894 matches
-
până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva. în acest moment, când liniștea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adresează celorlalți un zâmbet jenat, de scuză : — ... departe de mine însă gândul de a cârti împotriva lumi nilor Apusului ! Știți bine că nu fac parte dintre cei ce au ridicat baricade numai pentru că o trupă de diletanți au urcat limba franceză pe scena Naționalului ! Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locul de margine, în care viața m-a împins și mă va împinge tot mai mult de acum înainte. împrejur se cânta La arme cu lacrimi în ochi, aceeași îndrăzneală a unor voci ce se știau puternice, melodioase, aceeași șoaptă jenată a celor afoni și timizi ca în noaptea de Paște. Cântam și eu, bineînțeles, cu glas scăzut. Mulți veniseră cu flori și le dădeau acestor oameni obișnuiți, pe care închipuirea noastră livrescă îi sacraliza, coborând asupra capetelor negricioase și nebărbierite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva de genul ăsta. — Adevărul e că m-a Întrebat dacă vreau să mă mut cu el, spun jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sînteți un cuplu absolut perfect. CÎnd mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întîmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
drumul la televizor și cîteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. CÎnd se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixîndu-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat pe care l-am avut, cu mine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se mai așeze. — Știu asta ! spun. SÎntem două persoane mature și raționale și avem o relație stabilă, plină de iubire. Iar asta e, așa cum știi prea bine, exact ceea ce-mi doresc de la viață. Doar că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cît se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scînteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cît sînt de jenat... cît sîntem de jenați amîndoi... — SÎnt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred că am să mă apuc cît de curînd de golf, spune Jack. Ca să-i cunosc și eu pe marii mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. SÎnt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decît să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ai reținut absolut tot. Și nu Înțeleg deloc cum ai reușit. Ce anume nu-nțelegi ? a zis Jack ușor Încruntat. — Nu Înțeleg de ce cineva ca tine ar fi interesat de viața mea tembelă, insignifiantă și plicticoasă, am spus eu, din ce În ce mai jenată. Jack m-a privit un moment În tăcere. — Emma, viața ta nu e deloc tembelă și plicticoasă. — Ei, nu ! — Nu e. — Cum să nu fie ? Nu fac niciodată absolut nimic ieșit din comun, nimic superinteligent, nu am propria mea firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat cînd Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gînd. SÎnt atît de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În cîteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gît. Știam eu. După douăzeci și unu de ani, prietenia noastră s-a terminat. Se află un foarte mic secret - și gata, se termină totul. — OK, zic, făcînd eforturi să nu izbucnesc În lacrimi. Am să mă mut eu. Nu ! zice Lissy jenată. Mă mut eu. Emma, nu e vina ta. Eu am fost cea care... te-am indus În eroare. — Poftim ? Mă uit la ea uluită. Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ți s-a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vîrful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. CÎnd mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decît să-mi spună adevărul. — Doar o mînă de oameni știu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vulturii. Repulsia dispăru În timp ce dădea mașina cu spatele. I se poate spune procedură standard de eliminare: Dacă tatăl lui Îl cunoștea Într-adevăr pe Ray Dieterling În timpul cazului Atherton, atunci avea un motiv Întemeiat să nu o mărturisească, fiind, probabil, jenat că face afaceri cu un om cu care s-a tras de șireturi În timpul anchetării unor asasinate Îngrozitoare. Preston Exley credea că polițiștii care leagă prietenii cu civilii influenți sînt dușmanii ideii de dreptate absolută și imparțială și era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi dau deloc seama cum de reușește) și mă blochează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face în ultima clipă. După ce de două ori sânt gata să-l iau în brațe și bolborosesc un "pardon" jenat, renunț, obosit. De altfel, Majestatea Sa nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversație. Ajungem în biroul directorului. De cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripție cu litere mari, gălbui: "Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își dea o palmă. De unde să știe el? — Cum e vorba aia? spuse el, mijind ochii gânditor. Nu te îmbrăca pentru slujba pe care o ai, îmbracă-te pentru slujba pe care ți-o dorești. E corect? Ashling era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o încurca rău punga mare pe care o ținea în mână. Vrei ceva...? I-a dat o liră, pe care el acceptat-o înclinând grațios din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Flor și rămăsese, răsfoind o revistă de decorațiuni interioare, roșind de rușine, în timp ce Flor ofta și gâfâia, cu aspiratorul în mână. Flor cerea cinci lire pe oră. Vinovăția o determina pe Clodagh să îi dea șase. Se simțea atât de jenată, încât nici măcar nu suporta să o vadă și căuta mereu să își găsească ceva de făcut, astfel încât să fie plecată în momentul în care aceasta ajungea. —Molly, urlă ea, alergând pe scări. Grăbește-te. În bucătărie, cu un ochi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iau liber acum, spuse Dylan. —Păi, atunci scoate-o în oraș la o cină romantică și simandicoasă. —Clodagh își face griji, nu are încredere în persoanele care stau cu copiii. De ce, ce e în neregulă cu ele? Dylan râse, puțin jenat. Se teme că ar putea fi pedofili. Sau că ar putea lovi copiii. Să fiu sincer, și eu îmi fac griji câteodată. —Iisuse, se tot inventează prostii noi pentru care oamenii să își facă griji. Atunci aduceți pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sumei, ce reprezintă salariile profesorilor suceveni pentru o lună (nu două !!!), sunt în studiu și că urmează rectificarea bugetară. “Vor fi bani, doamna deputat, profesorii își vor primi salariile, nu este nici o problemă”, îmi spune domnul Paunică. Termin convorbirea ușor jenată și anunț imediat știrea la RadioAs, unde am fost invitată ieri după-amiază. Și totuși, cine are interese la Suceava în destabilizarea procesului de învățământ ? (octombrie 21, 2011) Studii de filologie română într-o Universitate - monument UNESCO STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE, STIMAȚI
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p. 62), speriat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se ridică imediat, tot serioasă și plină de importanță, de parcă se pregătise din timp și nu aștepta decât să fie solicitată, păși spre mijlocul terasei și se opri în dreptul prințului, care continua să stea în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un stadiu destul de acut. S-ar fi părut că nu i-au rămas de trăit mai mult de două-trei săptămâni. Era foarte obosit și de aceea se lăsă să cadă pe scaun înaintea celorlalți. Intrând, ceilalți vizitatori părură întrucâtva jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această gazetă, i-o pusese chiar sub ochi, arătându-i coloana încercuită. Ceea ce apucase să citească o uluise și o tulburase îngrozitor pe Lizaveta Prokofievna. — Cred că, totuși, ar fi mai bine să nu citesc cu voce tare, murmură prințul, jenat, aș citi mai pe urmă... singur. — Atunci citește tu, chiar acum, cu voce tare! Cu voce tare! i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Kolea, smulgând nerăbdătoare din mâinile prințului revista pe care acesta de-abia apucase s-o atingă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a întâmplat ceva neobișnuit, care a distrus totul dintr-odată și că el ar fi vinovatul principal, fie numai și pentru că a citit cu voce tare toate acestea. Dar și ceilalți, se pare, aveau un sentiment asemănător. Domnișoarele erau foarte jenate și se simțeau penibil. Lizaveta Prokofievna de-abia își stăpânea furia și, poate, regreta amarnic că s-a amestecat în această tărășenie; acum tăcea. Prințului i se întâmpla ceea ce adeseori li se întâmplă oamenilor prea timizi: atât de mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unul lângă altul. Probabil, Lebedev avea ceaiul pregătit pentru el, întrucât apăru repede. Bătu ora unsprezece. Xtc "X" Ippolit își umezi buzele în ceașca de ceai pe care i-o întinse Vera Lebedeva, o puse pe masă și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]