959 matches
-
pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl dă naturii, ca musca din fabulă!), i-am permis să se îmbrace și să stea liniștită. După două ore, care au trecut greu, dar pe care mi le-am impus departe de ea, m-am întors. Stătea într-un jilț de trestie în odaia de primire, cu un empire de culoarea liliacului, care-i accentua paloarea și ofilirea. Acum era mai puțin frumoasă. Dar niciodată nu-mi fusese atât de scumpă femeia aceasta, pe care în alarma mea exagerată și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eternă de acuma nainte, lăsată de ea. Mi se părea că ofensez cu zgomote vulgare muzica amintirilor. Am pus mâna pe toate câte știam că trebuia să le fi atins ea, am stat pe unde obișnuia să stea ea, pe jilțul de trestie, pe capătul canapelei din odaia de primire, cu fiorul că ocup în spațiu locurile pe care le umpluse ea cu ființa ei. Apoi, conștient de îndrăzneala mea irespectuoasă, m-am dus în camera ei de culcare. Aș fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dumnezeu să-l îndrume pe calea adevărului! am adăugat eu prudent, ca să nu las impresia că aș împărtăși cumva părerile Șchiopului. Sultanul păru că stă să cugete, șovăind. Apoi, fără să zică nimic, își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus. A continuat: — Ai să încerci să-l potolești, să-l aduci la simțăminte mai firești față de mine, față de dinastie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici un fel de ceremonie, pe fotoliul pe care i-l rezervaserăm. Credeam că cele mai bune farse din Roma erau cele ale regretatului cardinal Bibbiena. Însă găselnițele lui messer Guicciardini merită să fie ținute minte. S-a îndreptat ușor în jilț, iar chipul i s-a îngrijorat brusc. M-a fixat cu intensitate. — Noaptea trecută am stat îndelung de vorbă, Francesco și cu mine. Nu-mi poate da multe sfaturi în materie de religie, dar Providența a adăugat funcției mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu o țesătură de aur și pânzeturi subțiri, sub un boschet de trandafiri de damasc, situat lângă o fântână. Patru doamne care se aflau așezate aici s-au ridicat și l-au pus pe Rinaldo în fruntea mesei, într-un jilț încrustat cu mărgritare. A început un ospăț minunat; cu fripturi gustoase și vinuri pe cât de parfumate, pe atât de dulci, servite în cupe bătute cu pietre scumpe; apoi către sfârșit, o muzică de harfă și flaute se auzi în depărtare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
suprafața apei! Trupele nu se văd, dar o săgeată aprinsă, care arde roșu sau galben și care urcă până la o mie de pași, asta, Într-adevăr, se vede! Iar noi ne vom afla sus, pe dealuri! Voievodul se ridică din jilț, pășind grăbit de-a lungul cortului. Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un grup de spahii care duceau un rănit. - De ce un rănit? - Fiindcă așa simt. Cât de secretă era misiunea lui Alexandru? - Foarte secretă. Se pare că era legată de pregătirile de război ale sultanului. - Atunci, spuse Ștefănel ridicându-se din jilț, Înseamnă că Alexandru a fost sau se află În hotarele Imperiului Otoman! - Posibil... O bătaie la ușă Îi Întrerupse. Unul din oamenii de gardă intră, se Înclină În fața Marelui Maestru și spuse, puțin stânjenit: - Un negustor din port cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mare se opintea, ca În fiecare noapte, să răstoarne netrebnicia lumii, aducând În locu-i liniștea și frumusețea infinită a depărtărilor. Ușa se deschise fără zgomot. Voievodul se Întoarse și Îl pofti pe căpitanul Pietro să se așeze Într-unul din jilțurile care Înconjurau masa largă, de stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și el, ascultând un zgomot abia perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eunucul-șef Shim când intră. Mult noroc, fetelor! Cu Nuharoo în frunte și cu mine închizând șirul suntem toate șapte îndrumate printr-un zid format din eunuci. Împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă, doamna Jin șed pe un kang, un jilț de mărimea unui pat, acoperit cu mătase de un galben strălucitor. Majestatea Sa Împărăteasa stă pe partea dreaptă, iar Majestatea Sa Împăratul pe stânga. Încăperea dreptunghiulară e spațioasă și are tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt incrustate cu mici animăluțe din aur care poartă noroc: lilieci, dragoni cu patru picioare și chee-lin - un animal pe jumătate leu, pe jumătate căprioară, simbol al magiei. Împăratul Hsien Feng nu pare interesat să ne cunoască. Se mișcă în jilț ca și cum ar fi plictisit. Se apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilul meu? Nu-i așa că este o poezie emoționantă? Împăratul Hsien Feng dă supus din cap. Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece degetele prin plăcuțele de bambus rămase, făcându-le să scoată un zgomot puternic. — Oasele mele țipă să mă duc să le întind. Marea Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la două dimineața și asta pentru nimic! Shim se târăște spre ea în genunchi. Își ridică brațele în aer ca să-i ofere o tavă cu un prosop umed, o cutie de pudră, o pensulă și o sticlă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Est și sănătatea la fel de verde precum Munții... — Minunat! Longevitatea mea tocmai a fost scurtată, mă întrerupe Marea Împărăteasă. Genunchii îmi cedează și fruntea mea atinge pământul. — Mă tem că tocmai am văzut umbra unei fantome. Marea Împărăteasă se ridică din jilț. — Care, stăpână? întreabă eunucul-șef Shim. O voi prinde pentru Majestatea Voastră. — Da, Shim. Hai să terminăm cu asta. Pe neașteptate, se aude zgomotul puternic făcut de o plăcuță de bambus aruncată în tava de aur: — E vremea să cânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din Orașul Interzis. — De ce fiecare zeu stă în propria-i cabină? îl întreb eu. — Deoarece merită atenție pentru ceea ce sunt, răspunde călugărul. De exemplu, venerabilul Tsongkapa a fost părintele fondator al Sectei Galbene budiste. Este cel care stă pe un jilț de aur pe peretele acela, împreună cu o sută de exemplare mai mici ale lui însuși. La picioarele sale e o sutra budistă în manciuriană. Privirea mea se îndreaptă spre capătul îndepărtat al sălii, unde este expusă o pictură verticală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Asta îi captează atenția: pentru câteva zile, e distras în mod plăcut de la propriile gânduri. Într-o zi însă, iese în mijlocul spectacolului. Gata cu opera. Împăratul trăiește cu supă de ginseng. E lipsit de chef și adesea adoarme adânc în jilț. Se trezește în miez de noapte și stă singur pe întuneric. De teama coșmarurilor, nu mai așteaptă cu nerăbdare venirea somnului. Îi este teamă să închidă ochii. Când nu mai poate îndura, se duce la mulțimea de documente, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ. Împăratului nu-i place să lucreze în sala tronului, deoarece jilțul nu este confortabil: spătarul este o magnifică operă de sculptură în lemn, alcătuită din numeroase mănunchiuri de dragoni. Cum audiențele pot dura ore în șir, Hsien Feng a început să aibă dureri de spate. Sala tronului seamănă, nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la picioarele împăratului: Nu mai pot îndura asta. Nu mă pot sili să poruncesc pedepsirea doamei Yehonala, câd știu că poartă copilul Majestății Voastre. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fujin-ele și de copiii lor. La prânz își fac apariția împăratul Hsien Feng și Nuharoo. Sosirea lor este anunțată de un șir dublu de eunuci îmbrăcați în culori vii, care se întinde pe o lungime de o jumătate de milă. Jilțul de dragon al lui Hsien Feng și cel de pheonix al lui Nuharoo avansează spre poarta palatului între rândurile de eunuci. Împăratul a venit la mine și aseară, la ora ceaiului. I-a adus un dar lui Tung Chih: propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]