2,192 matches
-
strigăt de durere, să-ți simt gustul amărui Cât l-am așteptat, iubite, când erai al nu știu cui! Flori de tei îmi ning pe trupu-mi și mă-mbracă în nectar, Tu să-mi sorbi pulberea dulce și cu buzele-ți de jar, Să te plimbi pe munții sacri și pe valea soarelui! Suntem noi, două dorințe și în jur nimica nu-i. Începutul și sfârșitul se înlănțuie-ntr-un joc Și miroase-a lămâiță și a flori de busuioc, Tu ești eu
DOAR PREZENT ŞI-UN SINGUR NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385332_a_386661]
-
rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă;Iar aripa-ți ca neauaM-a îmbrăcat în har.În nopțile de smoală,De mi-ai fost faclă-aprinsă,Să-mi luminezi drumeagulPăzit de plopii albi.Eu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
rece,Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro,Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia.Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită;Nectar din floarea vieții,Pe buzele de jar.... XIII. CÂND VINE PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vrei să mergi pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Că vrei să mergi pe drum, cu mine,Oricâte piedici s-ar ivi;Prin macii înfloriți în lanuri,Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină!Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădinaSă crească trandafiri de jar.Din spinii aspri vei culegeDulceața mierii, în pocal.Mă vei purta pe brațe calde,Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri,De soare și de albi-nori!Mărgăritare într-o scoică,Lumini și aripi de condori
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
acești gospodari afară, să fumeze, că ești tu borțoasă și năzuroasă. Bună dimineața, oameni buni!spuse țăranul după ce lăsă papornița după ușă și se apropie de sobă, să se încălzească. -Mai pune un lemn în sobă, să nu se potolească jarul, și stai jos, să bem niște mahorcă. -Nu ascultați în gura unei femei proaste, e grea în trei luni și nu suportă nimic. Sunt Nicolae Vicu din Adânca, merg cu muierea la târg să-i cumpăr o broboadă și un
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
se spunea apă tăcută, La spicele de grâu se spunea barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
Neglijența unor oameni fără scrupule face mereu victime, iar drama națională de la „Colectiv”, din București, a marcat-o profund și pe Angela Pistol. Iată ce scrie ieșeanca Angela Pistol în poezia „Colectiv - 30 octombrie 2015″: „Mocnește durerea în noi Ca jarul ce arde în vatră S-au dus în pământ într-o clipă Și bucuria și viața de-odată. Ce negru e cerul acum, Parcă cerne pe noi supărare, Și viața frumoasă ce-a fost A rămas în întuneric cărare! Ce
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
gratis dulciuri. ZIUA COPILULUI în București - Cât timp copiii se distrează, părinții pot găsi în târg produse tradiționale românești: fructe și legume proaspete de sezon, produse din carne coapte la flacăra cu lemn de fag, purceluș umplut și copt la jar, curcan copt la jar, salate de icre de știuca, zacusca cu pește, pește mărinat și afumat, pește la grătar, produse lactate din lapte de vacă, oaie și capră, brânză în coaja de brad de la Bran, prăjituri, muștar de Tecuci, pâine
Ziua Internaţională a Copilului: Google sarbatoreste 1 IUNIE cu un doodle special [Corola-blog/BlogPost/93521_a_94813]
-
în București - Cât timp copiii se distrează, părinții pot găsi în târg produse tradiționale românești: fructe și legume proaspete de sezon, produse din carne coapte la flacăra cu lemn de fag, purceluș umplut și copt la jar, curcan copt la jar, salate de icre de știuca, zacusca cu pește, pește mărinat și afumat, pește la grătar, produse lactate din lapte de vacă, oaie și capră, brânză în coaja de brad de la Bran, prăjituri, muștar de Tecuci, pâine ardeleneasca și olteneasca, miere
Ziua Internaţională a Copilului: Google sarbatoreste 1 IUNIE cu un doodle special [Corola-blog/BlogPost/93521_a_94813]
-
Aurelia Fătu-Răduțu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române, „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. Insuficientă și nesemnificativă ofrandă instituțională! Tainic, însă, în spiritul scenei ard pururea jarul nestematelor ei cântece, iar lumina văpăii acestora se reflectează în lumina iubirii și neuitării din partea neamului românesc, doar el statornic în reîntoarcerea binelui sufletesc pe care îl primește de undeva în răspântiile anilor și vieții lui! Aurel V. ZGHERAN (aurel
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
că sunt dușmanul Stațiunii și al său, după care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai și numai să constate încă o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
DAR CEL PĂCĂTOS ESTE PRINS DE EA. DINTR-O MIE AM GĂSIT UN OM ; DAR O FEMEIE N-AM GĂSIT ÎN TOATE ACESTEA! Cuvintele semănau cu o declarație de război. Și Judit a răspuns imediat: GELOZIA E CA ÎMPĂRĂȚIA MORȚII; JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
PRINS DE EA. DINTR-O MIE AM GĂSIT UN OM ; DAR O FEMEIE N-AM GĂSIT ÎN TOATE ACESTEA! Cuvintele semănau cu o declarație de război. Și Judit a răspuns imediat: GELOZIA E CA ÎMPĂRĂȚIA MORȚII; JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut Noah înfrânt. Vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sarcastic care-mi face să duduie și acum timpanele de deznădejde. Îmi venea să vărs de mirosul de mere putrede care se lăsase în camera „noastră“ după întâlnirea cu bunicul meu. Ziua următoare, Zaharel s-a simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise rândul să fie preot și să predice despre cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la Istanbul timp de mai bine de jumătate de an. Se instalase într-un hotel sordid în cel mai aglomerat cartier din oraș, amestecându-se printre borfașii mărunți și micii comercianți din suk. Cât timp locuise acolo, stătuse ca pe jar. Nu numai lipsa de activitate îl măcina dar și faptul că bruma de bani pe care o mai avea se împuțina văzând cu ochii. Îl reținuse pe Boris pe lângă el împre ună cu câțiva băieți care să îi asigure securitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adorm. M-am ăndreptat spre balcon și am ieșit, pînă cînd am văzut lucirea vaporoasă revărsată de felinarele de la Puerta del Ángel. O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În povestire, protagonistul ieșea În fiecare noapte pe balcon, la miezul nopții, și descoperea cum un străin Îl privea din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără chip și fără identitate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca să-și formuleze propriile ideii, și, spre surprinderea sa, a descoperit un co-filosof În Rahill, șeful clasei a șasea. În nenumărate discuții purtate pe șosea sau culcați pe burtă, În iarba de la marginea terenului de baseball, sau seara târziu, când jarul țigărilor lor strălucea În beznă, au discutat de-a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]