7,321 matches
-
căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această întrebare mai multor teologi contemporani pe care îi știu, din toate confesiunile, și până acum absolut nici unul n-a pretins a deține răspunsul decisiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
început. Dar nu se face. Și au început să se gândească timp aveau, oricum. La o bucată de vreme, a apărut scris pe foaie un indiciu ajutător: orice scrieți, e bine. Și așa, unii au scris: "iertare", alții "iubire", alții "jertfă", alții "ascultare", alții "cuvânt", iar cel mai înțelept, care avea în jurul capului o aureolă ca soarele , scrisese un cuvânt tare greu: "discernământ" și tot așa... După un timp, au început să depună lucrările și, roiuri-roiuri, să părăsească sala. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Un singur rezultat suna puțin altfel: "Cuvintele tale le voi repeta de 365 de ori în scrisoarea mea, o dată pentru fiecare zi din an : Nu te teme !", fiindcă numai lipsit de teamă omul poate avea discernământ, poate înțelege și accepta jertfa mea, poate să simtă și iertarea, și bucuria, și prietenia și iubirea Mea pentru el . Scrisoarea o să-i aducă vestea cea bună de asta oamenii or să-i spună "Evanghelie"". Și fiindcă aceasta este Scrisoarea mea de iubire pentru fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iert ? Sigur că mă ierți, fiindcă tu mă iubești, nu ?! Dar dacă cineva ar fi făcut o greșeală mare, mare de tot, să spunem că ar fi omorât pe cineva, ce face ca să fie iertat?! Aaaaaaa, asta-i altceva : aduce jertfă zeilor și... Bun ! Va să zică, după ce a omorât, mai omoară și un animal nevinovat, pentru ca tot el să fie iertat. La asta chiar că nu știam ce să-i răspund. Mi-am zis că n-are legătură cu ce întrebasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se mai poată întoarce vreodată acolo, în grădina aceea cu viață fericită și fără de sfârșit, Dumnezeu s-a hotărât să se jertfească pe sine pentru iertarea omului. Așa a venit pe pământ Fiul Lui, care se numește Iisus, ca să fie jertfă. El era asemenea nouă întru totul, dar fără păcat. Așa că numai El, care era fără păcat, a putut lua păcatul neascultării asupra Lui. Și, odată cu păcatul ăsta, a luat și toate poverile, necazurile și păcatele noastre și s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și tot ce are omul în stăpânire, dat de Dumnezeu, să se poată întoarce la viața nesfârșită, în fericire. Nu-mi venea să cred ce auzisem. La noi, Zeus mai degrabă i-ar fi omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
el vorbea de Fiul Lui Dumnezeu care se născuse în țara lui și care se lăsase răstignit ca să ne șteargă păcatele... Ei bine, am ajuns la el... Mama : Ei, tot un zeu dar unul străin ! Tânărul : Nu, mamă : zeii cer jertfe, altfel se supără. El s-a jertfit pe sine însuși ca să nu mai fie supărat tatăl său pe tot neamul omenesc... Mama : S-a jertfit, dar n-a murit, fiindcă așa mai fac și unii din zeii noștri cei buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. Foc înaintea lui va arde, și împrejurul lui vifor foarte. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să osăbească pre norodul lui. Adunați lui prin cuvioșii lui, pre cei ce așază legământul lui prin jertfe. Ce ai simțit citind versetele cărții sfinte ? întreabă Teodora. Am simțit în interiorul meu un fel de ecou, un fel de dangăt de clopot. Când nu vei mai auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-n clipă, prinzând frânturi din ceea ce trecea pe lângă mine, fără să mă atingă, am călătorit cu mintea, în minte, și am scăpat timpului. Ce frumos că toate s-au putut întâmpla în îmbrățișarea lui. O anumita distanță, o anumită intimitate. Jertfă de timp ce înseamnă timpul pentru Dumnezeu, eternitatea, cat e de prețios pentru cel ce jertfește. Nu vreau să fiu nimic altceva din ceea ce sunt astăzi , dar nu vreau să pierd nimic din ceea ce am fost. De aceea stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiecare arcuire, grația, asemenea unei Afrodite răsucite cu burta spre cer. Îmi era cald; mă îmbrăcasem prea gros, gândind că o să petrec ziua în munții reci ziua aceasta specială, ziua aprinderii focului în cuptorul uriaș, unde așteptau, stivuite deja spre jertfă, măruntele opere ale trudei noastre. Aici avea atelierul maestrul meu de ceramică și ne strânseserăm, toți elevii săi, eu și Reiko fiind cele mai noi din clasă, să ajutăm la marele eveniment. Trei zile și trei nopți avea să ardă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înaintea cetățenilor și a populației școlare 39. Tot în 1924 ținea o cuvântare cu ocazia unirii Basarabiei cu România, la Catedrala Episcopiei din Buzău, cuvântare publicată patru ani mai târziu tot în Cultura Poporului 40. Patriotismul, manifestat prin respectul față de jertfele înaintașilor, așezați ca adevărate icoane ale neamului românesc, este cuvântul de ordine al acestui discurs. Acest detaliu este important deoarece pune sub semnul întrebării durata șederii lui Șerboianu în America, enunțată de către Lucian Predescu. Este foarte posibil ca Șerboianu să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Au lăsat multă vreme, pe acești adepți, să-și folosească obiceiurile lor în diversele manifestări de cult și ritual, iar ei eu început să predice credința într-un Iisus, totdeauna viu și prezent, aducând ca formă concretă: ferirea de păcat, jertfa de sine însuși și mila de aproapele. Exemplele acestea vizibile au schimbat viața noilor adepți dar cum era și firesc multe din obiceiurile lor au rămas până astăzi, îmbrăcând însă o haină creștină. Cele trei secole, de la era creștină încoace
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
început "focul" ca simbol al divinității. De aceia, din timpuri imemoriale până astăzi, credincioșii indiferent de rase și religii aprind lumini în temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cap IV combinat cu Numerii Cap. XVIII 12-19; Lev. XXVII 26, Exod XII 2; Numerii III13 etc. etc.) se vede că "focul" a fost elementul demn de majestatea lui Dumnezeu pe care l-au ales Cain și Abel pentru consumarea jertfei aduse divinității. Se știe din Sf. Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XXVII 26, Exod XII 2; Numerii III13 etc. etc.) se vede că "focul" a fost elementul demn de majestatea lui Dumnezeu pe care l-au ales Cain și Abel pentru consumarea jertfei aduse divinității. Se știe din Sf. Scriptură că jertfa adusă de Cain consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
consta din roadele pământului iar aceia a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea, corpul, ca organ al sufletului. Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu va putea să aducă o oaie sau o capră pentru păcatul lui, două turturele sau doi pui de porumbei, unul ca jertfă de ispășire, iar celălalt ca ardere de tot" (Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22), iar "dacă nu poate, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte din "efă" (o măsură) de floarea făinii, și anume ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noștri, clerici, ne-au aruncat și epitetul de "păgâni" și "idolatri", arătându-ne pe drept cuvânt că oarecare neamuri păgâne și idolatre, despre care ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații mei preoți că Sf. Scriptură, ca și biserica noastră de astăzi, care se luptă cu diferiții sectanți, pomenește, aproape la fiecare pas, rătăcirile la care căzuseră Evreii, adoptând mulțimi de zei și zeițe (idoli
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
idolilor. Așa de pildă, în cultul zeiței Așera și a lui Taniuz, pietatea era îmbinată cu cele mai scabrose orgii publice, ca să satisfacă senzualitatea Evreilor, după cum se vede în cartea profeților Ieremia și Ezechiel, iar zeului Moloch, i se aduceau jertfă prunci, care erau puși pe mâinile de aramă ale idolului, înroșite de foc. De aici și expresiunea întrebuințată de profetul Ieremia: "Ca să arză fiii și fiicile lor în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omagiu de onoare și curățire, chiar atunci, când popoarele-n rătăcirea lor adorau în locul lui Dumnezeu cel adevărat idolii, făuriți din piatră sau aramă, din animale sau elementele naturii. Să te desparți de singurul tău copil și să-l aduci jertfă pe brațele înroșite de foc ale acestui idol, pe care tu în ignoranța și rătăcirea ta îl socotești Însuși Dumnezeu, apoi aceasta nu este cel mai desăvârșit semn de credință și pietate? Dar, ca să spulber pentru întotdeauna născocirile adversarilor cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și "Vladimir" din Kiev, Biserica "Hristos Mântuitorul" din Moscova, catedralele "Schimbarea la față" și "Ismailov" din Petersburg, încă sunt luminate cu electricitate. Tot așa și Catedrala românească din Sibiu. Aceasta însă nu este după ritul ortodox și nu este o jertfă, deși unii din rătăcire luptă pentru introducerea luminii electrice în casa lui Dumnezeu". Și știți care a fost rezultatul acestei lupte, de formă? Marii apărători ai ortodoxiei (!?) au fost cei dintâi, cari au introdus electricitatea în bisericile lor! Aș putea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce dormitai pe maidane și pe lângă ruinele primitoare de pribegi; // având ca par pământul și învelitoare cerul!... Eroul Necunoscut! Oricine ai fi, al nostru ești al neamului românesc de pretutindeni! Visul tău din urmă fu visul milenar al străbunilor Tăi! Jertfa Ta că muriși necunoscut fără să predai vrăjmașului drapelul țării Tale fu cea din urmă mărturie că, Tu copil al brazdei românești Îți porți patria pretutindeni; că tricolorul Ți-i drag și-Ți este mamă și tată în clipele supreme
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
același timp, și lui Dumnezeu și Diavolului? De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie preferat, cum este însuși Dumnezeu?" De ce, în același timp, slujitorii altarului primesc jertfe de păcate și ispășire pentru credincioși și totuși încuviințează și încurajează acțiunile atribuite Diavolului și slujitorilor lui cu chip omenesc? De ce tu, preot, dai circumstanțe atenuante și liberezi de păcat pe vrăjitori; pe cetitorii în stele; pe cei ce-nfig
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]