KorAP: Find »[drukola/base=juma & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...24 >

580 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

l-am pierdut din ochi. Chiar că era un pește frumos. — Îl simt cum trage, zice Johnson. — Simți greutatea firului, atît. — Abia pot să mulinez. Poate-a murit. — Uite-l, Îi zic. Sare-n continuare. Se vedea În larg, la juma’ de kilometru, stropind Încă În jur. Am pus mîna pe piedică. O strînsese tare. Nu mai aveai de unde să lași fir. Normal că se rupsese. — Nu ți-am zis să nu tragi tare piedica? Da’ tot trăgea fir. — Și? — PĂi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se distreze, sau c-o fi la hotel și-i e prea rău ca să iasă. Am tot așteptat pînĂ s-a făcut tîrziu. MĂ-ngrijorasem rău, pentru că-mi datora opt sute douășcinci de dolari. Frankie era plecat de mai mult de juma’ de oră. CÎnd l-am văzut Întorcîndu-se mergea repede și dădea din cap. A plecat cu avionul, mi-a zis. Bine. Așa, deci. Consulatul era Închis. Mai aveam patruj’ de cenți și, oricum, probabil că de-acum avionul era deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Duran a ocupat hipodromul cel nou. Am mai strîns rîndurile pe culoarul dinspre campusul universitar. Mai sus, am traversat strada Coruña. Și de ieri-dimineață sîntem blocați la Cerro de Aguilar. Azi-dimineață am fost pe-acolo. Cică Duran și-a pierdut juma’ de brigadă. La voi cum e? — MÎine Încercăm din nou să luăm fermele alea și biserica. Biserica aia de pe deal, de zic ei că-i mînĂstire, aia e ținta. Tot dealul e tăiat de crevasele alea și din cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ca la preoți, Într-un fel. Trebuie să ai vocație. Mai ales acum, cînd au toată bateria aia puternică. La Chicote trăseseră jaluzelele și acum Închideau ușa. De acum nu mai putea să intre nimeni. Dar cei dinăuntru mai aveau juma’ de oră pînĂ la Închidere. Îmi place aici, spuse Al. Acum nu mai e așa multă gălĂgie. Mai ții minte cînd ne-am cunsocut În New Orleans - eu eram pe vapor atunci - și ne-am dus să bem la Monteleone

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să mă duc să perii puțin la șefu’ Ăla de sală și să-i dau și lui ceva. M-am dus și-am făcut exact asta, așa că pînĂ la urmă chelnerul ursuz ne aduse un platou cu carne rece, apoi juma’ de homar spinos cu maioneză și salată verde și linte. Șefu’ de sală ne dăduse astea din stocul lui privat, pe care-l ținea fie ca să-l ducă acasă, fie ca să-l vîndă Întîrziaților. — Te-a costat mult? mă-ntrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
au Întrebat unde ești. — Le-a zis careva? — PĂi În afară de mine nu știa nimeni. Ai prins ceva, Nickie? — Douășase. — SÎnt mari? — Exact cum Îi vor oamenii. — O, Nick, ce-aș vrea să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar pe juma’ de kil. Sora sa era bronzată puternic și avea ochii căprui Închis și părul șaten, cu șuvițe blonde, de la soare. Ea și cu Nick se iubeau mult și nu le păsa de ceilalți. Se gîndeau mereu la restul familiei ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pe-aici. Am un somn ușor. Bate-n geam. N-o să-i serviți diseară, nu-i așa, doamnă Packard? La cină vreau să zic. Nu, spuse ea. Da’ nici n-o să-i las să se strice. Packard poate să mănÎnce juma’ de duzină, și-i mai știu și pe alții care pot. Ai grijă de tine, Nickie, și așteaptă pînĂ se liniștesc lucrurile. Ascunde-te. — Piticot vrea să vină cu mine. Nici să nu-ți treacă prin cap s-o iei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai bună decît cei doi bărbați, și se enerva cînd Îi vedea că abia merg, așa cum Îl scoteau din minți și popasurile regulate, la fiecare oră, pe care le făcea taică-său. Ar fi putut merge mult mai repede decît Juma și decît tatăl său, Însă cînd Începu să obosească văzu că ei arătau la fel ca la Început, iar la prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna, și pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai repede decît Juma și decît tatăl său, Însă cînd Începu să obosească văzu că ei arătau la fel ca la Început, iar la prînz s-au odihnit doar cinci minute, după cum făcuseră Întotdeauna, și pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față, printre copaci, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
printre copaci, un teren accidentat. — Davey, acum vine partea mai grea de drum, Îi spuse taică-său. Atunci Își dădu seama că ar fi trebuit să-l trimită Înapoi În tabărĂ după ce le arătase poteca pe care a mers elefantul. Juma Își dăduse seama de asta de multă vreme. Acum o știa și taică-său și nu mai aveau ce face. Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Era doar o altă greșeală de-ale lui și de-acum nu mai puteau decît să riște. David se uită În jos la urma lăsată de elefant și văzu ferigile strivite și o tulpină ruptă care Începuse să se usuce. Juma o ridică și o privi În lumina soarelui. Apoi i-o dădu tatălui lui Davey și acesta o Învîrti Între degete. David observă florile albe care atîrnau și Începuseră să se veștejească. Dar soarele nu le uscase Încă și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la fiecare oră și cel care rămÎnea al doilea se uita În spate la intervale regulate, ca să vadă dacă băiatul mai e cu ei. CÎnd se lăsĂ Întunericul și se opriră În pădure, adormi imediat ce se așeză; cînd se trezi, Juma Îi scosese mocasinii și-i controla picioarele de bășici. Taică-său Îl Învelise cu haina sa și acum stătea lîngă el, ținînd În mînĂ o bucată de carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
carne rece și doi biscuiți. Îi dădu și o sticlă cu ceai rece. — Va trebui să se oprească la un moment dat ca să se hrănească, Davey. Și n-ai nimic la picioare, sînt la fel de În regulă ca și ale lui Juma. MĂnîncă astea Încet, bea niște ceai și culcă-te la loc. N-avem nici o problemă. Îmi pare rău c-am fost așa de adormit. — Ai vînat cu Kibo toată noaptea trecută. E normal să fii somnoros. Dacă mai vrei, Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
somnoros. Dacă mai vrei, Îți mai dau niște carne. Nu, nu mi-e foame. — Bine, atunci. Avem provizii pentru trei zile. Și mîine o să dăm din nou de apă. SÎnt multe izvoare care vin de pe munte. — Oare unde se duce? — Juma crede că știe. — Și n-avem probleme? Nu, nu chiar, Davey. — MĂ culc la loc. N-am nevoie de haină. — Stai liniștit, eu și Juma sîntem bine așa. Știi că nu mi se face frig cînd dorm. David adormi Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
din nou de apă. SÎnt multe izvoare care vin de pe munte. — Oare unde se duce? — Juma crede că știe. — Și n-avem probleme? Nu, nu chiar, Davey. — MĂ culc la loc. N-am nevoie de haină. — Stai liniștit, eu și Juma sîntem bine așa. Știi că nu mi se face frig cînd dorm. David adormi Înainte ca taică-său să mai apuce să-i spună noapte bună. La un moment dat Îl trezi lumina lunii care-i cădea pe față și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai rău - cu mult Înainte de amiază, Își dădu seama că nu doar nevoia de somn e cea care face diferența dintre un băiat și un bărbat. În primele trei ore era mai proaspăt ca ei și i-a cerut lui Juma carabina de 303, s-o care el, dar Juma a dat din cap În semn că nu. Nu zîmbea niciodată și fusese mereu cel mai bun prieten al lui David - el Îl Învățase să vîneze. „Ieri mi-a dat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
că nu doar nevoia de somn e cea care face diferența dintre un băiat și un bărbat. În primele trei ore era mai proaspăt ca ei și i-a cerut lui Juma carabina de 303, s-o care el, dar Juma a dat din cap În semn că nu. Nu zîmbea niciodată și fusese mereu cel mai bun prieten al lui David - el Îl Învățase să vîneze. „Ieri mi-a dat-o“, se gîndi David, „și azi sînt mai În formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
o prostie la fel de mare ca și cum s-ar fi gîndit că s-ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple sticlele, taică-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-său i-a zis: — Davey, mai rezistă doar ziua asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
asta. Și apoi, după ce ieșiră din zona accidentată și se Îndreptară spre pădure, urmele cotiră la dreapta, pe o veche potecă folosită de elefanți. Îi văzu pe taică-său și pe Juma discutînd ceva și, cînd Îi ajunse din urmă, Juma privea În spate, pe drumul pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta către culmile a trei dealuri albastre care se vedau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pe care veniseră, și apoi la niște dealuri pietroase din depărtare, ca niște insule În șesul uscat, și În cele din urmă păru a se orienta către culmile a trei dealuri albastre care se vedau departe, la orizont. — De-acum Juma știe unde să mergem, Îi explică taică-său. Și Înainte credea că știe, dar acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc foarte mic. CÎt s-au uitat la el cum gătește, taică-său bău niște whisky cu apă din dopul de la ploscă. După aia Juma le dădu lor pieptul, cu inima păsĂrii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]