2,253 matches
-
spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam să găsesc nici o vorbă de spirit decât după sfârșitul petrecerii. Încercam să-mi ascund jena servind oaspeților ceștile cu ceai și tartine cu pâine cu unt, destul de prost tăiate. Nu voiam, să mă bage nimeni în seamă, pentru a putea observa în liniște aceste ființe celebre și pentru a putea asculta lucrurile inteligente pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să trec pe la ea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și s-o întreb prin servitoare poate sau nu să mă primească. Asta i-ar fi dat posibilitatea de a mă trimite la plimbare. Dar am fost copleșit de jenă când i-am spus servitoarei fraza pe care o pregătisem, și, în timp ce așteptam răspunsul, pe un coridor întunecat, am fost silit să strâng tare din dinți ca să n-o rup la goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
retrage, când se întoarse dna Strickland. Își ștersese lacrimile și-și pudrase nasul. Îmi pare rău că mi-am pierdut firea, zise ea. Mă bucur că n-ai plecat. Se așeză. Nu știam deloc ce să spun. Simțeam o oarecare jenă când era vorba de chestiuni care nu mă priveau direct. Pe atunci nu cunoșteam păcatul de care suferă toate femeile, și anume patima de a-și discuta problemele personale cu oricine e dispus să le asculte. Dna Strickland părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ieftin. Ni s-a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai târziu o să vină cineva. Am primit o mulțime de scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
această plecare? Meyer rupe creionul. Transpiră abundent. — Ai face bine să pleci, îmi spune, am ordinele mele, și oricât ai fi tu de polițist, ești prea mic față de șefi... Nu am mai vrut să-l sâcâi. L-am lăsat cu jena lui, spunându-mi că a doua zi voi merge să-i pun întrebarea directorului însuși. Dar nu am avut timp. A doua zi, în zori, mi-a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă vadă, cât mai repede. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
citească recent. Îmboldit să i se adreseze celui de vizavi, a simulat un moment interesul pentru cartea acestuia, după care a exclamat: — Ha! Ce chestie grozavă! Celălalt a ridicat ochii și Amory s-a simțit cuprins de un fel de jenă artificială. — Te referi la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spre ea, așezată aproape de capul mesei. Lui Isabelle Îi plăcea enorm ceea ce se petrecea, iar Froggy Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei, Încât a uitat să tragă scaunul pentru Sally și a rămas paralizat de jenă. Amory se așezase de cealaltă parte, sigur pe el și mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat, ca, de altfel, și Froggy: — Am auzit multe despre tine din zilele când aveai codițe... N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a citit Alec cu voce tare. Doamne, Doamne! — Auzi, Alec? — Ce? — Te supără? Ce să mă supere? — Buimăceala mea și așa mai departe. — Cum adică? Nu, sigur că nu mă supără. Atunci nu mi-o strica. Dacă spun lumii fără jenă că sunt un geniu, dă-mi voie s-o fac. — Începi să-ți făurești o reputație de excentric, a spus Alec râzând, dacă la asta te refereai. Amory a avut ultimul cuvânt și Alec a fost de acord să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
eram În stare să i-o spun. Lucrurile nu mergeau prea bine Între noi pe vremea aceea și nu ne puteam spune direct În față ce am fi vrut. Cum să-i spun? Între noi se instalase un fel de jenă, de reținere. Reținerea e sinonimă cu a bate pasul pe loc, chiar cu regresul. Cu alte cuvinte, eram deja sătui să ne tot repetăm, obosiserăm. Nu era oboseala aceea care apare În cadrul relațiilor interumane, ci una fizică, de parcă corpul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deficitul de piele pentru pantofi al țării. — Ia un loc undeva unde pot sta cu un ochi pe tine, Reinhard, i-am spus. Și nu face nici o mișcare bruscă. Mă speriu cu ușurință și atunci devin violent ca să-mi acopăr jena. Care-i cuvântul pe care doctorii de țăcăniți îl folosesc pentru asta? Lângă fereastră se afla un fișier mare. L-am deschis și am început să frunzăresc prin dosarele lui Kindermann: — Comportament compensator, am zis. Astea sunt două cuvinte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ce avea la curte, mijlocește și obține ca elevul să fie prezentat ducelui Carl Wilhelm Ferdinand de Braunschweig, drept o mândrie viitoare a orașului. Gauss avea atunci 14 ani. Din acest moment, până la căderea lui în fruntea armatelor prusiene, la Jena, în fața lui Napoleon, ducele rămâne protectorul statornic al tânărului matematician. Îl trimite la Universitatea din Göttingen, a cărei bibliotecă matematică era, în ținuturile din mijlocul Germaniei, cea mai completă. Îl ajută să-și tipărească teza, cât și prima sa carte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unul din cele mai profunde sentimente umane este pusă la grea încercare în fața vicisitudinilor vieții ; decalajul dintre lumea reală și idealurile personajelor principale din cele trei nuvele se reflectă în special în stările emoționale prin care trec toate personajele. Teamă, jenă, inconștiență, furia, bucuria, altruismul, obedienta, persuasiunea, milă oportunismul reprezintă pârghiile prin care se încearcă a se realiza un compromis între realitate și expetațiile personajelor principale care fac apel la dreptul la o viață normală. Autoarea pentru a accentua expresivitatea locurilor
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
e decoltat, mai scapă câte un nasture neprins și, în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă foarte bine goală, ești ideală în atelierul unui sculptor... - Nu se poate! Ce faci, doctore? a întrebat ea pierdută de emoție, jenă și plăcere, fără să știe cum să procedeze. Roșise toată și se enervase simțind fierbințeala obrajilor. - Fac declarații unei femei pe care o doresc... Este ceva rău în treaba asta? - Bine... Dar, niciodată tu nu ai... - Nu am avut ocazia
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
vieții din grădină s-a pricăjit și ofilit în greu miros de vraiște și fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii culți, fardați cu șarm pe dinafară, dar fără jenă alogenă, căci sunt ciocoi cu firi de șuți. BALADA EUROCIOBANULUI S-au lenevit ciobanii noștri și oile s-au boierit, de când prin legi îi obligară să progreseze-n oierit. La școli ciobanii fură dați, iar oile la reciclări, ca să priceapă
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
pe aleși să-și facă făcutele prin tâlhărie. C-așa e moda la românii de parvenire îmboldiți: Pe găinari politica-i preschimbă în niște bravi nelegiuiți, care de jertfă și onoare vor trăncăni la nesfârșit, fără să simtă pic de jenă pentru ridicolul stârnit! Și-apoi să-i vezi pe șobolani când barca apă stă să ia - ei primii o vor părăsi și, demni, în alta vor urca... Dar iarăși spun că-i imposibil să definești azi România fără de toți aceia
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
mai rău România! Și pe români! De am rămas tot mai puțini. Să nu o mai dăm cotită! Să tăiem răul din rădăcină, până nu e prea târziu! Marea noutate! Repet, dacă Demisul-jucător de step și-a trimis, fără nicio jenă, semianalfabeta în Parlamentul Europei, dăcă el însuși a făcut atâtea mânării ordinare, ce era să facă bietul judecător-jucător de „Tot pe loc, pe loc”, de la Curtea Constituțională a României? Nu era nebun să-și lase nepoata pe drumuri! Te pomenești
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
Cu cealaltă își sprijini clătinarea trupului în drum către mine. El rămase pe scaunul scufundat în penumbră. - Bei votcă?, mă întrebă ea cu ochii sclipind nefiresc, așezându-se lângă mine. - Simt uneori nevoia!, am răspuns nervos, fără niciun sentiment de jenă. - Vreau și eu!, mi-a zis ea. A înghițit jumătate din conținut, dintr-o singură sorbitură. Apoi, fără niciun cuvânt, mi-a apucat mâna stângă și mi-a privit în palmă, spunând: - Vei trăi și vei suferi mult, vei deveni
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
de inox. Doar cele două volume mai tronau în acel regat al distracției. Solomon le luă și pe acelea cu mișcări delicate și le dosi sub braț, privind el însuși, din reflex, în toate părțile, ca și cum i-ar fi fost jenă să nu-l fi văzut cineva furând așa-zisele bunuri ale altcuiva. Oricum, erau bunuri, nu? De unde să știe nevoiașul care ar vedea o asemenea scenă, că cel care își însușea volumele era chiar autorul acestora? Ce coincidență! Ce ți-
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Altul... Încet, încet descopăr curajul. Magic dar ce mi-a lipsit în viața inegală când am ascuns cu jenă mereu orice greșeală ca nu cumva ceea ce nu-s să par. Să fie oare totu-n zadar și prea târziu? Nu pot să cred, căci parcă niciodată inima mea bătrână n-a fost mai fermecată de oazele-ntâlnite în pustiu. Ascult
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363001_a_364330]
-
de vită dar prin restaurante. - Bine, acum ai să mănânci la mine acasă dacă accepți invitația. Am și smântână, așa că o să fie o nebunie de ciorbă. - Nu știu ce să zic, nu am fost niciodată la un bărbat acasă așa că..., mimă ea jena de a fi singură cu el în casa lui. - Nu ești minoră, nu ai de ce să te temi, te invit la masă, nu să te devorez. - Aoleu, o făcu ea pe speriata. Ei, nici chiar așa că doar nu suntem în
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
pe cărările neumblate ale dragostei trupești, Angela se gândi la prietenele sale rămase în apartamentul Simonei, să vizioneze și să comenteze niște casete erotice luate de la Valentin, un coleg dintr-o clasă paralelă, mângâindu-se sau chiar masturbându-se fără nicio jenă unele față de celelalte. Nu se compară ce simți când vizionezi caseta cu ce trăiești când te afli în brațele unui bărbat priceput cum este Condurache și simți prin fiecare nerv această senzație de fericire pe care numai într-o împreunare
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
să-și continue discuțiile despre ce-a făcut fiecare peste zi și de la o simplă îmbrățișare, cum stătea ea sprijinindu-și capul pe brațul lui, au trecut la sărutări și de aici totul s-a desfășurat fără nicio senzație de jenă sau de nefiresc, ca un lucru normal, făcut de nenumărate ori. Stând singură în noapte, nici nu-și dădea seama cât timp a trecut de la plecarea lui Radu, sau ce oră a fost atunci. Pe sub draperiile de la fereastra dormitorului începu
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
la Mc.Donald’s și ceru un meniu complet, cu cheesburger și cartofi prăjiți, căci nu mâncase decât un măr toată ziua. În local nu era lume, așa că se simți în largul ei cât de cât. Toată viața intrase cu jenă în cofetării ori restaurante. Și, deși era totdeauna însoțită, nu se simțea bine. Apucături curioase mai avea! I se părea că mâncatul, ca și rugatul, sunt atât de intime, încât și le permitea doar la adăpostul căminului său. Și, în timp ce
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]