1,395 matches
-
moment rămâne țintuită locului. Îl sărută pe Piso de mai multe ori și îndelung. Merită nu numai pentru prestația de astăzi, ci și pentru amiciția lor, care durează de mult, de pe vremea când era căsătorită cu Tiberius. — Așa, nu vă jenați, dați-i drumul înainte, ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l elogieze în public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă, dar se rușinează de înfățișarea lui schiloadă. Și apoi Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii și a pus să i se grăbească nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează Pupius Piso. Curiozitatea îl face să freamăte și pe fratele său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl îndeamnă întruna să renunțe la barbă, dar un obraz chel e rușinos. Prea efeminat. Din contră, pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puțin Îmi pasă, un om nu poate muri decât o dată; Îi suntem datori lui Dumnezeu c-o moarte și, oricum o fi, cel ce moare anu’ ăsta la anu’ nu mai moare“. Al dracu’ de frumos, ce zici? Era foarte jenat pentru că vorbise despre lucrul ăsta, conform căruia trăise, dar mai văzuse băieți care se transformaseră-n bărbați și chestia asta Îl mișca Întotdeauna. Și nu era vorba de un amărât de majorat. Fusese nevoie de vânătoare asta ciudată, cu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
E beat, nu? Tânărul domn părea să nu-l audă pe Peduzzi. Se gândea ce l-o fi apucat pe ăsta cu Marsala lui. Asta bea Max Beerbohm. — Geld, Îi spuse Peduzzi, trăgându-l până la urmă de mânecă. Lire. Zâmbea, jenat de gestul lui, dar vrând să-l facă pe tânăr să se miște odată. Tânărul domn Își scoase portofelul și-i dădu o bancnotă de zece lire. Peduzzi urcă treptele vinăriei. Ușa era Închisă. — E Închis până la două, le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la sticlă. — Da. Mâine. Chelnerul rămase lângă el, sprijindu-și sticla de șold. — Ești cu comicii? Băiatul cu cafeaua privi jenat Într-o parte. — Nu. În lupta obișnuită. Credeam c-o să fie Chaves și Hernandez, spuse chelnerul. — Nu. Eu și Încă unul. — Cine? Chaves sau Hernandez? — Cred că Hernandez. — Cu Chaves ce s-a-ntâmplat? — S-a rănit. — De unde știi? — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să supraviețuiască. Bietul Cayetano, spunea ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din strânsoare, spunând printre dinți: — Chestia asta Începe să mă calce pe nervi. De fapt, era Încântat și jenat din cauza atenției care i se oferea. Bennie Își asumă rolul de conducător de grup. Pe când ceilalți mâncau, se duse la Pată Neagră. — Avem nevoie de ajutorul tău, spuse el, să putem pleca În dimineața asta cât mai devreme. Pată Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alinare și evadare. Când Împlinise douăzeci de ani, plecase Într-o călătorie cu mașina spre Southwest. Îi trimisese vederi, dar ea nu avea cum să Îi răspundă, iar când s-a Întors, a aflat că se mutase. S-a simțit jenat de această amintire. —Ce-ai mai făcut, Sherleen? Nimic nou, a zis ea. Și asta nu Înseamnă mare lucru. Iar el a Înțeles că nu Îi mersese prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
conducă, iar el vă spunea: «Fă asta!» Chiar și cei care au acționat în atacul cu sarin de la metrou erau niște oameni stăpâni pe sine - asta am vazut-o cu ochii mei. Erau oameni cu păreri proprii și nu se jenau să le spună în gura mare. Am ceva îndoieli în privința presupunerii dumneavoastră. Când mă gândesc cum erau acești oameni când i-am cunoscut, nu pot să-mi închipui sub nici o formă acest lucru. Dacă i-aș fi văzut cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în felul acesta. "Dacă mi le iau ele, ce vrei să fac!" Băieții se îmbătau, glumeau grosolan și țineau la mese interminabile discursuri. Unul din ei păruse Irinei bine. "Cel mai bine după tine!" Iar deoarece eu, la început, mă jenasem să stau numai cu dânsa, Irina se împrietenise cu celălalt. A trebuit să-i arăt cum avea beția vorbelor, cum adăuga spume și floricele la fiecare cuvânt și cum, la masa oficială care ni se dădea, aruncă în mijlocul perorației un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urmă, nu-i ajungeau niciodată. Un lucru însă nu știam exact: se măritase sau nu-mai era aproape? Ridicolul "pe adresa lui Loulou" nu înseamnă neapărat ceva pozitiv. Spusese poate familiei ei că a rupt relațiile "amicale" cu mine și se jena să se dezmintă. Ceea ce mă făcea să cred că faptul nu se îndeplinise este că prea trecuse puțin timp. E drept, îmi spusese că un oarecare caraghios Marcu (originar din Sinaia) îi făcuse propuneri matrimoniale, dar ea îmi povestise faptul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se întîmplase de-abia de o lună, deprinderile între noi nu se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau să vadă până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia lui Viky, de o mie de ori te-ai gândit la moarte, ai imaginat o mie de cortegii funebre, dar te-ai jenat ca să mi-o spui. - Același lucru făceam și când Viky era sănătoasă. - Atunci gândul tău era inofensiv, pe când acum apare oribil. - Am trăit cu aceeași intensitate și atunci și acum. N-am fost farsor niciodată. - E ușor de imaginat dezastre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și dacă doamna Axente și-ar arăta prea multă importantă, poate că nu m-aș putea opri, cu toate că moarta ar fi alături, s-o pedepsesc cu vreo mică răutate. Dar numai imaginând acest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pusă asupra capului tău. Când între doi oameni există o controversă aprinsă și când vine un eveniment care dă dreptate completă unuia dintre ei, acesta, dacă are sufletul de elită, caută să treacă fără a sublinia victoria, simțindu-se oarecum jenat și parcă vinovat de atâta triumf. Sufletele de rând fac contrariul. Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți. Nimic mai nivelator decât prezența femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea dă inteligență
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
domnul M..., din motive pedagogice, erau siliți să se poarte mai rezervat cu ea, eu exploatam cu nerușinare situația mea, lipsită de responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Totuși, riscurile implicite sunt enorme. Dacă sentimentalismul nu-i transformă, până la urmă, pe unii oameni în mincinoși, amintirile lor firesc abominabile mai mult ca sigur că îi vor transforma. Pe Bessie, de pildă, unul dintre lucrurile mai importante care o jenau la Seymour era înălțimea lui. În mintea ei îl vedea ca pe o huidumă de tip texan, care trebuia să-și aplece capul ori de câte ori intra într-o încăpere. Fapt este că avea peste un metru optzeci, adică o statură nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ofere o explicație. „Aveți dreptate domnilor dar, eu nu mă fac vinovat...! Mai toate băuturile aduse din import, sunt considerate „De Lux”. Dacă nu credeți, vă pot arăta factura...” „Nu te necăji omule, te credem...” - interveni Tony Pavone vizibil jenat de târguiala șefului. „Totuși, Îmi permit să fac o constatare. În țările Occidentale cu banii care urmează să-i plătim aici, cumpăram o Întreagă cârciumă...!” „La banii ăștia, nici măcar nu ne-am cherchelit...!” - oftă Șeful Șantierului privind la paharele goale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând printre dinți. „Aveți la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi ocolea privirea, Însă Directoarea Tatiana Înțelese regretul lui urmare celor Întâmplate.Pentru a-i zgândări presupusa dragoste, simțurile ei de femeie o Îndemna să-l provoace la un usturător schimb de cuvinte, Încercând să realizeze la adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după-amiezi strălucitoare, înghețate. Pe porțiunile de stradă neumbrite se putea chiar simți soarele încălzindu-ți părul. — Sper că nu te-ai întristat pentru că ai vorbit despre Ben și toate astea, am zis eu. Nu, deloc. Știi, eu mă simt cumva jenată de subiectul ăsta din cauza, știi tu, lucrurile pe care ți le-am spus atunci în cancelarie... Sheba s-a oprit și s-a uitat la mine printre razele soarelui: — O, Barbara, a fost mai rău pentru tine decât pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să cumpere câte-un exemplar pentru nevestelor și să meargă la sesiunea de autografe de la Borders ( n. trad. unul din cele mai mari lanțuri de librării ). Râsese atunci când oamenii o întrebaseră dacă apare și ea pe undeva, prin roman. Fusese jenată, dar nu respinsese ideea de a fi inspirat vreunul dintre personaje: o secretară muncitoare, a cărui existență modestă avea să-i fie recompensată la final. Titlul n-a speriat-o; singura ei temere fusese aceea de a nu-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]