976 matches
-
alămîiei, în opozițiune cu ceruiala întunecată ce se-ntrebuințează. Dară auroasa lor netezime se vedea numai p-ici, pe colea, căci podelele erau acoperite cu scoarțe trainice de lână în patrate ce reprezentau în piezișurile lor toate colorile simple. Pe jilțuri cu sprijoane nalte, boltite și negre, a căror scaun [era]--mbrăcat cu lână verde, ședea risipită societatea, [la] acele ingenioase mese cari în starea lor normală reprezentează un dreptunghi de lemn de nuc lusturit, dar cari cu orice ocazie se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
transmiseseră și ele nepotului. Totuși, era parcă oleacă mai mărunt. Înainte de a-ți vorbi, se uita la tine lung, fără să trădeze vreo emoție. Vorba lui era politicoasă, dar rece. După felul sigur și firesc de a se ridica din jilț, mi-am dat seama că avea mușchii încă tari. M-a țintit cu toiagul, poruncindu-mi: - Mergi de te spală și te primenește. Masa e la apusul soarelui. Am făcut o plecăciune și am ieșit în grabă, urmat de Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și Faroald. S-a aplecat asupra mea și m-a mirosit. - Nu mai puți, asta-i bine. De mâine însă nu-ți mai ondula părul, lasă-ți mustăți și barbă și îmbracă-te ca bărbații. Apoi s-a întors la jilțul său. Iată în ce fel am fost primit de neamul Ariberti. Am continuat să bem și, în cele din urmă, mi s-au adresat, întrebându-mă ce mai fac ducii. La rândul meu, i-am întrebat: - Ce i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care m-am așezat pe un scăunel dincolo de cercul pe care-l formau câteva bănci, la doi pași în spatele jilțului său. Servitorul Lucio mi-a întins trusa de scris. - Scrie tot ce-o să se-ntâmple, mi-a poruncit Faroald. Au sosit adalingii și reprezentanții celorlalte familii, mici grupuri ce se deosebeau între ele prin culorile fireturilor de la tunici. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sala tronului, iar eu am fost luat deoparte de un arhidiacon. Acesta m-a condus, de-a lungul a trei încăperi ticsite de petiționari, până în dreptul unei uși păzite de doi luptători înarmați. Băgat înăuntru, am fost lăsat singur. Două jilțuri, o masă și rafturi pline de hârțoage erau singurele lucruri ce apăreau în lumina venită prin fereastră. M-am apropiat de o debara, camuflată de o perdea. De partea cealaltă obloanele erau trase, căci pâlpâitul venea de la mai multe lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am întors privirea la timp, cât să nu fiu surprins de către romanul Pietro că trăgeam cu ochiul. - Stai jos, Sirianule. Pietro era mai bătrân decât părea, probabil fiindcă, rotofei fiind, avea pielea netedă și fără riduri. Am aluat loc pe jilțul din fața lui. După ce și-a trecut mâinile peste față a oboseală, frecându-se la ochi, a spus: - Vezi, prietene, regele Agilulf, înainte de a-și da sufletul, m-a pus să jur că o să am grijă de fiul său, că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și, apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea? În spatele lui, Grimoald și Rodoald urlau: - Unde este trupul unchiului nostru Gisulf? Marciano, un bărbat și jumătate, mai dedat spadei decât crucii, a izbutit să-i despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toți cei care suferă de această boală. Trăsăturile feței nu erau atât de grosolane pe cât se credea, în schimb, era monstruos de grasă. M-a primit într-un apartament de oaspeți ce-i fusese pus la dispoziție, așezată într-un jilț de stareță. Dădea pe-afară din toate părțile. În ciuda prezenței unor novice și a numeroase lumini, părea să nu existe decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe condamnările la moarte, de ce continui să-mi fii dușman? Mă poftești în casa ta și uiți să presari petale de trandafir pe divanul ăsta pe care abia de pot să stau! Te rog, spune să mi se-aducă un jilț moale, căci fundul meu e delicat. Un ropot de râs s-a auzit, iar asta m-a enervat. - Flaviano, fundul tău rezistă la lucruri mult mai tari decât divanul meu, a răspuns ironic Giuliano, stârnind însă mai puține hohote. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi ascunsesem la piept privilegiul dat mie de Heraclion din Bizanț. M-a condus într-o sală luminată de zeci de lămpi care atârnau din tavan și iată-mă față-n față cu exarhul Isacco Platone, așezat pe unul dintre jilțurile papale, având câte doi soldați de-o parte și de alta. Mi s-a părut că avea cam o sută de ani, pe-atât era de zbârcit și de gârbov, plin de pete negricioase pe piele. Însă nu și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de oaspeți, Știi bine ce valoare artistică are catapeteasma de lemn din bisericuță, mai avem și icoane prețioase, cădelnițe, crucifixe și alte obiecte pe care le-aș dori amenajate într-un muzeu simplu, chiar în biserica de lemn, e și jilțul sculptat, își amintește părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lemn din bisericuță, mai avem și icoane prețioase, cădelnițe, crucifixe și alte obiecte pe care le-aș dori amenajate într-un muzeu simplu, chiar în biserica de lemn, e și jilțul sculptat, își amintește părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o toată, m-am tot dus în cămară pe furiș, fratele Rafael i-a spus părintelui Ioan, l-am auzit când i-a mărturisit ce făcusem, n-am mai așteptat răspunsul părintelui și-am fugit și m-am ascuns în jilțul înalt din biserica de lemn, îmi strecuram degetele printre încrustături urmând sinuosul drum al vegetației florale, apoi adormeam, unii copii dorm cu degetul în gură, avea obicei să spună fratele Rafael și Daniel doarme cu degetul în cercul mare scobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și intenționa să cheme pe nepotul său de la Florența și pe Daniele da Volterra 21. Odată sosiți, Michelangelo spuse lui Daniele, parcă uitând supărarea: - Daniele, dragul meu, nu prea mi‑e bine! Stai pe lângă mine. Neliniștit, se așeză într‑un jilț tras în fața focului să privească flăcările. Auzind de boala bătrânului, Tommaso Cavalieri 22 și sculptorul Diomed Leo‑ ne Leoni 23 au mers să‑l vadă și, în timp ce afară carnavalul cuprinsese întrea‑ ga Romă, Michelangelo își dicta testamentul. Cu limbă de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
și intenționa să cheme pe nepotul său de la Florența și pe Daniele da Volterra 21. Odată sosiți, Michelangelo spuse lui Daniele, parcă uitând supărarea: - Daniele, dragul meu, nu prea mi‑e bine! Stai pe lângă mine. Neliniștit, se așeză într‑un jilț tras în fața focului să privească flăcările. Auzind de boala bătrânului, Tommaso Cavalieri 22 și sculptorul Diomed Leo‑ ne Leoni 23 au mers să‑l vadă și, în timp ce afară carnavalul cuprinsese întrea‑ ga Romă, Michelangelo își dicta testamentul. Cu limbă de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
mai multe fete: Anghelina, Tudora, Cneajna, Teofana, Martina, Trifana și Nastasia. A avut, în fine, Lăpușneanu și doi fii nelegitimi: pe Aron (care va fi Domn în Moldova - Aron Tiranul) și pe Petre Cazacul, și el o prezență efemeră în jilțul voievodal al Moldovei. Doar Petru Rareș a fost mai „prolific”. Copiii lui (făcuți cu cele două soții legitime - Maria și Elena-Ecaterina Brancovici -, cu săsoaica Ecaterina din Brașov și cu încă o concubină) - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ardeau lumânări” 29). Cantemir n-a observat acea amenajare specială, făcută în curtea palatului, pe care Paul de Alep, Neculce, și De la Croix au numit-o „cort” sau „baldachin” („Au ridicat un cort mare în mijlocul curții palatului, am așezat un jilț pentru domn și au pus altul lângă el, la stânga sa, pentru domnul nostru patriarh...” 30 și „Dacă este vorba de domn, atunci în tot acest timp el este expus sub un baldachin cu trei stâlpi, înconjurat de scaune, pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei Păuna și, firește al soțului, Șerban Cantacuzino, este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
9); sprijin (9); așezat (8); mic (8); a sta (8); oboseală (7); spătar (7); canapea (6); comod (6); confort (6); stă (6); școală (6); ședere (6); picior (5); stai (5); suport (5); tare (5); așezare (4); confortabil (4); înalt (4); jilț (4); mare (4); pat (4); picioare (4); rotile (4); rupt (4); a sta jos (4); stabilitate (4); stricat (4); șezătoare (4); tron (4); 4 picioare (3); cu rotile (3); liniște (3); rege (3); relax (3); șezi (3); stau (3); vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lipsit de umor nu-i poate ține de urât, fiindcă urgențe juridice îi solicită prezența la tribunal). Rămas, așadar, singur cu servitorii, protagonistul încearcă să savureze comoara din bibliotecă, însă este împiedicat de atmosfera tenebroasă, respirând un aer thanatic: Din jilțurile seculare exala miros de mort. Tablourile pereților priveau cu o fixitate inumană. Perdelele se clătinau la trecere; încuietorile scrâșneau strident; o ușă de dulap se deschise singură și atât de brusc când am ajuns în față, încât am tresărit". În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a căpătat o anumită lentoare, un ritm soporific, favorizând reveria: „În august când cerul se umple de tauri/ un vultur coboară în vecinătate/ și mă anunță de la primul telefon că vine să mă vadă // [...] Noi om și pasăre pe două jilțuri/ stăm îndelung de vorbă/ pe când iubita mea cu gesturi liniștite reînvie/ reconfortantul arhetip al nopții”. Copacul-animal inventează și un nume pentru noul discurs liric, căutat cu obstinație încă de la începutul carierei literare: acesta este „pohemul”, obiectul estetic ce reface unitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria autorului se dorește a nu suna în pustie. Să tragem nădejde că așa s-ar și putea întâmpla. Cunoașterea de sine, vechiul și mereu noul adagiu socratic, la care ne poftește să reflectăm Mihai Pricop, este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
să-și folosească mintea sclipitoare spre propriul folos, cum să facă să se aburce peste ceilalți; cum să îi "lumineze" pe confrați, cum să le facă adevărul, binele și frumosul, dar nu într-atât încât aceștia, lămuriți, să le pericliteze jilțurile, să le râvnească, să le jinduiască. Nebun trebuie să fie acela care îi oferă celuilalt mijloacele cu care acesta să se întoarcă împotrivă-i, să îl concureze în, nu-i așa, atât de (ig)nobila bătălie pentru sărmanele resurse ale
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
să-i culce. / Iar vorbele-n pahare sunt purtate, / Pe lîngă dînșii, către depărtare, / Pe vîrf de deget moale de fecioare / Cu sînii albi ca două mari lăcate,/ Și proaspătă, ca-n nări de bou, răcoarea / La sfat tăcuți în jilțuri îi îmbie... Ei își presară-n carnea crudă sarea / Din solnițe cu-o gravă bucurie, / Mult răbdători la tot ce se întîmplă, / Și cu ciocanu-și bat suave cuie / De puritate în rotunda tîmplă" (Asceți). Bardul se consubstanțiază cu lumea obiectuală
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]