858 matches
-
leșine. S-ar putea să fim nevoiți să îl urmărim la sol, pentru o vreme. — Ai mai făcut asta? Gorevici aprobă din cap. — Cu urangutani? — Cimpanzei. — Cimpanzeii sunt diferiți. — Serios? replică Gorevici, sarcastic. Cei doi bărbați căzură într-o tăcere jenată. Gorevici scoase o cameră video și un trepied și le instală. Apoi, un microfon cu rază mare și cu o antenă de treizeci de centimetri diametru, pe care o prinse deasupra camerei video, pe un suport. Hagar își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După care ea se simți atât de jenată, Încât obrajii Îi luară foc. Nu te teme, iubito, nu scapi de mine atât de ușor, ți-am mai spus. Lasă-mi doar ceva timp să-mi limpezesc treburile, zise el, Încercând să-și ascundă emoția. Privi pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a apropiat și m-a prins de mâna rănită. „Hei, ce-ai pățit?” „Nu mă strânge, mă doare”, m-am apărat. „Săracul de tine, te-ai rănit”, râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am observat cu surprindere că se făcuse seară. Bătrânii ieșiseră din camere să se plimbe, dar nimeni nu se apropia de mine. Cum mă îndreptam spre cineva, respectivul se grăbea în altă parte. Până și Domnul Andrei s-a ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitându-se în altă parte. „Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci, dormi?” Siminel răspunse sec: „Eu cred că e nevinovat” și se apropie de mine: „Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta”. După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
si vous voulez. C’est un endroit bien connu, mais ne demandez pas mon avis. C’est bien ça, vous savez, dans ce cas, la confiance c’est tout. A votre service, monsieur.“ Ceilalți doi clienți ieșiseră, mă simțeam cam jenat. Mă hotărâsem, atrăsesem atenția bătrânului tușind ușor și Îi spusesem că venisem să caut o cunoștință, un prieten care de obicei trecea pe-acolo, domnul Agliè. Mă privise de parcă aș fi fost omul care-i telefonase. Poate că, adăugasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acolo intră În scenă banul. În mod uimitor, basul cu accent al lui Farkas străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește pe nas. Îi detestă pe buddhiști. E o chestie personală. Buddhiștii nu Îi recunosc importanța. În ceea ce-i privește, el nu este decît una dintre multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un pepene, avea pe ea un costumaș jerpelit și niște saboți din lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum stătea, i se vedeau pulpele dolofane ca de ridiche japoneză, precum și chiloții. Gaston și-a întors privirile, jenat. — Tipul n-a scăpat din pușcărie, nu? Gaston arăta ca un pușcăriaș. — Stai liniștită. Nu era de mirare că în ochii lor Gaston părea un pușcăriaș evadat, așa cum văzuseră în filmele de groază americane. În plus, poliția era pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap, jenat. Nu vreți o turtă de orez? Nu, mulțumesc. Am mâncat. — Unde mergeți? Și ea era în drum spre Akita, ca să-și vadă fiul, nora și cei trei nepoței. Auzind-o, Gaston a trecut iar în revistă motivele pentru care plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am zis cu un glas pierit, adunînd farfurii, pe care se uscase mîncarea, de pe masă și ducîndu-le la chiuvetă. Nu-mi vine să cred că mi-ai văzut bucătăria În cea mai jalnică stare cu putință. Mă simt atît de jenată. Am deschis ușa unui dulap și i-am Întins o vază pătrată de sticlă. — Am o menajeră extraordinară, care e În căutare de ceva de lucru În plus, răspunse ea zîmbind. O s-o sun dacă vrei și-o să Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele? Se lasă o scurtă tăcere stînjenitoare, Întreruptă de Anna, care Înjură și roșește: — La dracu’. Of, Doamne, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta, s-a umplut paharul. O s-o fac să-i pară rău și, pentru prima dată, o să spun tot ce am pe inimă, fără nici un fel de opreliști. Pur și simplu nu-mi mai pasă. — Îmi cer scuze, spune ea jenată, incapabilă să mă privească În ochi. Știu că așteptai cu nerăbdare să cumperi lucrurile pentru copil și n-ar fi trebuit să fac asta În locul tău. N-am vrut să te supăr, doar că nu m-am gîndit. Eram atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care ar putea să aibă o aventură. — E Jude Law? Pun pariu că e Jude Law! Doamne, tipul e superb. Aș fi extrem de geloasă dacă ar fi el, dar credeam că e cu fata aia... Lisa clatină din cap, părînd jenată. — Nu. Nu e Jude Law. — Nu? Dar Les Dennis? Doamne, zi-mi că nu e vorba de el... Pe Lisa o bufnește rîsul. — Nu, nu e vorba de o celebritate. — Atunci zi. Spune-mi cine e. — Nu-l cunoști, reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa? Acum e rîndul meu să roșesc. Ăăă, e bine, zic eu. Cred că e bine. — Crezi? Mă uit la el și spun: — Trebuie să fi aflat de faptul că ne-am separat. Slavă cerului că are delicatețea să pară jenat și să dea din cap În semn că da. — Da, am aflat, dar știi cum e cu zvonurile. Eu, unul, nu cred pînă nu aflu direct de la sursă. — Ei bine, zvonul ăsta e adevărat. Ridic din umeri și, din lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar putea fi? Ridic receptorul cu un gest obosit, fără a fi prea sigură că vreau să aud ce are de spus. Mă simt pur și simplu amorțită și sătulă pînă În gît. Și foarte obosită. Mă simt, de asemenea, jenată, după mesajul pe care i l-am lăsat pe mobil. Mesaj la care nu mi-a răspuns. Îmi vine să-mi trag palme. La vremea respectivă, știam că nu fac bine, că n-ar fi trebuit să-i permit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu el? Din Întîmplare, chiar știu ce se va petrece În privința lui. Știu, pentru că, la trei zile după ce am dat peste el și Lisa, Michael mă sună. Telefonul este dat, firește, din siguranța biroului lui. E evident că se simte jenat. Ascult ce are de spus și, deși am afirmat, pe un ton rece, că nu mă interesa, am mințit. — Voiam să explic, Începe el, dregîndu-și glasul. Nu ești obligat să-mi dai nici o explicație, spun. Cred că totul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cal. Mi-a răspuns: - Îți repet ce-a zis Grasulf: să meargă așa, ca un cerșetor; dacă n-o să ajungă la destinație, înseamnă că Dumnezeu l-a lăsat de izbeliște și n-are decât să moară. Apoi, fără chef și jenat, mi-a întins o punguliță învelită într-o bucată de papirus. Conținea o monedă de aur cu chipul lui Iustin al II-lea. Pe papirus - câteva cuvinte: „Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu mai e același lucru. De ce-mi pui o asemenea întrebare? Și-a ridicat privirea din carte, fixându-mă bănuitor și jenat. Mi-am dat pe loc seama că fusesem un prost, drept care am încercat să mai repar ceva cu trucul obișnuit: - Rotari, tu poți să-nțelegi chestiile astea, ești bărbat. Simt că nu mai pot fără să am o femeie. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu: nu te arăta jenat sau mânios, prefă-te că te amuzi și basta. L-am întrebat de ce tocmai a doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
chestiile astea în timp ce examinam o pacientă care avea exact așa, două înțepături, și pe urmă am mai văzut la cineva. Tu unde ai văzut? - La un tip, săptămâna trecută. - Cum îl cheamă? - Andrei Ionescu, scriitorul, la el am văzut. Era jenată și ar fi vrut să schimbe discuția, dar își dădea seama că pe Bobo chiar îl interesează, așa că mai adăugase: - Habar n-am cum le-a căpătat, le-am observat întâmplător. Lucrează pe la un institut al Academiei, îl poți găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l vadă. Tocmai când se întorcea dezamăgit în sângele lui Victor, l-a auzit pe acela spunând: O s-o rezolvăm, lăsați aici dosarul și-o să ne ocupăm. - Nu m-ai văzut, mi-am dat seama. Sunt chiar un pic jenat, poate te gândești că nu sunt în toate mințile. - Nu, domnule! - Adevărul este că știu multe despre casa aceasta a lui Achile pe care a luat-o servitoarea lui. După aceea nu mai știu. - După aceea a revenit copiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]