun a-mi lucra zilele boierescului după așezământ, din care pricină [...] au fugit împrăștiindu-se prin toate locurile, lăsându-mi păpușoii pe câmp neculeși de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta au făcut o reclamație pentru imaș, iar Isprăvnicia Fălciu a ordonat privighetorului ocolului Prut (vezi Porunca nr. 4068) să cerceteze cazul, dar la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu Burghele. Isprăvnicia ordonă o nouă cercetare. Vornicul Ilie Kogălniceanu, în jalba din 2 iulie 1848 către Isprăvnicia Fălciu, redactată la moșia familiei, Râpile (comuna Arsura), reclama că unii locuitori au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în lucru”, încât „pâinea se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au împrumutat bani și s-au sustras de la lucru: „ei umblă dosindu-se de-ai putea lua în lucru”, încât „pâinea se scutură pe pământ și iarba se usucă ... rămâind necosită”. Postelnicul Iancu Costache făcea cunoscută Isprăvniciei Fălciu, printr-o jalbă trimisă din Mălăești, la 4 iulie 1848, nesupunerea locuitorilor la îndeplinirea uneia din îndatoririle boierescului: strângerea grânelor arendașului, care se scutură pe câmp. Postelnicul solicita Isprăvniciei să intervină pentru a obliga locuitorii să-și îndeplinească îndatoririle potrivit Așezământului (să îndeplinească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Berezeni - Fălciu erau hotărâți să ia cu forța pământurile de care aveau nevoie sau să părăsească cu toții moșia. Funcționarul Isprăvniciei, trimis la fața locului, raporta la 10 septembrie 1849 că, în ciuda eforturilor de a-i liniști, aceștia „mi-au smuncit jalba lor din mână și cu cuvinte înbălurătoare s-au dus, lăudându-se că au a trece de-a stânga Prutului, unde sunt duși și neamurile lor și vor lăsa pe posesor păgubaș de cei ce are a lua de la dânșii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tensionată exista între locuitori și Episcopie, ce devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe episcopul Iacov, care "îi supără făr-dreptate", luându-le dijme sporite pe dughenile închiriate și pe produse. Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat a răspuns la 2 aprilie 1785, reglementând obligațiile târgoveților față de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ziua ace fatală de când prin durerile voastre ați vrut să o răscumpărați de la păcat! Ce gândesc oamenii la noi să facă? Nimică! Căci ce oameni mai sînt în țară, ca să poată face? Huet, zgomot, vorbe multe în cabinet și afară jalbe la Talaat-efendi, cele mai multe pentru bani ce li-ar fi luat Mihalache Sturza. Iată totul!” Protestul patrioților moloveni în apărarea lui Panu, inițiat de Vasile Alecsandri, nu a fost luat în seamă. El a fost eliberat după terminarea alegerilor; a revenit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Galian - 1 unul. Și în lunile următoare, octombrie-noiembrie, locuitori ai ținutului Fălciu au făcut cunoscut Căimăcămiei unele nereguli din administrația locală. Astfel, la 7 noiembrie 1857, Administrația districtului Fălciu, cu reședința la Huși, a informat Ministerul de Interne, arătând că jalba adresată caimacamului de deputatul pontaș de Fălciu, Niculae Popovici, nu are fundament, delegații sătești depunând o efectivă „formă de propagandă spre tulburarea liniștii societății”. Cere instrucțiuni în legătură cu arestatul Niculae Popovici. Rezoluția ministerială recomanda eliberarea deputatului pontaș: „de sub arest, pe chizășie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri cu caracter anecdotic (Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu), include și un text de referință pentru viața și activitatea lui Gane: Amintiri din timpurile "Unirei" (reprodusă și în broșură, la Iași, în 1909, cu ocazia semicentenarului memorabilului eveniment). Paginile dedicate faptelor din acea vreme (la Fălticeni, Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21, 27 mai/9 iunie). La Iași, editura "Librăriei nouă" tipărește volumul Pagini răzlețe (206 p.), însumând o parte din publicistica nuvelistului: Amintiri din timpurile "Unirei", Zi-i patimă și te mântuie, Jalbă la Dumnezeu, Slănicul de ieri și de azi, Mărțișor, Cercului Convorbiri literare, Lettre ouverte à M. Anatole France, An nou, veac nou, Cânele călcat pe coadă, Serbarea comemorativă pentru moartea lui Grigore Ghica voievod, Discurs la statuia lui Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
liceu se întâmpla asta. S-a pregătit pentru intrarea aia triumfală în budă cu o țigară aprinsă. Să nu mai tușească, să nu dea impresia că fumatul îi face rău. Apoi, smerenia cu care un țăran merge la Primărie cu jalba-n proțap poate fi regăsită la bolnavii care se duc spre cabinetul doctorului. Centrul de unde emană puterea. Aceeași moacă umilă, privire împăcată cu situația ce anticipează refuzul. Curva satului nostru, v-am spus, e doamna Aduța. Deși poate intră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
numită așa - o luptă pentru coroană între adversari îndreptățiți. Îndreptățiți - dar și loiali? Nu. Mai bine o viclenie decât un oftat. Mai bine o masă de lucru decât o autocrucificare. Mai bine o tăcere complice cu mine însumi decât o jalbă. 13: Lista, probabil incompletă, a propunerilor privind forma mesei la tratativele de la Paris în problema vietnameză. Americanii au propus: masă rectangulară; masă rotundă tăiată în două jumătăți puse față-n față, cu un mic interval între ele; două mese separate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]