543 matches
-
un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în care se află, o judecă în spirit parodic și încearcă să-i ofere unele alternative, însă tonalitatea rămâne permanent destinsă, jovială. 527 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 50. 143 A treia povestire din prima zi a Decameronului vine să completeze oarecum cele sugerate anterior. Este vorba de istorisirea cu cele trei inele pe care un cămătar evreu bogat, dar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nesigure, calme și curbilinii. Și în viziunea lui Joseph Messinger ,,anumite tipuri temperamentale au mai mare probabilitate să afișeze un anumit pattern gestual comparativ cu altele"36. Astfel, din perspectiva psihologului de origine belgiană, tipul ciclotim, picnic (gr. pyknos, gras), jovial, vorbăreț, bun povestitor, dar cu putere de concentrare a atenției mai scăzută când are de îndeplinit mai multe sarcini în același timp, prezintă un pattern gestual expansiv, flexibil, creativ, dar care poate scăpa controlului voluntar și îi poate trăda neliniștea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală interesând următoarele sectoare ale vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vremea neliniștilor și a marilor ambiții. Asta ca să nu fiu și eu străină de clișee. În fine... În Taormina, ne-am revăzut stând la mese vecine, din acelea scoase în stradă, pe trotuar. Eram doar simple cunoștințe, însă felul jovial și direct cu care aborda oamenii, în locul acela, departe de casă, ne-a făcut să ne salutăm ca doi vechi prieteni. Era ceva fascinant în toată persoana sa, zâmbea aproape tot timpul. Nu cred să-l fi văzut altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
părinții își mint copiii cu bună știință, pentru a-i învăța că vorbele și acțiunile oamenilor nu trebuie luate neapărat drept valabile. Ea amintește o situație în care, la sfîrșitul unei serate, unul dintre cei prezenți a remarcat în mod jovial: Haideți să mai spunem cîteva minciuni și să plecăm acasă". Totuși, aceasta arată că nimeni nu a fost indus în eroare. Majoritatea scriitorilor includ înșelătoria sau inducerea în eroare, termeni pe care eu îi voi folosi cu același sens, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una dintre ele, Sărmanul Fekete Jóska, pare chiar a anticipa drama eroului din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Jovialului O. îi convin însă schițele umoristice, unde își pune în valoare spiritul ludic, verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
comuniste: dedublarea, ambiguitatea și în final duplicitatea (greu de spus dacă onorabilă, sau... toate la un loc). El a făcut, în orice caz, posibilă desprinderea de realitatea comunistă, luciditatea și deprinderea spiritului critic, în împrejurări foarte dificile. Sub aparențe bonome, joviale, ironic sarcastice, Bedros Horasangian și-a păstrat conștiința liberă, de o frumoasă integritate morală. Nu este deloc, în treacăt fie spus, puțin lucru. Aceleași calități apar, din plin, și în Bonjour, popor !, al cărui titlu sarcastic nici nu mai trebuie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe jumătate militar. Homerismul lui Hogaș e acela romantic al lui V. Hugo, cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o "legendă a secolelor" proiectată în spațiu, în care se caută antideluvianul, biblicul, barbaria jovială, mirificul și grotescul. Se cultivă antiteza crudă. Omul e sau cu picioarele candide, sau fabulos de murdar, lucrurile sunt peste orice măsură vechi, un covrig uscat e "fosil", o cutie de sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
serele ca niște palate de cleștar"; flori cu fețele palide "ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital"; firele de iarbă "ca o armată minusculă în pas gimnastic". Ca și Jules Renard, el mânuiește bine umorul animist, vorbind de somnolența jovială a butoiului, de apariția apocaliptică a instrumentelor agricole. Toată poezia cotețului e realizată în fixarea notei esențiale a animalului, într-un soi de caractere plastice: "Murdar ca însuși noroiul, porcul însă singur era optimist, cu râtul lui roz el scurma
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de romantică, de exterioară este avariția lui Hagi Tudose, al lui Delavrancea, față de spectacolul sobru, uman, de un tragic sinistru, din romanul d-lui Călinescu! Și cât de amplificată este lupta aceasta epică, în jurul moștenirii, prin participarea lui Stănică, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop și de intrigant pe mai multe fronturi, avocat fără procese și om de afaceri suspecte, arivist aprig, fără scrupule. Colportor de vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dragoste fraternă, și s-au așezat împreună. Dar fiindcă fratele Nicolaie, fiind o persoană umilă și simplu ca un porumbel, s-a așezat cu mult respect în tăcere în fața fratelui Giordano, fratele Petru din Eisenach, însoțitorul fratelui Nicolaie, un tip jovial și glumeț, cunoscând umilința acestuia, i-a spus: «Frate Nicolaie, nu-l recunoști pe regele și domnul nostru?». Acesta, împreunându-și mâinile, a răspuns cu umilință: «Mă bucur să-l cunosc și să ascult de domnul meu». Fratele Petru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și deși s-ar mai putea aduce alte două-trei exemple asemănătoare, de împrejurări cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată atare priveliște, amînați-vă hotărîrea de a vă închina diavolului, pentru a-i capta bunăvoința. Deocamdată, Stubb nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu fermitate că "nu poate să ocolească partidele istorice". Situația era însă deja tranșată. "Groza", încheie Vîșinski telegrama trimisă lui Molotov, "va rămâne pe pozițiile inițiale" (Ciuceanu: 1997, 140). Calificat de Archibald Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, drept un "nătărău jovial" (Scurtu: 1996a, 94), noul prim-ministru dispunea însă de fler politic. Afirmând răspicat că "odată pierzând războiul, am avut norocul de a fi alături de cei ce au câștigat victoria", acest adăuga: Nu se poate să nu pătrundă până și în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Franța, lipsit de cel mai palid umor, este însă, în tot ce spune, de o ținută ireproșabilă; ușor antipatic tocmai prin lipsa unei temperări a pornirii lui anticomuniste, este oricînd respectabil și oferă garanții; cel reîntors din Anglia, sub învelișul jovialului boier distrat, stă spiritul simplu al afaceristului care a știut să se îmbogățească și te convinge că ar ști și ar putea să îmbogățească și țara; Chiriță-Chirițescu, flancat de cei doi și trebuind să facă față duelurilor din ce în ce mai parșive și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat și calm niște biscuiți care par din dotarea unei nave cosmice. Privindu-ne hipnotic, lung, cu ochii lui mari, nocturni. Un soni, îmi zic. Nu. E chiar un olandez normal, un păsăroi jovial, mereu pe avioane, pe trenuri. Legăm discuții. A-nvățat bine româna, doar cît a stat pe-aici de cîteva ori. Știe tot despre România. Spion? Și ce? La rîndu-ne, dăm tot din noi, spune fiecare ce știe despre Olanda. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi fi în preajma blînd-fabulosului nonagenar Barbu Brezianu, exegetul lui Brâncuși și prietenul lui Noica, Eliade, Ionescu, Cioran, care-mi va onora vernisajul cu nobila domniei sale prezență. Venind, jovială, dintr-o Românie antebelică, atît de tînjită de noi (mai) toți. Atît de neștiutoare de învrăjbirea noastră de-acum. La revedere. 22 mai Cu, pardon, creionul prin București. Pardon, ca să evit cacofonia, nerenunțînd însă la eufonia argheziană, cea cu bastonul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era dotat cu garderoba specială a ședinței
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
invitat la o acțiune de binefacere. Se sugerează/solicită fiecărui participant suma de 5000 dolari. Picasso scoate din buzunar o schiță de-a lui și spune: domnilor, aveți aici 10 000 dolari. Stil Picasso. Cochetăriile domnului Paleologu. Recunoscîndu-i-se, cu oarecare jovială maliție, preferința de a-și etala elegantu-i baston atunci cînd e filmat, estetul caută imediat, nu fără acceptabila doză de histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil de subțiri ironii îi servește, pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să avem puțintică răbdare. Chestiune de vocație națională. 27 iulie Despre eroi și morminte. Doar titlul, împrumutat o clipă din Ernesto Sábato, fabulosul, gravul. În rest bagatelele și dardanelele noastre de toate zilele, asumate de noi cu oarecare eroism... Întîlnire (jovială), pe trotuar, cu fostul demnitar C.C. și lector de socialism, de altfel figură nu dintre cele mai indigeste în acei ani, ba, incitant și simpatic în dialogurile dincolo de sediu și de catedră. Trecînd strada (el, de data asta) să mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune ce simt, la rîndu-mi, în prezența pieselor expuse de însuși efebul forograf? Nu. Tăcerea nu înseamnă, neapărat, lașitate. Poate fi, tot atît de bine, și politețe. În cazul de față, una reciprocă. E fotografia aceea lugubră (prin scenografia ei jovială) cu cei trei cîștigători ai războiului, Roosevelt, Churchill, Stalin, așezați, pozînd radios pentru istorie. Justificat, nici vorbă, după o victorie care, obținută după atîtea jertfe, trebuia să impună o altă ordine mondială. Care ordine? Doar doi dintre protagoniști, americanul și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
domnului avocat, aceștia, nu exemplare criminale ale istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-am ști cam în ce ape se scaldă acum apoliticele posturi naționale de radio, monodia nocturnă a jovialului ne-ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]