727 matches
-
curtea comandamentului de divizie îi ieși în cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross îl întîmpină cu o strâmbătură ironică: ― Bravo, filozofiile! Ai mai omorât câțiva oameni pentru o tinichea... ― Ascultă, Gross! răspunse Bologa deodată jignit. Când vei înceta tu de a executa ordinele, atunci să faci imputări altora! Până atunci, puțină modestie... ― Eu execut ordinele, adevărat, zise pionierul mereu batjocoritor. Eu săvârșesc sau ajut barbaria, dar cu greață, amice! Nu cu entuziasm, ca alții!... Eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu mine, ori mă urăști? Am fost prieteni și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gânduri? — Sărmana de tine! Gândurile din pantaloni, dacă preferi, doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette le întoarse spatele și plecă. Cele două bătrâne erau mulțumite. Aveau despre ce să vorbească toată seara, despre nord, bărbați și apucăturile lor, despre tânăra creatură care părea orice numai învățătoare nu, și care, mai ales, era prea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vrei de la mine, pregătește-ți ceva, nu mai ești copil mic, dar imediat regret ce am spus și alerg la ea, îi torn câțiva fulgi de porumb într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai departe, iar eu strigam în urma lui, jignită, așteaptă-mă, dar el o lua înainte ca din arc, asemenea unei săgeți lungi și ascuțite, ce nu se mai putea opri din clipa în care era eliberată. Ce se va întâmpla cu el acum, cum va mai putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de zâmbet, Naama, ascultă-mă, însă eu nu mă grăbesc, dintotdeauna am crezut că medicina naturistă presupune tot felul de leacuri antice din Himalaya, ierburi tămăduitoare și ace, protestez eu, iar ea își stăpânește furia și aproape pe un ton jignit îmi spune, am aici o geantă plină de leacuri, vom ajunge și acolo, dar vreau să discut cu tine mai întâi, ascultă-mă și nu mă contrazice, repede, înainte să se trezească restul și să înceapă ziua. Ascultă, își apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îl întreb cu voce caldă, cine era, și el spune, era Avnar, ar fi trebuit să fie ghidul unui grup de turiști mâine în Neghev, iar el are gripă, așa că vrea să merg eu în locul lui; deja mă simt jignită, iar ne părăsește cu prima ocazie, imediat ce începe să se simtă mai bine. Dar trebuie să te mai odihnești, tati, zice Noga rugător, încă nu ești sănătos, iar el spune, asta mă va ajuta să mă însănătoșesc, trebuie să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și eliberez un val de griș fierbinte, ca un dragon ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
coroane regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane, ca și cum devenise parte din mine, îi simt acum ascuțit absența, mi-a fost smulsă din păr, sfâșiindu-mi bucăți întregi de piele. Îmi ating cu degetele jignite creștetul capului, îmi târăsc picioarele pe treptele căminului, imediat Hava mă va chema la ea și va trebui să îi povestesc, chiar dacă nu voi dori, ea va reuși să stoarcă totul de la mine și imediat se va folosi de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bună decât mine, dar rămâi alături de mine de teama singurătății, nu datorită iubirii, dar niciodată nu îl ascultasem cu adevărat, doar îmi așteptasem rândul să vorbesc, să îi retez argumentele așa cum retezi trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie patul, pășesc ezitând pe membrele mele, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privirile lui sunt din ce în ce mai impunătoare pe măsură ce se apropie de mine, zâmbetul său e uriaș, am impresia că imediat dinăuntrul gâtlejului său va izbucni un lătrat, asemenea lătratului lui Eliahu. Lasă-mă în pace, îl împing eu, dar el se simte jignit, ce se întâmplă cu tine, credeam că vom sărbători împreună ziua de naștere a copilului, cu cine ai vrea să sărbătoresc, cu soția mea? Eu îmi amintesc din nou piciorul acela bronzat, lovindu-mă drept în arcadă. De ce plângi, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
română, matematică, la alte câteva. Incidentul povestit survenise la cea de română, cred. Mi-aduc aminte, cum spuneam, că povestea nu m-a afectat prea mult: n-am plâns, nu m-am revoltat. Dar m-am simțit într-un fel jignit. În fine, nu a fost totuși ceva adânc. S.A.: Cum așa? Ți se părea că e o injustiție... normală? M.I.: Nu normală, ci una care face parte din viață. S.A.: Adică ai descoperit o regulă a jocului: „Dacă stau aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
la Belcești, minunându-mă de farmecele devoalate inocent de Profira, sau urmărind cu sufletul la gură, cum se tot îmbracă și dezbracă mama, probând voluptoasă (avea 30 de ani!Ă rochițe spumoase aduse cu vagonul de „ajutorul american“. Ba adolescent jignit profund că trebuie să fac, la orele practice de anatomie, împreună cu „grupa“, tușeu vaginal unui cadavru de femeie întins pe masa de piatră din sala de disecție. Lucru pe care, de fapt, l-am refuzat spre stupoarea colegelor sârguincioase, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
angajații tăi? l-am întrebat. —Angajații mei? —De la restaurante. Dominic a zâmbit. —Personalul meu, a răspuns ușor, face ceea ce i se spune. Altfel rămân fără slujbă. Presupun că la asta sunt pe sistemul vechi. —Pur medieval. Fără a fi deloc jignit, s-a uitat la mine cu admirație sinceră. —Sebastian este un bărbat norocos, a spus. Prin asta nu vreau să insinuez că aparții cuiva. Sunt chiar sigur că nu. Capacitatea lui de a exprima admirația, evitând totodată să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
De aceea Genny și Richard vor ca noi să ne căsătorim. Să ne redescoperim unul pe celălalt, să facem copii și să îi salvăm sufletul lui Suki și toate astea. Nu am știut niciodată de asta! Belinda părea mai degrabă jignită, de parcă fusese lăsată pe dinafară. Nu am avut o aventură, i-a răspuns Suki cu voce joasă. Aveam numai 14 ani. Tu m-ai violat. Așa o numește psihologul meu și are dreptate. Ce păcat că nu ești catolică, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fost declansate de republicarea desenelor apărute pentru prima data în cotidianul danez "Jyllands-Posten", în care era prezentat profetul Mohamed ca terorist, cu un turban în forma de bombă, și în alte ipostaze considerate de musulmani defăimătoare. Musulmanii s-au simțit jigniți și pentru faptul că Islamul interzice portretizarea profetului Mohamed, pentru a nu încuraja idolatria, precum și realizarea de orice alt portret, indiferent de persoana reprezentată. Conceptele liberale occidentale privind libertatea de expresie au intrat deci în conflict cu preceptele musulmane. (...) Caricaturile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
trebuit să o fac de acum mult timp. M-ar fi scutit de multe probleme. Bărbații sunt toți la fel. Doar numele se schimbă. Mă ridic și mă uit ostentativ la ceas. — Pleci undeva? Mike pare surprins și chiar puțin jignit. Nu sunt sigură de ce. Poate e doar dezamăgit că nu o să facă ce vrea cu mine. Aș vrea să plec acum. Mike pare așa de abătut încât mă simt groaznic. Desigur că, în adâncul inimii, știu de ce fac asta. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să asimilez toate astea. Mintea mi-e foarte confuză. De ce sunt aici și de când exact sunt atrasă de Mike? Încet, îmi dau seama că probabil l-am plăcut mult de la acea seară din Boston. Și de-aia am fost așa jignită că m-a lăsat singură cu Derek. Și că eram geloasă pe Amy; credeam că Mike o preferă pe ea. De fapt, deodată îmi pică fisa că am fost mult mai geloasă pe Amy și Mike în Boston decât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fie iertat. Stropind în timpul concertului, printr-un nefericit strănut, chelia Consilierului Brizjalcov, de la Ministerul Comunicațiilor, îl asaltează cu scuze, i se pare că nu-i de ajuns, își consumă ultimele resurse de a se face înțeles în audiențe repetate și, jignit profund („- Ieși afară!!!“), „Ajuns în neștire acasă, se întinse pe divan fără să-și scoată uniforma și... muri“. Bineînțeles că în uniformă. Era o situație oficială. Nu maculase chelia oricui, ci a unui „superior“. În timpul concertului! Chiar dacă nu a șefului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în folosul celor două ființe. Nu cerea mulțumiri, nu cerea laude, așa credea ea că este normal să facă și așa proceda. Bărbatul uneori o lua în râs: Ce mai cârpăcești acolo, se interesa și ea îi arunca o privire jignită. Lasă-mă pe mine să cârpăcesc, îi răspunde serioasă, nu te băga tu dacă nu înțelegi. Totuși părerile lui nu-i erau indiferente, după ce termina lucrul, când era gata finisat, îl expunea de-a lungul patului și-l întreba: Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă privea lung de tot, cu bărbia în mână. Nu se auzea nimic altceva decât ticăitul ceasului și bâzâitul termostatului frigiderului. Se apropia miezul nopții. — Watanabe, te-am studiat cu atenție. Ai un chip foarte interesant. — Crezi? am zis, oarecum jignit. — Eu nu umblu decât după fețe frumoase, spuse ea. Și a ta... ei bine, cu cât mă uit mai bine, cu atât îmi dau seama că merge. Da, și eu mă întreb uneori cum naiba merge. — Eu nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândit apoi la ce-aș fi simțit eu dacă lucrurile ar fi stat invers, adică dacă Midori s-ar fi mutat și nu ar fi dat nici un semn de viață timp de trei săptămâni. Probabil că m-aș fi simțit jignit... și încă rău. Nu eram amanți, e-adevărat, dar eram mai deschiși unul față de celălalt decât dacă am fi fost iubiți. Eram tare mâhnit. Ce îngrozitor e să rănești, fără să vrei, sentimentele cuiva la care ții! De îndată ce am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urâtă. Cum e În America? Absurditatea Întrebării era Îndeajuns să o facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i se păruse caraghioasă, nu a lăsat nimic să se vadă. Se pricepea la mătuși. Mătușile erau specialitatea ei. Cu obrazul drept ușor umflat din cauza bucății de humus pe care o avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]