796 matches
-
străduiește să imite libertatea interioară a lui Dumnezeu, înfrânându-și orice fel de impulsuri pasionale, pentru a nu deveni sclavul acestora 72, Ovidiu se gândește că poate realiza libertatea exterioară a zeilor săi, dând frâu liber tuturor instinctelor și pasiunilor josnice ale sale (și ale altora)73. Este vorba de două lumi spirituale contrastante care se ciocnesc frontal: lumea încă păgână, care, apelând la divinitățile tradiționale, implicit și practic le neagă, devenind sclava pasiunilor; și lumea creștină ante litteram, ale cărei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar și cuprins de îngrijorare la gândul că femeia ar fi devenit oricum, chiar alături de el, o desfrânată. Altminteri, de nu i-ar fi rămas recunoscătoare și "supusă ca o roabă", ce rost vor fi avut clipele petrecute alături de asemenea, josnică, făptură? În fond, iluzia persistenței sentimentelor "curate" ale fostei amante reprezintă unica justificare a "remușcării" lui Tullio, de vreme ce (ca și în romanele lui Anton Holban, spre exemplu) nesiguranța bărbatului nu poate fi depășită decât prin asumarea unui complex de superioritate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Paolo Veronese, în care Veneția se prezintă pe sine ca o cetate a vieții și a luxului, de o grandoare avându-și originea, pe de o parte, în dorința nobilă de slavă și putere, pe de alta, în cupiditatea josnică a locuitorilor săi. Eroismul și faima venețienilor își dezvăluie, astfel, mobilul meschin (setea de câștig), care aruncă asupra legendarei cetăți blamul moral, ceea ce-l determină pe narator să-și tempereze entuziasmul estetic, mai ales că strălucirea de odinioară (din tabloul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aici ceea ce sunt și în Polonia, Germania și Alsacia. În sfârșit, pe ultimele trepte ale scării apar țiganii (boemieni), împărțiți în trei categorii distincte: 1. muzicienii sedentari și ambulanți; 2. artizanii, veterinarii, geambașii, potcovarii, lăcătușii, căldărarii etc.; 3. o hoardă josnică de vagabonzi, hoți, cerșetori, dintre care se recrutează cu greu muncitori pentru zidărie și lucrări de drumuri. Această ultimă categorie este, din toate punctele de vedere, inferioară celorlalte două; ea diferă de ele prin trăsături și printr-o destrăbălare de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
străinul fără patrie, pe grecul corcit, pe care îl renegă Grecia și pe care îl disprețuiește turcul; grecul parazit, Graeculus esuriens, care, pentru a avea un nume, îl împrumută de la un cartier din Constantinopol 111, lașul și trufașul, hrăpărețul și josnicul fanariot. Principatele Dunărene nu vor mai avea domn, ci fermieri generali, escroci în haină de mătase... Ca o culme a deprecierii, nobilii moldoveni și valahi vor deveni lingușitorii acestor tirani, sclavii acestor servitori... Înainte de sosirea fanarioților, grecii din Constantinopol pătrunseseră
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acestor noi despoți... Dintre toate mișcările politice suferite de Valahia, cel care i-a corupt măruntaiele, care i-a stricat moravurile, care i-a pervertit obiceiurile naționale, care i-a slăbit curajul e suirea pe tron a domnitorilor fanarioți, neam josnic și nefast... Titlul de hospodar a devenit prețul josniciei celei mai nerușinate...; supuse acestor servitori ai Porții, cele două provincii nu mai fură de acum încolo decât ferme cedate licitantului care oferă cel mai mult... De îndată ce fanariotul ajungea în Principat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cele mai îmbelșugate. Negustorii lor ne-au monopolizat grânele din vremuri străvechi și nu le plătesc la valoarea lor. Comerțul în orașe e al lor sau al evreilor; nimic nu le repugnă, nici meseria de codoș, nici curtajul cel mai josnic, dacă se îmbogățesc pe cheltuiala noastră. Dacă întâlniți pe stradă un negustor ambulant de fructe stricate, de cofeturi suspecte, de zaharicale îndoielnice, de băuturi falsificate, dacă strigătele sale ascuțite vă sparg urechile, să știți că e un grec pornit să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care pentru faptele lor au primit chinul focului veșnic. Supliciul încetează, când totul se distruge și pierde. Lumini palide în roi escaladează și bântuie eterul astralului, dar miliarde cad în vârtejuri spre efemer. Doar câteva sute de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar bine că se ducea: "e și el un creștin". Stancu își băuse tot pământul, deși avea unsprezece copii. Îi mai rămăseseră două pogoane, punea tutun pe ele. Fumau toți, "ce să facă"? Se apucase de cizmărie. Cei violenți și josnici erau ocoliți. De ăștia trebuia "să fugi". Erau în afara oamenilor. Tata nu stătea de vorbă cu ei. Încât uitam totul numai cât îl vedeam, nu-i povesteam nimic... Mi-era de-ajuns să-i aud glasul liniștitor: "Ce faci, mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar nu eram în pădure, ci în casa părintească, cea care adăpostise visele copilăriei mele, poveștile scrise și nescrise, nopțile dormite și nedormite, lungul șir de morți, dar pentru ei nu conta... Păreau mai degrabă niște jucători de poker, trișori josnici. Cu capetele aplecate, nici unul nu avea curajul să mă privească în ochi. Le-am spus vorbe dure, dar nu regret, regret că n-am avut suficientă inspirație și destul aplomb că să le spun unele și mai dure. - Joci tare
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostii la timpul lor. Atll le-am repetat... Ne-am înșelat..." Cei din public, îmbogățiții și colaboraționiștii orașului, putred de corupți, păreau să fi uitat până și ei Sodoma josnică și monotonă a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plângeau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ani... Ștu ceosă zici Ray: bietu puțoi ni’nu și-ar mai dori să trăiască. Ar fi dus În aripa Bestiei din Saughton. Dar io nu cunosc nici un polițai, nici un profesionist din forțele de ordine care să faco măgărie atâde josnică, Îi spun, belindu-mi ochii, Întinzându-mi palmele și uitându-mă prin jur. Deși mai bine-ar fi Bruce, cade Ray de acord cu mine, și Își Înaintează propunerea, presupunând că tipu ăsta care fute minore are acces la anumite informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
unitatea cea mai profundă și disciplină cea mai strictă", iar, pe de cealaltă parte, "chemarea pentru politica o are doar acela care este sigur că nu va ceda atunci când lumea, din punctul său de vedere, este prea nătânga sau prea josnica pentru ceea ce el vrea să-i ofere. Doar acela care, de față cu toată lumea, poate spune "în pofida tuturor!" are chemare pentru politica"7. Comunicarea politică îndeplinește două funcții esențiale: una, de vehicul al unei ideologii și, a doua, de instrument
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Machiavelli și Thomas Hobbes sunt de obicei considerați realiști. Tucidide este văzut uneori ca realist, dar în zilele noastre această poziție este minoritară. Realiștii, deși recunosc că dorințele umane sunt extrem de extinse și de variate, evidențiază "limitările pe care aspectele josnice și egoiste ale naturii umane le impun conduitei diplomatice" (Thompson 1985:20). Conform lui Machiavelli, în politică trebuie să ne comportăm ca și cum "toți oamenii sunt ticăloși și gata oricând să scoată la lumină răul din ei atunci când apare ocazia potrivită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fictivizare apare ca indice intertextual în pamfletul polemic: "La neamul românesc viețuiau alături doi profeți, apostolul Iorga și Cuza proorocul", iar acuza tranșantă are rolul de a reconecta lectorul la realitatea subiectiv asumată a polemistului: "Paginile Neamului Românesc erau o josnică insultă și constituiesc până astăzi cel mai mare monument de incultură sufletească, de analfabetism și demagogie. Școală naționalistă antisemită și demagogie. Școala naționalistă antisemită a d-lor Iorga și Cuza, care și-au propus pe afiș să perfecționeze individualitatea românească
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
estetizante ale Ideii. Acest gen nou, specific Europei septentrionale, individualistă și nenobilă să nu uităm asta -, era foarte prost văzut de elitele care dădeau tonul în Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage era paysan [țăran], care este josnic și rău. Și mai ales païen [păgân], derivat de la latinul pagus, câmp, lucru și mai periculos (în 1690, Furetière încă scrie païsage). Pentru poeți și italieniști, a mângâia astfel carnea lumii era o injurie adusă Antichității, de care puteau fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cuplul Antonio- 185 Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii care, după multe poticneli, ajung la peșteră cu gând nemernic sunt și aceia care, până să se pocăiască și ei în felul lor, mai sunt îndepărtați de-acolo încă o dată. Toate acestea Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă sunt mai josnici și mai greu de îndreptat. Iar singurii care, după multe poticneli, ajung la peșteră cu gând nemernic sunt și aceia care, până să se pocăiască și ei în felul lor, mai sunt îndepărtați de-acolo încă o dată. Toate acestea Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
semantice poate fi invocat și mai noul a caterisi „a răspopi”. Rusa veche atestă pe catârĭ și adjectivul katârĭski, acesta din urmă în textul: „kto igraet kartami, i šahmatî, i pročimi katârskimi igrami” „cine joacă cărți, șah și alte jocuri josnice” ( Interpretarea sensului ne aparține - M.L.). De la aceeași rădăcină, bulgara are pe káțam, kățam, „a se pune” (despre păsări) și „a ateriza”, precum și pe katerea se „a se cățăra, a escalada”, căruia în română îi corespunde a se cățăra. La formele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cât și natura, de literatură, care, în Antichitate, nu-l reprezintă decât pe om. În interiorul acestor mari criterii, Aristotel introduce subdiviziuni, opunând trei tipuri de obiecte de reprezentare, personajele "nobile" sau mai bune decât noi, personajele asemănătoare nouă și personajele "josnice" sau mai rele decât noi. Să precizăm că termenul de "josnicie" era înțeles într-o accepție atât socială, cât și morală. Noblețe a inimii și noblețe de clasă se confundă pentru greci, ca mai târziu pentru clasicii noștri. Pe o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gândiți-vă numai dacă ați îndrăzni să susțineți în fața cerului piese în care virtutea și pietatea sunt totdeauna ridicole, corupția totdeauna apărată și totdeauna plăcută, iar pudoarea mereu ofensată sau mereu în pericol de a fi violată prin cele mai josnice agresiuni; vreau să spun prin expresiile cele mai nelalocul lor, cărora nu li se dă decât învelișul cel mai subțire." Bossuet denunță mai ales pericolul reprezentării pasiunii dragostei, căci spectatorul, care vede eroi gata de a sacrifica totul pentru obiectul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde nu este decât un "cache-sottise"86, un josnic artificiu. El scrie, sub formă de notă: "Gândul și sentimentul" trebuie să fie înainte de toate enunțate clar în genul dramatic, opus în asta poemului epic. The table is full, exclamă Macbeth tremurând de groază când vede umbra acelui Banco, a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură de n-ar fi pus nimic Din gluma cea urâtă și josnice figuri, Și fără de rușine atâtea strâmbături; De n-ar fi adus pe scenă bufonu-n loc de fin, Și-n față cu-n Terențiu pe prostul Tabarin. În sacul ist ridicol în care Scapin zace Nu recunosc poetul ce Mizantropul face
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]