710 matches
-
la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și ținea capul pe spate ca și cum ar fi vrut să pară nedumerit sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă și întinse precaut dreapta spre pietre, întorcând întrebător capul spre cei doi negustori. Cu un aer trist, amândoi aprobară balansându-și bărbile lungi și rare. Gestul voievodului era mai degrabă mângâiere decât o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la cei șaptezeci și trei de ani ai lui, sprijinindu-se cu o mână de masă și cu alta de brațul jilțului în care stătuse, se sculă anevoie în picioare, își îndreptă oftând spinarea și cu un ton de superioritate jignită spuse: Am mai rămâne, fine, dar cum noi l-am adus pe dumnealui spătarul Mihai în sania noastră, n-avem încotro, plecarea lui însemnând și plecarea noastră. Dacă toată averea Bălașei trece asupra Măriuței nu mai avem ce să vorbim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care le-au făcut la Hurezi, ca pe astea, și doamna arătă soba. Ștefan în acel moment pufni într-un hohot scurt de râs, pe care și-l stăpâni mușcându-și nemilos buza de jos. — Ce ai de râzi? întrebă jignită doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și mai ceară iertare, părăsi balconul și camera și coborî în goană scara. Se pomeni în stradă, în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare în susul puhoiului de oameni, își croi drum cu o mișcare atât de năvalnică încât, când se trezi singur, în urma mulțimii, tocmai în capătul străzii, se clătină pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat și furios. — Oarecum. N-ar fi nevoie. N-ai de ce. Nu pentru asta. Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău. N-ai grijă. Nu mai suna. Te rog. Te rog, lasă-mă așa, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sia Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
curtea comandamentului de divizie îi ieși în cale locotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe la Cartier. Gross îl întîmpină cu o strâmbătură ironică: ― Bravo, filozofiile! Ai mai omorât câțiva oameni pentru o tinichea... ― Ascultă, Gross! răspunse Bologa deodată jignit. Când vei înceta tu de a executa ordinele, atunci să faci imputări altora! Până atunci, puțină modestie... ― Eu execut ordinele, adevărat, zise pionierul mereu batjocoritor. Eu săvârșesc sau ajut barbaria, dar cu greață, amice! Nu cu entuziasm, ca alții!... Eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu mine, ori mă urăști? Am fost prieteni și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care se pregătește să le adopte)? Ce consecințe va avea politica lor față de războiul care, se pare, este inevitabil? Un politician altfel abil, ca Jaques Chirac, a preluat cu stângăcie și a mărit gafa lui Rumsfeld, "certînd", pe un ton jignit și voalat amenințător, statele din est pentru "infidelitatea" lor față de Europa. S-a creat astfel penibila impresie de posibil șantaj politic: puteți merge acum cu americanii, dar asta va avea urmări în privința integrării europene... Europa nu ar trebui să se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Dar nimeni nu știa cum a ajuns rob și cum a învățat tot ce a învățat. - Tu nu te-ai născut rob, nu este așa? întrebă Iahuben. De astă dată Auta râse, tot fără să-i răspundă. Iahuben se simți jignit. Râdea oare de el? Cum îndrăznise să rîdă? - Rîzi? spuse soldatul înțepat. De mine rîzi?... Sclavul răsuflă greu, ca într-un oftat. - Nu de tine... Nimeni nu se naște rob. Soldatul se gândi un răstimp. Da, poate că așa era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aflaseră tot. Când îi văzu cu răni la picioare și cu fețele supte de istovire, Mehituasehet îi liniști: - Vă vindecă Maat! - Care Maat? întrebă Auta râzând. Zeița adevărului pe care ați născocit-o voi în Ta Kemet? - Nu! răspunse Mehituasehet jignită. Maat, zeița de-aici. Îi dăduse deci și acesteia nume. Într-adevăr, Maat avu grijă de ei și urmele drumului trecură. Abia a doua zi, văzîndu-i odihniți, Hor se așeză lângă ei și întrebă: - De ce ați lipsit atîta? Am ajuns
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
beat că... Îmi ridic sprâncenele și Îmi las ochii În jos dezaprobator. — Așa ar și trebui, ce morții măsii, Îi spun eu. Mă uit la expresia lui dărâmată și nedumerită și-l las pe puțoi În durerea lui. Fac pe jignitul și mă car să iau un ziar. Una dintre chestiile nemaipomenite În Amsterdam e că poți să obții ziarul Sun la aceeași oră ca și În Marea Britanie, dacă te duci până la Gara Centrală. Am cumpărat un exemplar din Sun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
16). Căci Hristos ne este început și temelie întru sfințenie și dreptate, se înțelege prin credință, și nu altfel. Căci așa Se sălășluiește în noi<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iarăși Hristos nu ne este arătat ca Acela care satisface onoarea jignită a Tatălui prin păcatul omenesc, cum susține Anselm de Canterbury, ci ca Acela care ne este, prin unirea cu noi prin credință, putere de a ne face asemenea Lui întru sfințenie și dreptate, deci început și temelie lăuntrică în creșterea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
având să primească el, drept zestre, șapte orașe bogate de la marginea mării, de la care va avea de câștigat bogate dijme. Dar Ahile rămâne neînduplecat, deși asemenea bunuri astfel date i-ar fi spălat cu prisosință onoarea. Se consideră în continuare jignit, lăsând impresia că n-a auzit, ori că nu crede în asemenea făgăduință, ori că, mari cum erau, nu le-ar primi nici dacă ar fi ca Agamemnon să-i dea toate averile pământului. Se încăpățânează ca un om obsedat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
având să primească el, drept zestre, șapte orașe bogate de la marginea mării, de la care va avea de câștigat bogate dijme. Dar Ahile rămâne neînduplecat, deși asemenea bunuri astfel date i-ar fi spălat cu prisosință onoarea. Se consideră în continuare jignit, lăsând impresia că n-a auzit, ori că nu crede în asemenea făgăduință, ori că, mari cum erau, nu le-ar primi nici dacă ar fi ca Agamemnon să-i dea toate averile pământului. Se încăpățânează ca un om obsedat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat, și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai retrăiesc toată povestea. Păi, înțeleg de ce n-ai vrut să vorbești despre căsnicia ta, însă... Darcey! Ar fi trebuit să-mi spui și mie ceva! Sunt prietena ta, ce Dumnezeu! Nu-i nevoie să-mi ascunzi lucrurile astea. Anna părea jignită. — Nu m-am putut abține, răspunse Darcey. Prima oară când ai adus vorba de el, ai zis că e drăguț sau ceva de genul ăsta - n-am putut să-ți povestesc toate astea. A fost o prostie. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sec. Știu, știu, mie... Mă știi tu. Nu-mi prea place să vorbesc despre mine. N-are nimic, te înțeleg. Însă Anna știa că ea, una, nu ar fi păstrat un secret atât de important. Și se simțea încă puțin jignită că Darcey nu putuse să aibă încredere în ea. — Te rog, nu mă înțelege greșit, Darcey, adăugă ea. Dar e șeful tău. A fost și soțul tău. Chestia asta nu te deranjează? Și nimeni de la InvestorCorp nu mai știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tot pe mine - m-a întrebat de ce nu am încredere în el. Eu i-am răspuns că era bărbat, nu-i așa?, iar un bărbat, prin natura lucrurilor, nu e demn de încredere. —O, Doamne, oftă Anna. A fost foarte jignit. Acum îmi dau seama de asta, bineînțeles, dar atunci nu înțelegeam. Și pentru că n-am avut curajul să-i povestesc despre Aidan și Nieve și să-i explic astfel de ce eram atât de geloasă, lucrurile între noi s-au stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
într-o zi? —Sigur, zise ea expeditiv. Dar mai avem încă o groază de timp. Nu vreau să te deprim chiar de ziua ta, dar ai treizeci și patru de ani. De la o vârstă, e mai greu. Ea îi aruncă o privire jignită. — Ce vrei să spui? Că sunt bătrână și trecută? Sigur că nu, o asigură el. Știi că nu asta cred despre tine. Dar dacă vrei într-adevăr copii, acum e momentul să ne gândim la asta. Nieve tăcu. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Câteodată am impresia că nu îți dai foarte bine seama cât de importantă e slujba mea. Am apărut și în BusinessWeek săptămâna asta, să știi. —Scuză-mă, îmi pare rău, zise el repede. Așa știam că se spune. Tot sunt jignită. —Vino-ți în fire. Se ridică. Mă duc să pun carnea pe grătar. Intră în bucătărie și se întoarse cu bucățile de carne, îndreptându-se spre grătar. Nieve îl privi o clipă și apoi trecu prin grădină, oprindu-se lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
când îl va vedea din nou pe Aidan. Și în al treilea rând, voia să îi observe reacția la apariția ei. Deși, adăugă ea în gând, Dumnezeu știe de ce. Dacă o ignora pur și simplu, ea s-ar fi simțit jignită, însă ce naiba voia să audă de la el?) Oricum, își spuse întinzându-i cartea de credit vânzătoarei, orice s-ar fi întâmplat, fie că se ducea sau nu, nu strica să cumpere pantofii! Ieși din Takashimaya o jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asta... Darcey îl privi cu răceală. — Poate că n-am înțeles bine, recunoscu el. Am auzit că ai cam avut o cădere. — Eram tulburată, zise ea. Ai fugit cu prietena mea cea mai bună. Aveam tot dreptul să mă simt jignită. Dar de atunci am trecut peste asta. Așa că vin la nunta ta ca să îți urez toate cele bune ție și lui Nieve și să vă doresc să aveți parte de fericirea pe care o meritați. De ce nu o putea crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întorseseră la hotelul Radisson, unde erau cazați. Darcey îi însoțise, deși avea să își petreacă noaptea acasă la Minette. Locuința ei era la vreo zece minute de mers de la hotel, iar Darcey știa că mama ei s-ar fi simțit jignită dacă ar fi ales să stea într-un hotel, și nu acasă. Deci ce părere aveți? întrebă Carol după ce comandară ceva de băut. Ne gătim pentru mâine sau nu? Sigur, nu-i rămâne altceva de făcut decât să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmă Îmi spuse: — Kurfürstenstrasse. De ce Întrebați? Am ridicat din umeri: — Pun prea multe Întrebări, Herr Haupthändler. Îmi cer scuze, e un defect profesional, din păcate. O fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]