3,184 matches
-
târziu însă. Așadar, stăm, privim și devenim sentimentali... La îndemnul prietenului, chiar mă gândesc să scriu o povestioară frumoasă, romantică, lacrimogen-siropoasă, precum o telenovelă sud-americană la care majoritatea membrilor familiei noastre plâng, în frunte cu soacra lui Haralampy. Doamne, ce jale, ce momente trăim și ce viață încărcată de dramatism avem în familii datorită televiziunii! ...Era spre toamnă, veniseră în vizită la noi bunica dinspre tată a Coryntinei, împreună cu o soră a ei care, luând o supradoză din această jale-narcotic, s-
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
El ne poate înțelege cu adevărat.” Absența e-o prezență negativă, E-un gol, o așteptare, o latență. E moarte și viață, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență. De neatins fiind, și nevăzută, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare și-un gând de neputință absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidența. Egale-i sunt teroarea și clemența... Absența e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a vieții, de reluare a unui nou ciclu de existență prin floarea frântă, prin rana macului rupt, două măști populare executate de Nicolae Popa din satul Târpești, Jud. Neamț, icoane vechi pictate pe lemn sau sticlă, buciumul care suna a jale atunci când Dumitru Răchitan a deschis acest ritual, toate aminteau de curățenia, aproape sfințenia casei de la țară, pură și izbăvită de păcat). Seara a fost încununată de o conferință susținută de artista Lia Lungu (New York) despre Riturile de trecere la daco-valahi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să ne mai dea drumul, cu lunile! Ea avea darul de a ne transforma pe toți, de a ne face veseli din triști, buni din răi, sănătoși din bolnavi! Mi se umplu și acum ochii de lacrămi și inima de jale când îmi aduc aminte de ființa care m-a mângâiat de atâtea ori! Ca să nu plâng în hohote, trebuie să fac o sforțare și să mă întorc la cafeaua cu lapte de la iubitul Răcăciuni: Era vara, dimineața, pe o masă
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
lunii mai. Văzându-i, nevastă-mea Coryntina nu s-a mai abținut și a exclamat villonian: , Unde sunt zăpezile de altădată?" - Lasă, vecinuță, a îmbunat-o Haralampy, liniștește-te, că n-o să mai facă... Apoi, ce să mai spun de jalea care ne cuprindea ori de câte ori vedeam pe Etno Tv grămada de vopsele, inele, ghiuluri, cercei, brățări, coliere și... cu care erau ornamentate mai toate interpretele de muzică populară? Fiindcă ne aduceam aminte de imagini tv cu Maria Tănase, Ioana Radu, Ileana
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
ții cumpăna-ntre pietre și azururi,/ Cu buza arsă fruntea ți-o sărut." (București!). Dincolo de tăietura argheziană a versului, observăm aici o dedublare lirică și o surprinzătoare anticipare. Poetul evocă metropola ca pe o iubită pierdută, într-un ton de jale și cu sentimentul ireversibilității, de parcă s-ar afla la mii de kilometri distanță. Or, această experiență a exilului Ștefan Baciu avea s-o cunoască destul de curând și s-o prelungească până la sfârșitul vieții. Cel ce-și va petrece bătrânețile în
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți, la vale, hăulind doine de jale... BALADA Țara mea din povești cât de tristă ne ești; și poetul - credea că-ți veghează o stea, steaua ta de destin dintr-un veșnic amin unde chiar Dumnezeu te botează mereu. Țara mea de creștini botezați sub lumini, cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
DEPRESIA, ieșirea din realitate. Obsesia, indiferent de ce natură ar fi ea, devine un înlocuitor al suferinței, un surogat pentru supraviețuire pentru că, de fapt, se poate și mai rău! Oare, se poate muri de dor? „Of, ce dor... ce chin... ce jale!" bine zice un cântec popular despre pierderea dragostei - energia vieții esență energiei ORGONICE. „Cine iubește și lasă... / Dumnezeu să-i dea pedeapsă... Este foarte impresionant bocetul femeii părăsite din cântecul Mariei Tănase! Are multă jale, disperare, suferință, are vibrații joase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ce dor... ce chin... ce jale!" bine zice un cântec popular despre pierderea dragostei - energia vieții esență energiei ORGONICE. „Cine iubește și lasă... / Dumnezeu să-i dea pedeapsă... Este foarte impresionant bocetul femeii părăsite din cântecul Mariei Tănase! Are multă jale, disperare, suferință, are vibrații joase care te fac să te înfiori, sună că un blestem! Se simte și se vede starea de puternică DEPRESIE! Femeia părăsita își smulge părul din cap, se târaște pe jos nemaiavând putere să se țină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
stimate domnule Bianu, Vă rog să mă iertați că așa de târziu vă înapoiez scrisoarea d[omnu]lui Rebreanu, dar abia reîntoarsă acasă, biata mea prietenă de la Iași a încetat din viață. Nu m-am dus la înmormântare, dar atâta jale și amintiri dureroase s-au trezit din nou în mine că nu am fost în stare să mă smulg ușor din ele. Din pricina asta am amânat din nou călugăria mea. Îmi repugnă fastul zadarnic cu care se însoțește actul acesta
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
unde a poposit alături de militarii români aflați în misiune de pace. A văzut dezastrul unui război, coșmarul pe care l-au trăit oamenii și gândurile i s-au întors spre țară, spre satul ei, unde odinioară au domnit suferința și jalea, care au marcat-o pe ea, pe fiul ei Adrian, cel care a rămas sensul existenței ei, omul care acum la maturitate veghează responsabil la rosturile obștei. Lui și satului ei le datorează Carolina Orza romanul unei vieți, al unei
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
Tatiana Radulescu dor de bacovia dor de bacovia dor fabulos mă deșir în cuvinte urmă în translucid vocalelor ce vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
uitare vinul din mine zvâcnește prin cuvinte numai latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de ceva mai presus decât neîmpăcată viață a mea. poezia scrijelată cu briceagul
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
critici și istorici literari (P. P. Panaitescu, Basil Munteanu, D. Murărașu, Ovidiu Papadima, Emilian Constantinescu, Dan Simonescu, N. Georgescu-Tistu, Barbu Theodorescu, Ioan Șerb), la folcloriști (I. C. Chițimia, Gh. Vrabie, Anton Balotă, Ovidiu Bârlea, Marin Buga), la oameni de artă (Ion Jalea, G. Oprescu), la filosofi (C. Rădulescu-Motru). A rezultat astfel o amplă evocare a lui Densusianu ca lingvist, filolog, istoric și critic literar, poet, folclorist, șef de școală poetică, profesor universitar, publicist, o evocare a vastelor orizonturi ale savantului, a numeroaselor
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
înălțimea căreia nu va mai coborîť. Comparat cu Charles d'Orléans, sau Dostoievski (în poemul Pohod na Sibir), Alecsandri e văzut bine instalat la gura sobei, sau parcurgând în sanie, bine încotoșmănit, peisaje hibernale neagresive"; Eminescu - un Hyperion suferind de jalea unei eternități care e cea a morții; Macedonski - pus pieziș în fața destinului - un clasic cu puncte forte, între care Noaptea de decemvrie: Într-un spațiu de aparență islamică, poetul a dat formă unei veritabile parabole creștine, ușor paradoxale și cu
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
mormântul lui Marean Goagăl Îmbracă-te în doliu, frumoasă Ecaterină, Cu cupru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se rupse Care Este, se stinse o lumină, Care te garanta! Metalica, vibrânda a alarmelor jale Vuiește trist o ușă de la Economat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, care se duse pe-a nemuririi cale Și care ne-a lăsat! Te-ai dus, fugind de gabori, o! geniu Este Care, La Rahova te-așteaptă
La mormântul lui Marean Goagăl – poezie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18998_a_20323]
-
Articolele Autorului Poem hieratic XVIII de David Sofianis reeditare 14.02.2016 Tainica pădure Citește-mi pădure din tainele tale filă cu filă deschide-mi speranța alungă-mi nevoia de pietre și umbre foșnește-mi la tâmple cu frunze de jale de iele ferește-mi visarea și gândul mireasma din tine să-mi tămâie suflul vorbirea prin frunze chema-va iubirea și crengile lunge atingă tărâmul e beznă în luntrea ce trece de stix introspecție cultă sub aripa morții meleaguri de
POEM HIERATIC XVIII-TAINICA PĂDURE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373661_a_374990]
-
să asiste la tot supliciul bietei femei, legat și el și batjocorit de ei! După grozăvia asta, preoteasa nu și-a mai revenit niciodată! A murit în scurt timp, că nici nu mai dorea să trăiască sărmana! A fost mare jale atunci. Părintele o iubise mult și lumea, că a fost o femeie... de o puneai la rană, te vindecai! Așa era de bună preoteasa! Ehe! Ce vremuri! Zice ea impresionată de aducerile aminte. Începusem să înțeleg, că oamenii bătrâni care
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 24 Iunie 2016 Cât de mult l-a iubit Iisus, ca pe un soare, încă din pântecele Maicii Sale și până în ultima clipă de jale, tăindu-i capul din închisoare! Apele Iordanului și acum își aduc aminte de el, din ziua aceea când i-a ieșit în drum blând ca un miel. Vrednic de purtare e botezul dat, fie numele lui în veci lăudat! Cât
IISUS ȘI IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373706_a_375035]
-
cumva în timp Dar viitorul este străveziu. Vor lumina acum scântei în noapte Iar pentru noi aprind o lumânare. Acuma să rostim ultime șoapte Chiar înainte de a ta plecare. Iar la final nu pot decât să spun - Tu pune capăt jalei sau risipei ! Și vei vedea ce-nseamnă de pe-acum Un vis uitat din ... neglijența clipei. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: NEGLIJENȚA CLIPEI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
mai sunt, s-ar ascunde, dar codrii și-au pierdut tulpina demult, risipiți, și unii și alții, oriunde, nici dorul doinit nu mai pot să-l ascult În piatră seaca ni s-o stinge neamul, în plânset amar și-n jale coclita, până-o înfrunzi încă odată ramul și din piatră seaca rasară rachița... Referință Bibliografica: EU SUNT DIN ȚARĂ LUI NIMĂNUI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TOAMNA PLÂNGE PE ALEE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA PLÂNGE PE ALEE Plânge toamna pe alee Picurâd din frunză jalea, Eu te caut din privire, Tu cu tine-mi umpli zarea. Te-așteptam la întâlnire, Frunza des mă lăcrima, Dar c-ai să-ntârzii o viață Inima nu îmi spunea. Toamna tristă de pe alee Își stergea pleoapa c-o frunză
TOAMNA PLÂNGE PE ALEE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373712_a_375041]
-
ești mulțumit de corpul tău, dacă te simți confortabil în pielea ta, atunci trebuie să acorzi importanță și hainelor ce sunt peste corpul tău, pentru că și acestea trebuie să-ti transmită aceeași stare ca și corpul, o stare de bine. Jalea revine în secretariat, cu un costum de protecția muncii aruncat peste el în grabă, fără a se fi ținut cont nici măcar de micile detalii care să-l pună în valoare. Graba cu care acționează îl face să piardă detaliile, îl
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
ușa, se va deschide si tu o să treci dincolo, în biroul șefului ! Ușa se deschide rotindu-se după latura orizontală de sus și formează o deschizătură între latura orizontală de jos și pragul de jos, de aproximativ jumătate de metru Jalea se apleacă, vrea să arunce o privire pe sub ușă și se grăbește să-și satisfacă curiozitatea lăsată liberă. Nu reușește și atunci se întinde peste plăcile de granit ce formează pardoseala și privește de la acest nivel pe sub ușă un fel
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
pietroiul cioplit sub forma unui cub cu latura de doi metri, privește la cel care se trage pe sub ușă și are o stare generată de lipsa de respect față de cel ce se află intins pe jos. Directionează lumina reflectorului spre Jalea, astfel încât dacă acesta vrea să privească în direcția lui să nu-l poată descoperi. - Cine te-a trimis pe tine aici, omule ? pune el întrebarea către omul de jos, aflat întins pe pardoseală. Jalea aude întrebarea, care vine de sus
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]