540 matches
-
Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera să o numească scriitorul) pe plaja Dollymount Strand, când vede o fată cu părul bălai cum se joacă, cu veșmintele suflecate, în apa mării. Imaginea jovială, în antiteză parcă cu sobrietatea Sfintei Fecioare, devine un simbol al chemării artistice, care se manifestă prin joc, experimentare, nonconformism, neorânduială. Cuvintele lui Stephen Dedalus, „Să trăiești, să greșești, să cazi, să izbândești, să creezi iar viață din viață!” par
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
concentrează asupra tânărului Stephen Dedalus, scriitor aspirant, cunoscut cititorilor încă din "Portret al artistului în tinerețe". Revenit din Paris, unde se autoexilase într-un exces de rebeliune intelectuală, Dedalus locuiește acum în turnul Martello alături de Malachi „Buck” Mulligan, un hedonist jovial, cinic și ateu, dar și un iubitor al culturii clasice, care crede că singura salvare a Irlandei ar fi „elenizarea” ei ("Telemah"). După micul dejun, Dedalus predă la școală o lecție de istorie despre victoriile lui Pyrrhus, folosind metoda catehismului
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> bucureșteana. Filmul vorbește despre lipsa de comunicare și degradarea relației tată-fiică, despre diferența de valori între generații, evidențiata prin conflictul între umanismul și bucuria joviala a tatălui și carierismul și conformismul fiicei, în ultimă instanță despre dezumanizarea și pierderea sensului („sensul vieții” este o preocupare recurenta a personajelor principale) pe care le aduce îmbrățișarea valorilor capitaliste. Demers salutar până aici. </spân></spân></spân></p> Doar
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Era un tip simpatic și orginal. Cu fața plină și jovială, surâsul său veșnic îndemna la râs chiar când nu vobrea, dar mai ales când se punea pe povestit. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe, Caragiani a fost apreciat
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Cu aerul unei divagații, al unei vioaie alambicări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite de însemnătate, pot fi asumate nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizanta, joviala... Dar interesul major al poetului îl constituie viața societății în care se află implantat. Aceasta e prizata în fondul sau, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față, ci
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
componistic, Hervé a lăsat posterității pagini de mare valoare artistică. Solidele cunoștințe tehnice muzicale, căpătate în anii de studiu, l-au ajutat să realizeze pagini durabile, pagini de opereta veritabilă “care să facă publicul să râdă”. La 3 noiembrie 1892, jovialul Florimond Ronger, zis Hervé, moare, fără a fi cunoscut în viață răgazul, odihnă. A compus până în clipa morții.
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
atât pentru a învăța o meserie cât pentru a nu fi o greutate în casă unde erau atâtea guri de săturat. După 3 ani se mută la Roma de unde nu va mai pleca nici măcar pentru mici perioade. Caracterul său deschis, jovial, onest, atrage simpatia tuturor, în special a marii comunități de florentini ce se găsea la Roma. Fu primit de Galeotto Caccia, și el un florentin, administrator în vama pontificală care, în schimbul educației copiilor, îi oferi masă și casă. Filip se
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
de câte cineva pe care-l târâse după el. Frecventarea sacramentelor și meditația personală au fost izvoarele de unde și-a tras forța și învățătura pentru a progresa în viața spirituală. Începu să frecventeze spitalele, zonele populare, însoțind cu un salut jovial și cu o vorbă bună pe toți aceia care aveau nevoie. Întâlnește în spitalul Sf. Iacob un preot zelos, Persiano Rosa, care locuia într-un fost convent franciscan, "S. Girolamo della Carità". Îl alege ca îndrumător spiritual și intră în
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
primele episoade prezentate în carte prezintă pedepsele corporale recomandate de preot: copiii erau puși să stea pe un scaun denumit "Calul Balan" și biciuiți cu "Sfântul Nicolai" (denumit după hramul bisericii). Fragmentul este și o relatare retrospectivă și în ton jovial a interacțiunii cu ceilalți copii, de la jocurile lor preferate (prinderea muștelor cu ceaslovul) până la iubirea copilărească a lui Nică pentru Smărăndița și la folosirea abuzivă a pedepsei corporale de către un monitor gelos. Creangă își amintește dezamăgirea față de activitățile școlare și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Luis de Góngora avea să moară în Córdoba. Velázquez i-a făcut un portret în care se poate remarca fruntea lată și senină, iar din documentele și satirele marelui său rival, Francisco de Quevedo, putem presupune că era un om jovial și guraliv, foarte sociabil și iubitor al luxului și al bunurilor lumești în general. Îi plăceau jocurile de cărți și coridele, fiind chiar criticat uneori că nu respectă normele de conduită ale unui reprezentant al clerului. În epoca sa era
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
influențându-l și pe Blake. În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată "The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin". În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale" debordante irezistibile - intitulată "Dance of Albion/Albion’s Dance" despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret. În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
cum s-ar putea imagina, un profil artistic inconfundabil, o etică și o estetică a creației. Intelectualul rafinat, creator de personaje și situații dilematice în propria partitură de scri- itor, meloman discret dar asiduu, gestionează fără osten- tație o imagine jovială și uneori tandră, are devreme întîlni- rile ce pot marca un parcurs artistic. Expozițiile bucureștene ale confraților, propriile randesvous-uri artistice lasă loc unor consistente conversații cu Ion Frunzetti, cu fermecă- torul și devastatorul Petru Comarnescu, cu Titus Mocanu sau Dan
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Florence petrecea foarte mult timp studiind latina, matematica și filosofia. Se spune ca Florence Nightingale avea, încă din copilărie, probleme emoționale, explicabile poate doar dacă ne gândim că tatăl său era o persoană retrasă, în timp ce mama sa era entuziastă și jovială. Dorința de a-și ajuta semenii a apărut din adolescență, confirmarea fiind însemnările ei din jurnalele acelei vremi. Cu timpul, sentimentele sale au devenit și mai puternice. Se simțea limitată și inutilă și își căuta ocupații care să ofere un
Florence Nightingale () [Corola-website/Science/303822_a_305151]
-
în fața lui Francesco del Gioconda, de a picta portretul Mona Lisei, soția sa.“ (). Titlurile din italiană ("La Gioconda") și franceză ("La Joconde") ale tabloului sunt atât numele de familie al Lisei, primit după căsătorie, cât și o poreclă, în română „jovială“, sau „cea fericită“. Au existat multe speculații ce asociau numele Lisei cu cel puțin patru alte tablouri, iar identitatea acesteia a fost confundată cu cea a cel puțin zece persoane. Până la sfârșitul secolului al XX-lea, tabloul devenise un simbol
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
Primul bust al lui I.L. Caragiale a fost comandat în preajma celui de-al doilea război mondial, tinerei sculptorițe Letiția Ignat, și a fost instalat în 1938, chiar în fața Liceului „Sf. Petru și Pavel”. Marele scriitor era înfățișat ca un bătrân jovial, cu privirea pătrunzătoare, cu un ușor zâmbet mucalit sub mustața stufoasă. După bombardamentele din 1944, când a fost evacuat, monumentul nu a mai fost instalat în exterior (în prezent, acesta se găsește la muzeul "I.L.Caragiale" ). Cu ocazia centenarului nașterii
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
cu un simbolism voit monumental, constituie nativul sau. Adăugând ușoară melancolie ce dă atmosferă de ansamblu, cât și în tratamentul plastic, descoperim un artist bine definit, practic greu de egalat, cu un stil demult format. În aparență unui zâmbet pururi jovial și neinfatuat, găsim în Dion, prin cunoașterea operei sale, omul care suferă și nu poate sta rece la văzul atâtor malformații în condiția umană actuala. E un François Villon adus, cuminte, la timpurile noastre, putem spune. Radu Adrian Daniel Ionescu
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
strălucite saloane ale epocii: la poeta Marceline Desbordes-Valmore, la baronul Gerard, la contesa Merlin, la George Sand, la ducesa Bratiano, la Sophie Gay, la Delphine de Girardin, la celebra doamna Recamier, la doamna Ancelot, la doamna contesa d’Agoult. Chipul jovial, fruntea largă, ochii de foc, costumul elegant îl fac să fie binevenit pretutindeni. Își mobilează cu gust apartamentul de pe str. Cassini și duce o viață îmbelșugată. Ducea o activitate bulevardistă și mondenă intensă. În ceea ce privește munca sa, Balzac spunea: „Mă scol
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
Paște, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior, în care cel mai mare putând fi incluse altele mai mici. O astfel de jucărie se întâlnea și în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe, Darumú (sau, după alte informații, înfățișându-l pe sfântul budist Fukuruma), păpușa care era alcătuită din cinci figurine ce intrau una în alta. Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutin ținea
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
între două generații. Regizoarea alege să configureze tradiționala bătălie a sexelor prin reprezentarea unui duo tată-fiică în care axa maturității este inversată. Cu alte cuvinte, pentru a încurca ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului profesional, Ines își asumă o personalitate
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
am obișnuit." Romanticizând evenimente obscure ale perioadei medievale timpurii în "Vremuri de bejenie", Sadoveanu schițează apărarea improvizată a unei comunități de refugiați, ultima lor redută în față de tătarilor nomazi. Nuvela "Hanu Ancuței", descrisă de George Călinescu ca fiind „capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare”, și de Z. Ornea ca prima dovadă a „noii ere” a lui Sadoveanu, este o povestire în ramă de genul alegoriilor medievale precum "Decameronul" lui Giovanni Boccaccio și "Povestirile din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer. Ea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Polul Nord. Acest lucru a fost preluat anul următor de scriitorul George P. Webster. În 1931, Moș Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial, un costum roșu și o atitudine tolerantă. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent. În „Dicționar onomastic românesc”, „Crăciun” este un substantiv, personificat în folclor
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
personaj cu potențial comic este femeia de serviciu din "Metamorfoza", o țărancă autentică pe care nici măcar monstruozitatea lui Samsa nu pare să o inhibe: În "Castelul", asistenții ("secundanții") lui K., Jeremias și Artur, stârnesc râsul nu doar prin atitudinea lor jovială, ci și prin faptul că mai mult își importunează superiorul decât să îi fie folositori: Cei doi secundanți fac parte dintr-o clasă de personaje comice importate probabil din teatrul idiș: grupurile de 2-3 personaje identice, care acționează sincronic, cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
tratată în ultima sa enciclică "Humanae vitae" din 24 iulie 1968. Controversele asupra acestor două luări de poziție au marcat ultimii ani ai pontificatului său. a avut o presă extrem de săracă și imaginea sa publică a suferit din cauza comparației cu jovialul său predecesor. Cei care l-au cunoscut mai bine, oricum, îl descriu ca pe un om strălucit, profund spiritual, umil, rezervat și blând, un om de o "curtoazie infinită". A fost unul dintre papii care a călătorit cel mai mult
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
științifici nu apreciau să vadă știința folosită pentru apărarea religiei și cititorii religioși au respins aplicarea științei în religie. Priestley s-a implicat în numeroase războaie pamfletare politice și religioase. În conformitate cu Schofield, "„el a intrat în fiecare controversă cu convingere jovială că avea dreptate, deși cei mai mulți dintre adversarii săi erau convinși, de la bun început, că el greșea deliberat și intenționat. Astfel, el era capabil să puna ulterior în contrast caracterul său rezonabil și dulce cu ranchiuna lor personală.”" Totuși, așa cum Schofield
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
încercase să obțină un loc în formația Akcent. Deși propunerea a venit din partea unui membru al trupei, a dat proba la casa de discuri Roton. Ca membru al formației, Andrei a fost nevoit să învețe să danseze. Datorită atitudinii sale joviale, Andrei a primit porecla de „Smiley”, porecla pe care o folosește în prezent că nume de scenă. De-a lungul timpului, Smiley a ajuns în atenția publicului, atât ca solist al trupei Simplu, dar și ca artist solo. Albumul sau
Smiley () [Corola-website/Science/316978_a_318307]