573 matches
-
prea mult. MACABEUS: Auzi... poate că ar trebui s-o ștergem de aici... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Mi-e greață... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Cred că m-am curățat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Cred că mi-au dat foc... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Niște javre... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Și totuși nu mă doare nimic. PARASCHIV: Ești beat. MACABEUS: Unge-mă cu ceva pe față. PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întrerupse popa. Profesoru’ e cu talentu’, nu cu bani. E cu sacrificiu. Cu obolul pă altarul devotamentului. De-l întorci pă dos, umpli cartieru’ cu el de ideale și himeruri. Sar idealele din el ca puricii la stână. Sau de pe javrele astea comunitare. Apropo, știi că ieri, când să mă dau jos din mașină, chiar la poarta Guvernului, a sărit o jigodie d-asta și mai să-mi sfâșie bucile? Râse amuzat, apoi cu ochii țintă la blondină, urmărind cum intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru altcineva. De el fugeau pînă și javrele de cîini de pe punte, cărora li se păreau respingătoare, mirosul ori prezența lui, și nici o pisică nu i se frecase vreodată de picioare, mieunînd spre a-i cere un cap de pește, ca și cum profunda scîrbă pe care o inspira ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare te omor! a zbierat el, scuturându-mi un deget în față, ca o marionetă țicnită. Las-o în pace, javră, altfel ești un om mort! De-acum, toată lumea din restaurant se uita la noi. Nu aveai parte în fiecare zi, când te așezai la masă, de un asemenea spectacol fascinant, dar acum, că domnul Belea mă pusese la punct, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se împart, dihotomic, în ceea ce o studentă a mea numea „cuțofili” și, la extrema cealaltă, ceea ce am putea numi „javrofobi”. La noi, aceștia din urmă sînt mult mai numeroși și mai vocali : „plăcerea mea este să dau cu mașina peste javre. ahahhahaha așa aș da și peste criminali și zoofili, nu cred că ar fi păcat”, se lăuda un forumist. „Era o babă la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aș da și peste criminali și zoofili, nu cred că ar fi păcat”, se lăuda un forumist. „Era o babă la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la mine în bloc care avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles, și maidanezii capătă imediat o culoare politică : „Dar de ce trebuie să le dau de mîncare ca să nu mă muște ? Asta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
avea grijă de niște maidanezi, și într-o seară cu niște prieteni i-am omorît javrele, iar un cîine i l-am lăsat în fața ușii. Am rîs două săptămîni”, se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze !”, îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi”, era de părere un al treilea. Și, bineînțeles, și maidanezii capătă imediat o culoare politică : „Dar de ce trebuie să le dau de mîncare ca să nu mă muște ? Asta seamănă a «taxă de protecție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi hainele pe corp Timnic : antreu la casă A zlemni : a bate zdravăn pe cineva Zorilă : luceafărul de dimineață Matrimoniul otoman La început, un salam și ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
faptul că nea Toni era șeful portarului, omul care, dacă nu voia, nu închidea niciun ochi la desele mele întârzieri de la ore. Ființă cu gust artistic, nea Toni a admirat mult lucrarea și a așezat-o iute și discret lângă javra școlii, Loly, care-și făcea veacul chiar pe treptele de la intrarea profesorilor. M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
M-a luat repede de mânecă și m-a invitat să observ, din ghereta paznicului, cât de mult îmi este admirat talentul. Unii mi-au admirat opera zâmbind, alții n-au observat-o. Când a venit domnișoara de chimie, deși javra Loly n-a zis nici pâs, domnișoara a început s-o drăcuiască, a încercat să dea cu picioarele-n ea, s-o maltrateze rău de tot, dar noroc de Loly, care, orientată, și-a schimbat în regim de mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de măgăria asta... Începe să fie aglomerație. Intră nea Toni. Are o figură de nedumerit de serviciu... Cum e, tovarășe Toni, cu javra Loly?... Bine, tovarășe director, își face veacul pe-aici. Numai moartea o s-o urnească din loc... Alt subtil. Numai eu sunt prostul lumii... Bine, zice directorul, hai să nu mai ocolim povestea. Z spune că doar tu știi ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu bățul, Portofel încearcă să ajungă la cîine. Scopul lui era să ațîțe animalul, ca să se convingă de faptul că nu-i nimeni acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l la piept și mai tare. Ion încearcă să facă abstracție de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și mai scoate cîte un scheunat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să se fălească cu realizările sale. Pe strada Strugurilor locuia și un bețivan care avea și el un cîine enorm și ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ucigaș notoriu. MacKena, cum îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara mea ți-l gîtuie una, două. Eh, mănîncă lumea rahat, o taie scurt Vasile. Adică eu mănînc rahat? Cam da. MacKena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îl botezaseră copiii, se lăuda că Fiara sa, chiar așa îl chema, Fiara, sugrumă orice javră, cîine, lup sau chiar leu, dacă i-ar ieși în cale. Dom' Vasile, am auzit că ai și mata o javră, începe discuția MacKena. Javră ai mata. Eu am un cîine nobil, inteligent, mai ceva ca un om. Dar Fiara mea ți-l gîtuie una, două. Eh, mănîncă lumea rahat, o taie scurt Vasile. Adică eu mănînc rahat? Cam da. MacKena se îmbățoșează cît poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
afară piatra de la rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asvîrlit-o: țpe cine, mîrțoaga?! să vedem mai departe) Mulțumesc lui Dumnezeu că avea soarele În ochi altminteri i-ar fi spart capul. Doar că n-a aruncat-o pînă la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O, Isuse, chiar așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără să ne anunțăm, în cabinet. De la toate mesele, pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe loc se ridicară priviri alarmate. Din spatele unui birou aflat în mijlocul încăperii, un soi de javră creață și fălcoasă, împinsă parcă de resort, se proiectă în poziție de drepți. După ce ne-am prezentat îndreptările, într-o clipă același resort depuse javra pe scaunul devenit tron. O mască demnă, plină de nemulțumire, i se zbîrci pe chip. În aceeași zi trenul m-a abandonat la Dobrina. Pe peron, o pereche de țărani clefăia boțuri de pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]