1,361 matches
-
senzația că am fost catapultați drept în lumea bună. O bună parte din viață și-o dedică acum ștergerii și lustruirii lamelelor jaluzelelor; peste zi se bagă pe după ele și le șterge cu cârpa, iar la asfințit se uită prin jaluzelele ei curate-lună la zăpada de afară, la ninsoarea care s-a pornit la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să-nțelegi că alde Smolka nu-s la fel de bogați ca noi - și tocmai în asta constă diferența ultimă. O mamă care muncește și lipsa jaluzelelor, da, asta îmi explică în suficientă măsură totul - de ce merge el la înot în Parcul Olimpic și de ce simte nevoia să-i tragă mereu pe toți de puță. Își duce zilele cu brioșe și cu propria lui șmecherie. Eu mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite. Apoi Își aminti. Era Încă devreme, pentru că soarele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea și Îl văzu pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât de obicei. Ceilalți îl întrebaseră care e problema, dar el nu le răspunsese. Prin urmare, în loc de empatie, îi oferiseră niște Jack Daniels. Între timp, rămasă acasă și camuflată de jaluzelele cu model, Carol trecuse la treabă. Se dezbrăca în sufragerie. Își dăduse seama că asocierea dintre propria goliciune și sobrietatea formală a camerei o excita. Mai mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui nou acces de dorință. Un acces care aducea anatomia lui Bull în fața ochilor lui Alan într-o lumină nouă: o strălucire rozalie, pulsatilă, unduioasă, drăgălaș erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acele clipe se simțea ca un zeu care vedea totul, fără ca ceilalți să știe vreodată cu precizie unde se afla și ce anume făcea. Ceea ce simțea acum era ceea ce trebuie să fi simțit căpitanul de pe Old Lady II cînd, dindărătul jaluzelelor de la fereastra cabinei sale de la pupa, observa mișcările echipajului, fără ca nici măcar secundul să poată ghici vreodată dacă Îi pîndea sau trăgea liniștit la aghioase În patul lui. Apoi, În timpul nopții, cînd dădea ordine, vicleanul căpitan stabilea pedepsele și recompensele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lucra acolo, Mihai Mihail, de fapt o singură dată, cînd fusese definitivat în postul de inspector, îl privise atunci cu amănunțime. Nu-i prea văzuse fața, doar lucirea ochilor cenușii, metalici, într-o rază de lumină ce se strecura printre jaluzelele veșnic trase, dar acea lucire te convingea că în spatele biroului era chiar legendarul șef al Serviciului, nimeni nu mai avea astfel de ochi, care vedeau în întuneric, decît el. Îl privise atunci atît de intens, încît a simțit că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea destui bani (și aici nu era departe de adevăr), nu suporta soarele (deși toată viața lui a stat cu capu‑n dogoarea soarelui), pe el să‑l lăsăm În plata Domnului, se simțea foarte bine și În Belgrad, cu jaluzelele trase. În acest paragraf din Enciclopedia morților este introspectată cu multă finețe aventura lui marină, de la lirismul primului contact vizual, din o mie nouă sute treizeci și cinci până la Întâlnirea reală, față‑n față cu marea, patruzeci de ani mai târziu. Asta s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
suflet. Trăia fiecare cuvânt al poveștii, fiecare notă a vocii și chitarei. Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și nu văzu nimic în neregulă. Erau sensibile, rimau și simțea că ascund un mister anume pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă cu o sută și cin cizeci de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese În culmea gloriei, aceste magazine erau pline cu saci de mirodenii, ceai și lemn parfumat, purtate apoi În Europa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei. Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare coboară pe pervazul ferestrei. Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi-i deschid larg; însă, nu eram în camera mea micuță și fantastică, ci pluteam lent pe undele vântului suav și, deodată, cerul își deschide pânzele imense și schimbătoare ale nopții. Un cerc, la început incolor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și să le arate locurile amenajate pentru hrana căprioarelor. Dana Gâlcă, clasa a V-a C O zi obișnuită Dimineață! Soarele arzător își trimite printre albii nori ai bolții senine razele multicolore de lumină ce strălucesc într-un mod deosebit. Jaluzelele fumurii luminate de soare trimit lumina nedescifrată spre fascinații ochi, care visează blând, închiși, fără a da de seamă minții că este acum o nouă zi; dar într-un timp, un stres îmi doborî tot visul și mă sculă apoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri, ce va crede când își va da seama că am plecat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
văd peste ce căzusem. Unul dintre dictafoane. O frântură de secundă - timp insuficient pentru a gândi, ci doar pentru a acționa impulsiv - mintea mea trase în două direcții. M-am uitat înainte ca să văd silueta vagă a fetei trăgând de jaluzelele de la geam, încercând să le rupă. M-am întors în spate. Reportofonul era la doar câțiva centimetri de bocancul meu. Am sărit în picioare, m-am întins după el, l-am înșfăcat și-am alergat înapoi cei câțiva pași până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut din nou mișcarea dalelor, de data asta cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clipele alea că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o ierte că n-au fost mai precaute, că s au lăsat duse de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă, îl descânta pe Dumnezeu de umflături toată noaptea. Cine există intens nu are timp să viseze. "Gata! Nu mai rezist, cad câteva ore pe orizontală, mâine o iau de la capăt. Apăs butonul, trag jaluzelele și: pauză de viață. Țopăie îngerii și moartea la capul meu, până vor face bătături în talpă!" Cine visează intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât să motivezi intenția de a respira; în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părând a fi de serviciu, putea indica așa ceva. Spionam cu toții ferestrele de deasupra, sperând să-i descoperim ori pe tânărul nostru monarh, ori pe regină; Însă nu-i recunoșteam În chipurile aristocratice care din când În când se apropiau de jaluzele. În schimb Îl văzurăm pe Lope Însuși, pe care publicul Începu să-l aplaude cu Însuflețire când apăru sus, la etaj. L-am văzut și pe contele de Guadalmedina Însoțit de câțiva prieteni și de câteva doamne, iar Álvaro de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]