940 matches
-
Teodorescu-Mugur, cel dintâi din generația „tinerilor mari regizori români“... Pe Giglio l-am întâlnit ultima oară într-o seară de vară a anu lui 1971, pe bulevardul Ana Ipătescu, în tovărășia lui „al dumnea voastră, Neculai Constantin Munteanu“, pe atunci june și ferice. Ne-am baladat timp de vreo două ore, glumind, râzând și petrecând. La o săptămână după aceea, am aflat că prietenul meu fusese găsit la el în cameră într-un stadiu avansat de putrefacție... Prin urmare, murise cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
izbucnit. În ibidem, pp. 407-408. 55 Hakki Pașa, Ibrahim (1863-1918). Jurist, diplomat și om de stat turc. A fost, între altele: consilier juridic la MAS al Turciei (1883-1894), apoi profesor universitar la Școala de Drept din Istambul (1886). După revoluția "Junilor turci" din anul 1908, a fost ministru al Instrucțiunii Publice și ministru de Interne. În intervalul 1909-1910, a fost ambasador la Roma, apoi Mare Vizir (1910-1911). În sfârșit, ambasador al Turciei la Berlin (1916-1918), ultima sa misiune. În ibidem, p.
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
trebuia să ne ascuțim la maximum "vigilența revoluționară": să avem grijă ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcut un semn cu mâna pe care colaboratoarea l-a interpretat drept aprobare. (Citisem o carte despre semnificația gesturilor și aflasem multe, de exemplu despre cum poți vorbi "în limbi străine până te dor mâinile". Sunt convins că dacă un june ministru de externe al României ar fi citit respectivul studiu, nu i-ar mai fi arătat degetul mare regelui Spaniei!) Ne-a întrebat unde dorim să fim cazați, la un hotel lângă aeroport sau în centru. Am spus în centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
intervenției pe care Panait Istrati o publicase în Adevărul literar și artistic din 21 septembrie 1924, la drept vorbind, un fel de scrisoare deschisă către cititorii români, în chip de răspuns la solicitarea Comitetului executiv jubiliar al Societății Academice "România Jună" care, prin "pana președintelui" său, Octavian Moisescu, îi solicitase colaborarea la un "Almanach", destinat strângerii de fonduri în vederea ridicării unui "monument" în memoria "marelui nostru poet". Solicitarea era cât se poate de îndreptățită și plină de speranțe, aducătoare de cititori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
petrecut mai mult În pat. Colaboratori: Emanoil Bucuța Ramiro Ortiz ștefan Nenițescu [...] Activitatea de scriitor a lui Emanoil Bucuța, cea poetică mai ales, nu-l Îndemna la nici o afectare sau demon stra ție de nici un fel. Era sfios ca un june debutant când Îmi punea pe masă, cu privirea Într-altă parte, versurile lui spre publicare În Ideea Europeană. Eu Însumi, care pe atunci mă pricepeam să dau prietenește brânci la treabă oamenilor, eram intimidat când cercam să-l conving, fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general faimos În politica acestei țări și a unui medic cu reputație, toți purtând nume din lumea cea mare a Bucureștiului de acum treizeci-patruzeci de ani, jună și zglobie studentă În Litere și la conservator, o prostuță de fată pe care o alintam părintește ( Îmi spunea „tată Beldie!“) sub ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi și păr bălai, ca În povești. Alta se Încumeta a se culca cu amantul ei În chiar după-amiaza zilei de căsătorie civilă cu un alt bărbat, Îmi spune prietenul Geacă, mare hârbar cu femeile, dar care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tinerii pe care Iacob Negruzzi și-i asocia în 1893 la conducerea revistei „Convorbiri literare”, făcând parte din redacție până la 1900. Aici și-a publicat majoritatea studiilor filosofice și literare. A mai colaborat la „Arhiva românească”, „Noua revistă română”, „România jună” „Adevărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Argus” ș.a. Ca istoric literar, R.-P. aduce contribuții notabile în eminescologie, cercetând printre primii manuscrisele depuse de Maiorescu la Biblioteca Academiei. Editează, în cadrul unui studiu referitor la epoca vieneză a poetului - Câteva pagini inedite din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
invitat la serbările de la Hordou organizate de Uniunea Scriitorilor. Legendele de aceea sunt legende, ca mai adesea să se abată de la realitatea istorică: sora mai mare a mamei, Virginia (1889-1975) pretindea că ar fi fost curtată, pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-a povestit mai târziu), nu însă din lipsă de temperament, ci dimpotrivă: îl găsea prea bătrân pentru dânsa și prea sobru. Temperament avea într-adevăr din belșug, încât a devenit „femeia fatală“ a familiei. S-a îndrăgostit de prea junele ei cumnat, Toader, pe care l-a sedus probabil fără greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui său; idila lor se consuma în odaia din spatele casei părintești, unde își avea cuibul puiul de ofițer, și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cocarde tricolore, de pe pereți, regal privite de membrii familiei domnitoare din țara-mumă, ale căror portrete erau unanim venerate. De fapt, maică mea era prietenă cu Miți, cealaltă soră a lui Rebreanu, măritată la Cluj cu originalul colonel Strat: acesta, ca june ofițer în armata română care, după înfrângerea Puterilor Centrale, a ocupat Transilvania, jurase - în vibrantul său patriotism - să ia de soție pe prima fată ardeleancă pe care o va cunoaște în înaintarea prin provincia eliberată. Într-o gară, din rândurile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
caz dispus să-l devor de plăcere și, mai ales, doritor să împietrim așa, odată cu timpul. Aceleași manevre le-am întreprins, dar fără melancolie de îndrăgostit, fără strângeri de mână și furtive contacte epidermice, ci direct, brutal trupește, cu un june sas, un lungan subțire și cu nasul mare și coroiat, supus mie cu totală îngăduință, soldat în termen și ordonanță a părintelui meu, cu care, pe terasa casei protejată de un parmalâc ce ne-ar fi scutit de priviri indiscrete
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
intitulată Indiană a aterizat în redacția gazetei liberale locale Națiunea română și redactorul ei cultural, Horia Stanca, a publicat-o. Debutul meu ca scriitor. Peste vreun an, avea să mă debuteze, de asemeni, ca poet, în Tribuna părintelui Agârbiceanu, mai junele frate al redactorului de la Națiunea română, Radu Stanca, dar - spre iritarea mea - la rubrica „Primii pași“: îl cunoscusem deja pe viitorul meu mare prieten, care mă invitase să colaborez la ziarul unde se ocupa de pagina literară (deși era și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-i citesc lungile piese de teatru, mai mult sau mai puțin istorice, fastidioase și complet inutile, îngrijitele caiete cu versuri, și necoapte, și senile, ale celui care se grăbise să ne părăsească pentru tărâmul îngerilor, ca și cele fabricate de junele filosof și dramaturg, instigat de o clasicitate romantică paranoică; m-am străduit zadarnic să le combat în numele bunului simț care se închega pe îndelete în mine, ca să cuprindă în sânul său nebuniile cu adevărat estetice - dădeam cu capul numai de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la apariția „dânsului“, care mi s-a părut deranjantă, m-a cuprins o strașnică gelozie, în stare să-mi strice tot cheful. Întâmplare cu atât mai absurdă, cu cât eu simțeam, de fapt, o oarecare atracție față de actuala „slugă“, un june țăran ce ar semăna, în ochii mei de azi, cu Faunul barberin de la „Glyptotheca“ din München. Ori poate deloc absurdă, dacă mă gândesc că, în inconștientul meu, îl așteptam și eu poate pe „cavaler“, cu personale speranțe. Cu cei doi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile, suitarlâcurile, altântoplâcurile, inglindiselele, sindrofiile, heretismosurile, herofilimetelele, catedexele, pliroforiile, titeriazele... și altele mulțime, cu sutele?“ (Orație funebră, în Curierul românesc, 1848, nr. 22). Câți dintre junii cititori ai articolului, la apariția lui în gazetă, mai cunoșteau oare - exempli gratia - sensul lui bumbașirlâc (execuție polițienească), locma (sumă mare de bani), havaet (taxă la ocuparea unei funcții), peasnă (cântare bisericească), blagorodie (noblețe), suitarlâc (bufonerie), inglindiseală (petrecere), heretismos (felicitare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rezistență la intemperii și factori patogeni etc. În domeniul curentelor, al stilurilor, al procedeelor artistice, faptele, cel mai adesea, dau dreptate agronomiei. „Așa tânăr și deja moldovalah!“, se minuna o doamnă din Torino, făcând - în timpul domniei lui Cuza - cunoștința unui june compatriot al nostru (I. Ghica, Generalul Coletti la 1835). Despre romantismul românesc s-ar fi putut spune mult mai devreme: așa tânăr și deja autoironic! Vântul îi mână pe mai toți scriitorii spre țărmul lui Byron, Lamartine și Hugo, dar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
urmat Facultatea de Litere și Filosofie. În 1928 își dă doctoratul, luat magna cum laude. Funcționează ca profesor la Constanța și București, desfășurând în același timp o fecundă activitate culturală. Începe să colaboreze încă din timpul liceului (1920) la „Dobrogea jună” din Constanța, scriind apoi la „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Saeculum”, „Revista de filosofie”, „Pontice”, „Gândirea”, „Viața”, „Seara”, „Dacia rediviva”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole” ș.a. Semna (uneori și cu pseudonimele Teofil Bartolomeu, Ionescu-Tomis, Ion Petru, I. Petru-Tomis) articole, cronici și eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
a politicii lui Take Ionescu, care cuprindea și editarea la Piatra Neamț a ziarului „Deșteptarea”, unde figura ca prim-redactor. A fost avocat la Constanța (1914-1931), apoi în Capitală. Va mai lucra sau doar colabora cu versuri și articole la „Dobrogea jună”, „Voința Dobrogei”, „Farul”, „Marea noastră”, „Adevărul”, „Liberalul”. Devine membru al Societății Scriitorilor Români în 1942, când deja plecase la Roma, probabil la fiul său, Nicolae Țimiraș, secretarul Legației României. Cele câteva poeme din Cântecul vântului pot fi considerate ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
și inteligent. Și pe când vorbeam, deodată sublocotenentul L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană, ar fi exclamat „Ce nume (propriu) frumos e «giurelu»!”, adică forma rotacizată a cuvîntului junelu, care înseamnă tînăr, june. În Princepele (pronunțat de Profesor: „Prin-cépele”!), cineva - „să te crucești, nu alta!” - mănîncă testemeluri, așadar basmale. Tot acolo [observația a fost reluată ulterior și în Istoria literaturii române de la început pînă azi] cuvîntul turcesc arzuri e folosit cu înțelesul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
regulamentului, ca să nu-și facă "seama" în arest, deținuților li se luau centurile de la veston și pantaloni. 1962 Vivat academia, vivat profesores Deci cu facultatea terminată, cu armata făcută în formula "all inclusive" (respectiv pântecaraia și arestul de rigoare), eram june asistent universitar, așteptându-mă o carieră nevisată de un tânăr de condiție modestă. Adaug la acest capitol al vieții o amintire care mă face din nou să surâd: într-o zi, pe o stradă din Copou, dau nas în nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că ești cam slăbuț. Un asistent universitar trebuie să aibă oleacă de burtică și neapărat o geantă mare". În anii care au venit, i-am urmat cu sfințenie sfatul, atât în ceea ce privește "bidonașul", cât și geanta! La 25 de ani eram june asistent universitar! Numai soclul îmi lipsea ca să fiu statuie, atât de mândru eram. Catedra al cărei nou membru devenisem era păstorită de profesorul P.J., un bărbat înalt, impozant, inteligent, pe atunci în vârstă de 50-55 de ani. Colegi îmi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]