745 matches
-
Maiorescu") într-un mod greu de înțeles astăzi. M-am alăturat sus-amintitei campanii de actualizare a maiorescianismului și a junimismului, pe care a duceau, între alții, Liviu Rusu, Mircea Zaciu și alții. A.B.Acum mulți ani ați publicat "Scriitori junimiști", apoi a fost reeditată. Într-adevăr, a fost reeditată în 2005. În 2000, am reeditat de asemenea volumul "Critica literară junimistă", apărut în 1975 și distins cu Premiul "B.P .Hasdeu" al Academiei Române. În această nouă ediție, intitulată "Principiile criticii literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care a duceau, între alții, Liviu Rusu, Mircea Zaciu și alții. A.B.Acum mulți ani ați publicat "Scriitori junimiști", apoi a fost reeditată. Într-adevăr, a fost reeditată în 2005. În 2000, am reeditat de asemenea volumul "Critica literară junimistă", apărut în 1975 și distins cu Premiul "B.P .Hasdeu" al Academiei Române. În această nouă ediție, intitulată "Principiile criticii literare junimiste", am adăugat acele capitole pe care cenzura din 1975 le interzisese. A.B.Se cunoaște faptul ca sunteți atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
apoi a fost reeditată. Într-adevăr, a fost reeditată în 2005. În 2000, am reeditat de asemenea volumul "Critica literară junimistă", apărut în 1975 și distins cu Premiul "B.P .Hasdeu" al Academiei Române. În această nouă ediție, intitulată "Principiile criticii literare junimiste", am adăugat acele capitole pe care cenzura din 1975 le interzisese. A.B.Se cunoaște faptul ca sunteți atât de apropiat de junimiști, cât și de "Convorbiri Literare". Aveți un public care vă citește periodic. Revistele literare mai au rolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Moraiu a avut bucuria pe care a avuto, mai înainte, Constantin Morariu la Deșteptarea: a scris și a publicat mai singur totul. El scria cuvântul de început, ca director, el „Legenda” „Spațiului mioritic”, „Din caracteristica și pitorescul limbii românești”, „Germanismomania junimistă”, „Bucovina bibliografică: Iracle Porumbescu”, el... „Multe și mărunte” plus Cronică... Și alături de el, în primul număr din Fond și formă: Petru Iroaie cu „Alecsandrismul lui Odobescu” și Bob Bărgăuan cu „Creangă în italienește” În 1944 revista apare la Râmnicul Vâlcea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
e o publicație program și ca atare, urmărește stăvilirea mistificărilor. După lămurirea cuprinsă în „Pornind la drum ...” neobositul director atacă legenda spațiului mioritic, publică o primă serie de documente și precizări din caracteristica și pitorescul limbii românești și prezintă germanismomașina junimistă” (Din Junimea Literară nr.1-12, 1939) * Fond și formă a II, 1944, fascic.2, Râmnicul Vâlcea. Incontestabil, domnul Leca Morariu este un incorigibil. După ce, în aceste vremuri grele, a făcut să apară, în pribegie, revista Făt Frumos și Buletinul Mihai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
argumente, schimbarea denumirii în "Cronica" și, implicit, a periodicității, din lunară în săptămînală. Propunerea va rămîne în studiu încă apoape zece ani. În final se va înființa revista săptămînală "Cronica", iar "Iașul literar" își va schimba titlul, preluînd numele revistei junimiste "Convorbiri literare". Tot în această perioadă de mic dezgheț va fi publicat în "Iașul literar", în premieră, după o lungă perioadă de interdicție, Lucian Blaga. Prin 1958, U.S., generoasă, comunică, în urma unei solicitări: "cu ocazia vizitelor scriitorilor de peste hotare puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și de asasinatul lui Armand Călinescu, datorit poliției secrete a unei mari puteri europene, care s-a servit de gardiști fugiți din țară. În ședința Senatului, d. Miclescu (fost director al C.F.R. și vicepreședinte al Camerei în guvernul Iorga, vechiu junimist), vorbind în chestie personală a protestat împotriva unei vorbe de-a d-lui Micescu într-o ședință trecută, când, fiind vorba de notarea decretelor legi, dl. Micescu ar fi așteptat dela senatorii regali complezență. D. Miclescu a vorbit frumos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut. În plus, parcă se înmulțise numărul delatorilor, eram mereu amenințat că postul meu de muzeograf va fi "restructurat" (eu fiind între ultimii angajați ai muzeului) și astfel voi rămâne fără slujbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Să însemne asta că, în cultura noastră, cel puțin, critica e importantă? În mod paradoxal, Maiorescu, întemeietorul ei, nu era de aceeași părere. Prin simplul fapt al apariției scriitorilor adevărați (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici), spunea la un moment dat mentorul junimist, necesitatea criticii încetează. Nu avea desigur, dreptate, chiar dacă el se referea mai degrabă la critica de tip normativ, aceea care se ocupă cu consacrarea valorilor și cu descurajarea nonvalorilor, decât la critica propriu-zisă, analitică, al cărei rol începe de-abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu normele poetice, cum a fost Eminescu, survenea la limita de contact a unor "falii tectonice". Adică, în toiul celei mai angajate "bătălii canonice" a secolului al XIX-lea românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura eminesciană și mutațiile de sensibilitate determinate de apariția poetului". În descinderea pe suprafețele oarecum speculative ale orizontului dezbaterilor teoretice, în general, Iulian Costache abordează problema literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
consemnată o singură excepție: ediția Amintiri (18481891), cu prefață și note explicative de Ioan Șiadbei (Craiova, 1941). Desigur, există mai multe motive care explică, prin biografie și personalitate, redactarea volumelor de memorialistică (alături de publicistică) în ultima parte a vieții prozatorului junimist, concretizată în volumele: Pagini răzlețe (1901), Zile trăite (1903), Păcate mărturisite (1904) și Spice (1909), toate apărute la Iași. În afară de menționata ediție din 1941 și de reproducerea textului Amintiri din timpurile "Unirei" în volumul Cântarea României, E.P.L. (ediția a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat, bonom, omenos, prețuit și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
autorului cărții. Cu fiecare prilej, acesta invocă și calitatea sa de martor ocular sau participant activ și presa vremii, dar și o severă judecată "a oamenilor și a faptelor lor". Destul de interesantă ne apare și activitatea de parlamentar a autorului-narator (junimist și liberal), mai ales în Constituanta din 1883 (în care a propus modificarea legii electorale) și în Senat (la 23 februarie 1888, ia cuvântul în legătură cu votarea unei pensii viagere de 250 lei lunar lui Mihai Eminescu; vezi Discursuri parlamentare junimiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
junimist și liberal), mai ales în Constituanta din 1883 (în care a propus modificarea legii electorale) și în Senat (la 23 februarie 1888, ia cuvântul în legătură cu votarea unei pensii viagere de 250 lei lunar lui Mihai Eminescu; vezi Discursuri parlamentare junimiste, ediție de Liviu Papuc, Iași, 2000, p. 74-76). Față de alți oameni politici care și-au scris memoriile, clasicul junimist se deosebește de un C. A. Rosetti, sau C. Argetoianu, spre exemplu, apropiindu-se mai mult de Nicolae Iorga, în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al Iașului (până la 22 aprilie 1899). În această calitate duce o campanie susținută în vederea alimentării cu apă a orașului. La 1 decembrie participă, ca primar, la inaugurarea noului sediu al Teatrului Național și rostește un însuflețitor discurs. 1898. În timpul guvernării junimiste, Gane, deputat al județului Suceava, este ales președinte al Senatului, în locul lui Eugeniu Stănescu, care refuzase (cf. Titu Maiorescu, op. cit., p. 377). 1899. Înființată în acest an, sub președinția lui B. P. Hasdeu, Asociația oamenilor de litere români numără între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
programul publicației (Către cetitori) se publică un articol al lui Gane: Cum am tradus Infernul de Dante. După apariția primului număr, între colaboratorii întruniți în casa lui C. Stere, din Sărărie, pentru a sărbători evenimentul, se află și bătrânul scriitor junimist. El era cel mai vârstnic, Octav Botez cel mai tânăr. După cum și-amintește acesta din urmă, Ibrăileanu era foarte bucuros că-l atrăsese pe Gane între colaboratorii de frunte ai noii reviste: "Bătrânul acesta, mărturie vie a altor vremi, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iași, C. Climescu, din partea epitropiei Sfântul Spiridon, și Mihail Sadoveanu, în numele oamenilor de teatru și al scriitorilor români. I.D. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Ediția de față cuprinde întreaga memorialistică a lui Nicolae Gane, urmând ca cea viitoare să includă publicistica prozatorului junimist. Amintirile nuvelistului, ale omului politic și ale unui "stâlp" al societății Junimea, al cărei mentor era Titu Maiorescu, sunt acum publicate integral. Fragmentar, ele au văzut lumina tiparului în două apariții postume: Amintiri (cu o introducere și note explicative de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau admise și soțiile junimiștilor ce se cunoșteau și erau în vizită, aveau același caracter de intimitate cu o ținută, bineînțeles, mai rezervată și se sfârșeau ca și seratele literare cu același ceai tradițional, speranța și mângâierea caracudei. Dar violoniștii junimiști își exercitau talentul și la alte petreceri în afară de cercul nostru literar și muzical. Așa îmi aduc aminte că într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele de ani trec repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Covătaru (1993, bronz). Alexandru Philippide (1859-1993), junimist. În curtea casei "Gane", Iași. Autor: Oscar Späthe (1923, bronz). Dimitrie Greceanu (primar, prefect). Bust. În curtea casei "Nicolae Gane", Iași. Autor: Richard P. Hette (bronz, 1930). Ioan Ianov (semna și Ianow), scriitor junimist și viceprimar al Iașilor. Bust. În curtea casei "Nicolae Gane", Iași. Autor: V. Scutari (marmură, 1905). Casa din Iași a lui Nicolae Gane (Corp A) Centru de muzeologie literară (din anul 1992). Bust Nicolae Gane. Iași, Cimitirul "Eternitatea". Autor: Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
generator de progres și dezvoltare a fost Academicianul Dragomir Hurmuzescu, doctor în fizică la Sorbona. Această prioritate a revenit în mod firesc Iașului, ca urmare a unor demersuri vizionare întreprinse, în cel de-al patrulea mandat al său, de primarul junimist Nicolae Gane. În anii 1895-1899, la Iași s-a inaugurat bijuteria numită Teatru Național, deservită de propriul generator de electricitate, Uzina Electrică Comunală și s-au finalizat lucrările și achizițiile pentru utilizarea tramvaiului electric în transportul public prima linie de la
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui Petre Carp Răsfoind zilele acestea colecțiunea ziarului "Era Nouă", am dat peste un articol al cărui cuprins mi-a amintit o seamă de lucruri vechi, așa de vechi, încât de când le știu și până azi, "era" pe care săptămânalul junimist de la Iași o anunța, nu numai prin titlu dar și prin tot conținutul paginilor sale, a încetat demult de a mai avea atracția unui lucru nou, amenințând (în precipitațiunea cu care se succed acum evenimentele) să devie curând unul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și demodat. Fiindcă hazardul a vrut așa și fiindcă în reconstituirile aceste ale mele nu sunt numaidecât preocupat de succesiunea cronologică a faptelor, mă opresc fără nici o ezitare la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fost. Cuvintele aceste aveau darul să provoace, regulat, invariabil fără greș, aceeași zgomotoasă manifestație la galerie. Și iată cum: În loja rezervată comitetului Teatrului Național asista, foarte adesea, d. A.C. Cuza, pe atunci membru al acelui comitet. D. Cuza era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a adunat tot ce societatea românească avea mai strălucit și mai ales în epoca aceea de tinerețe, de exuberanță, de speranță. Cine spune Junimea, se gândește numai decât la Alecsandri (deși Alecsandri n-a fost, la drept vorbind, un adevărat junimist), la Petre Carp, la Xenopol și Jac Negruzzi, la Vasile Pogor, la Eminescu, la Caragiale și cu deosebire la șeful său spiritual, la teoreticianul său, la Maiorescu. La începuturile sale, Junimea a continuat opera de supraveghere, de control și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]