908 matches
-
o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate să fi fost un autodidact, în orice caz unul foarte informat și cu mare râvnă de a afla mereu lucruri noi. Și-a consacrat viața jurnalisticii culturale și literare, neinteresându-l probabil alte funcții. Cu simpatie pentru liberali, îndeplinește o vreme funcția de comisar al Guvernului în Consiliul local al orașului. Ultimii săi ani avea să îi trăiască precar, asediat și de suferințe fizice. Publicist de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
dispoziție, scurtați timpul în care poate fi scris textul și acesta vă poate parveni foarte repede. În cazul în care totuși prețurile cerute de jurnaliști sînt prea mari pentru bugetul dumnea-voastră, puteți apela la serviciile studenților de la secțiile de comunicare, jurnalistică etc. care, cu siguranță, vor fi de acord să facă aceeași muncă, dar la prețuri mult mai mici. Puteți să lucrați de fiecare dată cu același jurnalist sau student, sau puteți face oferte și altora. Important este ca fiecare dintre
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
În final sunt reproduse lista explicativă de cuvinte, atribuită de K. lui Creangă, și, în premieră, dar cu tiraj dirijat, poveștile licențioase. În paralel editorul s-a preocupat de Eminescu, publicând documente și comentarii privitoare la perioada de revizorat școlar, jurnalistica de la Iași, boala, relațiile cu Maiorescu, ideile pedagogice etc. Deși nu e menționat decât la mulțumiri, K. poate fi socotit coautorul ediției M. Eminescu, Scrieri politice și literare, I, apărută în 1905 sub semnătura exclusivă a lui I. Scurtu. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
trasează profilul acesteia: „Fără să încetăm să dăm literaturii și artelor locul lor de căpetenie, nu vom neglija nici problemele politice și nici pe cele economice, de care depinde însăși existența noastră.” Sunt prezenți oameni de litere, precum și personalități ale jurnalisticii social-politice. Majoritatea numerelor publică pe prima pagină editoriale semnate de A.G. Grama și N.D. Cocea. Alături de aceștia se află, ca editorialiști, Zaharia Stancu, Gala Galaction. Aici Camil Petrescu colaborează de la primul număr, continuând cu materiale precum Marcel Proust - început de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
Cocea deschide „Viața socială” cu incendiara Rugă de seară (1910) și, dintr-un caiet lăsat acasă, transcrie câteva piese din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
stilul decadentismului de la finele secolului al XIX-lea, și viziunea teoreticianului literar ca amplificare și modulare în chei retorice diverse a aceleiași esențe poematice. Publicistica lui V., întinsă pe trei decenii, din 1913 până în 1945, acoperă ariile tematice fundamentale ale jurnalisticii românești din epocă, de la cronica literară și culturală la militantismul politic și de la manifestul artistic incendiar la reportajul monden. Scriitorul a început prin a face cronică literară la „Rampa”, creionând, într-un stil viguros și percutant, fundalul literelor române ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
sever și pretențios, și copilul era făcut să-l dezamăgească. Familia a petrecut cîțiva ani în Indii. Multele sale lucrări includ romane psihologice, basme simbolice, romane mitologice, romane istorice, deseori plasate într-o societate decadentă, nuvele, însemnări de călătorie și jurnalistică. Tema sa recurentă este pregnanța destinului în viața umană. Destinul, pentru Couperus, este o forță în esență obscură, aproape personificată, impregnată de vinovăție. Opoziția dintre nord (frig, întuneric, masculinitate și burghezie) și sud (feminitate, senzualitate) stă la baza multora dintre
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
caz, publicarea, Împreună cu Stephan Roll și Victor Brauner, a revistei 75 H.P. - rămasă la unicul număr din octombrie 1924 - arată deja o opțiune decisă În favoarea programului avangardist, Între coordonate trasate, În mare, de gruparea Contimporanul. De la primii pași În spațiul jurnalisticii, poetul se mișcă dezinvolt, dovedindu-se familiarizat cu fondul principal de idei al momentului (alimentat, În esență, de constructivism, Încît 75 H.P. apare ca o mică filială a Contimporanului - Însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și al lui Vasile Coval, țărani. După absolvirea, la Chișinău, a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Stat din Moldova (1961), lucrează la cotidianul „Moldova socialistă”. Doctor în filologie, între anii 1986 și 1992 activează ca decan al Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova, iar din 1989, ca șef al Catedrei de teorie și practică a presei la aceeași universitate. C. cercetează îndeosebi fenomenul jurnalistic din secolul al XIX-lea, alcătuind culegeri de texte selectate din presa periodică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286459_a_287788]
-
de Gh. Asachi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, B.P. Hasdeu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. Eminescu, T. Maiorescu (Ecouri dintr-un secol. Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, 1991). A scris și lucrări în care studiază legătura dintre evoluția jurnalisticii naționale și procesul de statornicire a genurilor și speciilor artistice autohtone, precum și rolul marilor scriitori ai timpului în inițierea și dezvoltarea presei periodice, în primul rând a celei literare. SCRIERI: File din istoria presei democratice moldovenești, Chișinău, 1970; Ecouri dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286459_a_287788]
-
periodice, în primul rând a celei literare. SCRIERI: File din istoria presei democratice moldovenești, Chișinău, 1970; Ecouri dintr-un secol. Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, Chișinău, 1991; Periodiceskaia peceat’i moldavskii literaturnâi proțess, Chișinău, 1992; Din istoria jurnalisticii românești. Secolul XIX - începutul secolului XX, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: S. Pânzaru, Dumitru Coval. Bibliografie, Chișinău, 1996. S.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286459_a_287788]
-
entuziast al speciei în epoca socialistă, se înfățișează realitatea din perspectiva propagandei oficiale. Paginile dovedesc totuși verva publicistului atent la cotidian, ca și acuitatea prozatorului capabil să reconstituie dimensiunea morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri pregnante. Între jurnalistică și literatură se situează notele de călătorie din Pieton în Cuba (1963), Orga de bambus (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), Jurnal hellenic (1974), Cartea Chinei (1977) sau din Orașe infidele (I-II, 1985-1986), unde autorul se interesează mai degrabă de diversitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
illusion biographique", în Actes de la recherche en sciences sociales, Anne 1986, Volume 62-63, nr. 1, p. 69. 18 Ibidem, p. 71. 19 Idem. 20 M. Weber, op. cît., pp. 37-38. 21 Lavinia Betea, " A întreba, a povesti. Istoria orală între jurnalistică și inferența pluridisciplinara", în Sorin Bocancea & Daniel Șandru (coord.), Totalitarismul..., ed. cît., p. 285. 22 Ibidem, pp. 285-286. 23 Sorin Bocancea, "Introducere", în Bocancea & Tompea, Două decenii..., ed. cît., p. 26. 24 S. Chelcea, op. cît., p. 93. 25 "Idealtipul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Dancu, op. cît., p. 20. Bibliografie BECKER, Howards S., The epistemology of qualitative research, prezentare la Conferința Fundației Mac Arthur despre abordarea etnografica în studiul comportamentului uman, Oakland, CA, iunie 1993. BETEA, Lavinia, " A întreba, a povesti. Istoria orală între jurnalistică și inferența pluridisciplinara", în Sorin Bocancea & Daniel Șandru (coord.), Totalitarismul. De la origini la consecințe, Editura Institutul European, Iași, 2011, pp. 283-300. BOCANCEA, Sorin, " După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est (ianuarie-mai 2014)", în Polis, Vol. ÎI, Nr. 2(4), Serie
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
unei depresii. O formă de evadere, și implicit vindecare, mi-a părut reînscrierea la examenul de admitere în facultatea de filozofie. Păstrasem vechea recomandare. Dar nu-mi făceam nici acum mari speranțe deoarece din pregătirea pentru examenul la facultatea de jurnalistică puteam păstra doar filozofia. Cealaltă facultate pretindea o a doua probă, diferită. Începând din a doua jumătate a anilor '70, reușita copiilor la facultate se transformase în proiectul costisitor al familiilor. Părinții își restrângeau cheltuielile pentru a plăti meditațiile făcute
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un oraș în altul, astfel că li se pierdea repede urma. Ca și cum n-ar fi existat, cartea n-a avut nicio cronică. Studiul mecanismelor și personajelor puterii comuniste nu putea fi însă continuat exclusiv prin metoda interviului și la nivelul jurnalisticii. După acea primă carte de intreviu, mi-am reîntâlnit profesorul care-mi coordonase lucrarea de licență la vechea Alma Mater clujeană. Pentru mulțimea de aspiranți la doctorat în psihologie, nu se găseau atunci profesori coordonatori, locurile fiind încă strict limitate. Teza
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
SAECULUM, revistă apărută la Sibiu, ca publicație trimestrială, în 1995 și 1996, editată de Universitatea „Lucian Blaga” (prin Facultatea de Litere, Istorie și Jurnalistică) în colaborare cu Editura Thausib. Colegiul de redacție e alcătuit din Ion Dur (redactor-șef), D.-I. Cenușer, Ilie Guțan (redactor-șef adjunct), Eugène van Itterbeek, Margareta Kamla. În articolul-program Nădejdea unei biruințe, scris cam prețios și semnat Saeculum, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
la 113, reușind să împiedice un atentat care viza sediul local al Ligii Nordului. Evident teoreticienii ecuației român egal delincvent uită să aducă în discuție astfel de exemple. Dar, apropo, privind prejudecățile, să analizăm un mic de episod de neglijență jurnalistică aparent nesemnificativă. Aici însă vom folosi acest exemplu ca un model emblematic. Iată cum presa de informație italiană se poate transforma în presă cu caracter științifico-fantastic, părtinitoare, pe pielea românilor (mai ales atunci când li se asociează, deja deplorabila, sintagmă de
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
al lui Nicolae Foarță, medic. Urmează, la Turnu Severin, clasele primare și Liceul „Traian” (1949-1960). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1965). Și-a luat doctoratul în filologie în 1976. În 1990 devine profesor la Facultatea de Jurnalistică a Universității din Timișoara. Pentru o scurtă perioadă de timp (1990-1991) a fost și directorul Teatrului Național din Timișoara. A colaborat la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Echinox”, „Viața românească”, „România literară”, „Caiete critice” ș.a. Debutează cu însemnări critice în „Scrisul bănățean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
cuprinde coprinde,român-rumân,sînt- sunt,societatesoțietate etc.Punct de onoare în programul cultural al literaturii române, îl constitue momentul apariției revistei literare “Dacia literară”, pus în discuție în lucrarea de față. I. INTRODUCERE Referindu-se,în anul 1866,la evoluția jurnalisticii românești,B.P. Hasdeu făcea câteva constatări pe care le vom avea,parțial,în vedere în acest preambul.Cea dintâi avea în atenție faptul că istoria unei literaturi nu se poate scrie fără a ține seama și de evoluția presei literare
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
După 1989 ocupă funcția de redactor-șef adjunct la „Timpul” și lucrează ca redactor la Editura Universității „Al. I. Cuza” (1990-1992). Pentru o perioadă mai mare de timp va fi publicist-comentator la „Contemporanul” (1991-1999), ulterior fiind lector la Departamentul de Jurnalistică și Științele Comunicării al Facultății de Litere ieșene. A beneficiat de mai multe burse de studii în străinătate (Italia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania). Debutează cu poezie în „Convorbiri literare” (1973). În studenție este, pe rând, redactor, secretar general de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
Începând cu 1971, CEPECA va funcționa În cadrul Academiei „ștefan Gheorghiu” sub numele de Institutul B, la Institutul A fiind formate cadrele de partid ale UTC și ale organizațiilor de masă, prin cele două secțiuni: cea ideologică și economică, precum și cea jurnalistică. Ultima reformă notabilă a instituției se produce În 1977, când Academia ajunge să dețină monopolul În trei domenii: sociologie (prin studii postuniversitare), comerț exerior (prin Facultatea de Comerț Exterior, care trece În alcătuirea „ștefan Gheorghiu”) și jurnalism. Elementele de istorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Studii Social-Politice. Aceasta conține șase articole care prevăd următoarele măsuri: clădirile și toată baza materială trec În patrimoniul Ministerului Învățământului - Universitatea București și Institutul Politehnic București. La Universitatea București se constituie și funcționează: Facultatea de Psihologie și Sociologie, Facultatea de Jurnalistică și Facultatea de Înalte Studii Politice, ultima cu profil postuniversitar. În hotărâre se mai spune că studenții din anii I-III se reîntorc În producție, potrivit calificării pe care o au. Studenții anului IV puteau opta pentru continuarea studiilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
decizii. Punctele tari vor fi analizate mai jos și cu dezvoltările lor ulterioare momentului 1990, care au Însemnat de cele mai multe ori transformarea În puncte slabe. Puncte Tari În cadrul Universității București se constituie Facultatea de Sociologie și Psihologie și Facultatea de Jurnalistică - punct tare, pentru că nu existau și alte facultăți cu același profil. Înainte de 1989, Academia a avut monopol pe diverse discipline, inclusiv cele amintite mai sus, cu scopul de a controla informația ideologic, aspect de Înțeles Într-un stat cu regim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
a culturii era însă un paleativ. Puterea de absorbție a centrului nu a întârziat să atragă și personalitățile sau instituțiile de acest gen. La București, rând pe rând, au plecat Titu Maiorescu, devenit om politic, Eminescu ce începuse să facă jurnalistică, Convorbirile care, în privința calității, au scăzut. La fel avea să pățească mai târziu Viața Românească. Însuși Sadoveanu care, în tinerețe, fugise, din București la Fălticeni, mutându-se apoi în Iași, a ajuns în cele din urmă din nou în capitala
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]