883 matches
-
cu apă, se împotmolește într-un banc de nisip, se răstoarnă, este schimbată cu o lotcă mai mare și mai sigură. Asistăm la convulsiile unei călătorii, cu final imprevizibil, care par a reflecta, tulburarea unui suflet chinuit de îndoială asupra justeții hotărârii luate. Ritmul este menținut de caracterul preponderent verbalizat al discursului literar. Tabloul realizat este în continuă mișcare, totul se află în puterea verbului, seria de evenimente își menține cadența fără pauză: barca urcă pe râu, vâslele lovesc apa, noaptea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
superioare ale cooperației nu pot fi atinse decât prin organizarea consumului. Aceste cooperative de consum erau privite, însă, ca organizații de clasă ale muncitorimii, mișcarea cooperatistă fiind subordonată celei politice. Această idee s-a dovedit a fi total greșită, confirmând justețea principiului independenței politice și religioase a mișcării cooperatiste. Pentru a avea succes ideea asocierii nu trebuie să fie impusă cu forța de sus, ci ea trebuie să pornească de jos. Membrii asociați trebuie să fie convinși de corectitudinea, justețea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
confirmând justețea principiului independenței politice și religioase a mișcării cooperatiste. Pentru a avea succes ideea asocierii nu trebuie să fie impusă cu forța de sus, ci ea trebuie să pornească de jos. Membrii asociați trebuie să fie convinși de corectitudinea, justețea și viabilitatea economică a acestei idei și să o sprijine cu toată convingerea. La Congresul Internațional Socialist de la Copenhaga (1909) s-au confruntat două concepții opuse referitoare la cooperație. Pe de o parte, belgianul Ed. Anseele (conducătorul mișcării muncitorești , politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
reeducare' prin discutarea unor probleme de economie politică și ideologie. Au ținut discursuri Gebac, Frederic Cordun, Constantin Sofronie și Gheorghe Bâgu, al căror scop era mai degrabă de a testa reacțiile celorlalți deținuți decât de a convinge pe vreunul de justețea viziunii comuniste. Dintre studenții care nu erau de partea lui Țurcanu a vorbit 'Nutti' Pătrășcanu, probabil anume solicitat în acest sens. Pătrășcanu a fost prudent, explicând că toți deținuții doresc o reeducare, dar că ea trebuie realizată altfel decât împroșcând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ar fi dorit cu adevărat schimbarea concepțiilor politice ale victimelor, 'școala' de la 4-spital ar fi fost exportată în toate camerele; or, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, cei pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
este absolut sigur pe sine, siguranță de sine care se transferă apoi asupra conținutului in-formațional25 nu doar note nu avea prelectorul la îndemână, ci și apă. Explicația acestui fapt, așa cum o furnizează Panu, este foarte importantă pentru a înțelege cu justețe cum era privit conferențiarul de ceilalți: " Această tradiție pleca din aceeași idee că conferențiarul este un om aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu i se usucă ca la ceilalți muritori"26
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
baza acestei scurte și, s-ar zice, cât se poate de banale istorii a dezvoltării presei și publicității că întreprinderi de tip economic, Habermas se lansează într-o subtilă analiza de tip sociologic, la capătul căreia vom fi convinși de justețea asocierii dintre publicitatea comercială și RP, fenomene care evoluează în spațiul permanent traversat de interese politice al mass-media. Cheia întregii analize pe care o desfășoară Jürgen Habermas este reprezentată de distincția între ceea ce este public și ceea ce este privat, precum și
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de tip politic, în sensul promovării strategice a unui anumit stil și standard de viață, iar sfera publică, de aici înainte, va include acest tip inedit de reclamă a unui stil de viață specific societăților capitaliste. Nu altceva susțin, cu justețe, dar sub o altă formă, Marshall McLuhan 10 și Jean Baudrillard 11. "În orice caz, concluzionează Habermas, reclamă economică ajunge de-abia în practică relațiilor publice la conștiința acestui caracter politic al ei". Se explică, astfel, asemănările dintre reclamă comecială
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sau necreștin, este de părere K.S. Latourette, istoricul mișcării misionare "nu poate ști dacă Dumnezeu va triumfa în istorie. El nu poate demonstra categoric validitatea înțelegerii creștine a istoriei. Totuși, el poate stabili o probabilitate de luat în seamă pentru justețea întreprinderilor sale. Acesta este maximul care poate fi așteptat de la rațiunea umană în orice domeniu al cunoașterii"54. El poate face distincție în funcție de audiența sa (creștină sau nu), dar nu poate afirma cu certitudine că Dumnezeu a participat la un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și pregătirea unui eventual proces. Nu uitam că în zilele fierbinți ale lui august ’68, când am căzut cu toții în capcana revoltei publice a lui Ceaușescu contra Pactului de la Varșovia, Beniuc și soția sa Ema încercau să mă convingă de justețea ocupării Cehoslovaciei, de necesitatea solidarizării lagărului comunist etc. Dar l-am publicat în ciuda opoziției de la partid, pentru că deosebeam poetul de omul ticălos și voiam ca orice scriitor adevărat - și Beniuc era unul! - să aibe drept de a publica, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-o reproșa Nichita între patru ochi, doritor, fără odihnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu poate fi „înțeles” decât în totalitatea sa, deoarece el însuși este „totalitate”, unitate, și doar prin această riguroasă unitate el poate produce o operă de excepție și numai prin această unitate el poate învinge timpul și gustul generațiilor. Originalitatea, justețea profundă a viziunii sale și unitatea operei sale îi asigură acest statut de excepție, și cine le „fracturează” pe acestea, propunându-ne doar „părți”, „felii” sau „falii”, „segmente de existență sau de operă”, face un act de denigrare, voit sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-ul cultural și politic, lucru ce atârna mult în epocă. Deși Ali, mai ales, nu ezita să-mi „pândească” opiniile filozofice, bănuindu-mă până la sfârșit de cochetărie cu „filozofia idealistă și reacționară”, simțind că nu eram „total convins, pătruns” de „justețea cauzei partidului și a Revoluției”, de „ideile leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit profesional dincolo de orice limite și mergea până acolo încât, el, prozator, romancier cu cel puțin zece volume la activ, să accepte rezervele aspre pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pierdută... "strigând" pe câmpul de bătălie că timpul menit stăpânirii lor s-a terminat..."58. De aici urmează concluzia firească a lui Balș că: "otomanii... își subminează ei înșiși, cu propria mână, căderea lor..." și "demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă decât însăși pierderea reală""59. Decăderea Turciei și avansul rapid al Rusiei până la Nistru și Marea Neagră încălca un principiu ce domina lumea politică a Europei secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
moralul trupei, decât să înainteze, ține deja bătălia ca pierdută, dezertează și ucide conducătorul îndrăzneț, ce riscă să-i insufle curaj și bărbăție și vrea să-l oprească. Otomanii, la fel ca odinioară grecii constantinopolitani, demonstrează națiunilor în mod pragmatic justețea maximei, că: "adesea teama față de o pierdere fictivă a statului face mai multă pagubă, decât însăși pierderea reală. De-abia ar face-o!" Soldatul care se teme de urmările unei acțiuni pierde curajul și face această acțiune singur cu rezultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
final, chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua fără întrerupere treburile oficiale și își accepta destinul aici în Viena, s-au năpustit pe capul său și restul necazurilor, o dată cu izbucnirea războiului în anul 1788. El a pierdut un capital de 30.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în cercurile diriguitoare ale școlii românești în această perioadă.” Profesorul și pedagogul bucureștean aprecia că toate curentele apărute după Herbart n-au fost decât simple ,,mode” în pedagogie, și că orice modă este efemeră. Din acest motiv, el a criticat justețea experimentului de laborator în pedagogie, postându-se împotriva educației ,,morale libere”. Prin urmare, discursul pedagogic n-ar fi realizat aproape nimic important de la Herbart până în contemporaneitatea sa. Antonescu a încercat o sinteză pedagogică proprie între herbartianism și ,,școala activă”, motiv
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
informații care depășesc posibilitățile sale intelectuale și de vârstă. Rezultatul unui asemenea tip de învățământ este unul dăunător pentru elevi, deoarece ,,învățătura neaflând mintea tânărului coaptă nu se înrădăcinează, ci încă atuncea zboară”. În Gramatica românească pedagogul bănățean preciza cu justețe scopul studierii acestui obiect: să insufle dragostea față de limba maternă, să-i învețe pe elevi scris-cititul corect și să se exprime coerent în spiritul limbii române. Pentru predarea alfabetului la clasa I, el a recomandat metoda ,,vocalizării” în locul ,,slovenirii”. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în strânsă legătură cu viața.“ („Valoarea perenă a principiilor concepției revoluționare“, Scînteia, 11 aprilie 1987) „Întregul mers al revoluției și construcției socialiste a demonstrat, prin progresele înregistrate în toate domeniile vieții materiale și spirituale - progrese de neconceput în alte orânduiri -, justețea principiilor generale ale socialismului. Tocmai de aceea, dezvoltarea în continuare a teoriei și practicii revoluționare pornește de la experiența construcției socialiste, de la analiza concret-istorică a proceselor sociale și înfăptuirilor valorice ce constituie, prin ele însele, dovada peremptorie a viabilității principiilor socialismului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru înlăturarea dictaturii fasciste, pentru doborârea vechiului sistem burghezo-moșieresc, pentru construirea unei noi lumi, mai drepte, fără clase antagoniste: lumea păcii și a socialismului.“ „Iată gândurile care mă frământă, meditând la învățăturile înțelepte ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, convins fiind de justețea lor, de viabilitatea lor, de faptul că Epoca Nicolae Ceaușescu trebuie să fie o epocă a creației impresionante, contopită până la identificare cu binele, adevărul și frumosul. Să cântăm bucuriile țării cu suflet ardent și să avem certitudinea că a cânta
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în țara noastră - operă practică și teoretică de istorică semnificație - este indisolubil legată de prezența și activitatea partidului nostru, a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Succesele istorice obținute de poporul român sub conducerea partidului comuniștilor au atestat și atestă justețea învățăturii marxiste, a teoriei revoluționare a clasei muncitoare.“ („Doctrina Ceaușescu, temelie a acțiunii revoluționare“, Cîntarea României, ianuarie 1988) „Cu îndreptățită mândrie și deplină satisfacție, cu fierbinte încredere în viitorul luminos deschis României de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al CC
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care să fi luptat cu atâta tenacitate pentru înfăptuirea idealului întregului popor, ca Partidul Comunist.“ (Contemporanul, 13 august 1971) „Consecințele pozitive ale luptelor din 1933, creșterea prestigiului și capacității de luptă a clasei muncitoare și Partidului Comunist Român, au dovedit justețea orientării generale a mișcării revoluționare din România, iar evoluția luptelor de clasă și antifasciste în etapa următoare le-a confirmat pe deplin. Experiența și învățămintele luptelor muncitorimii ceferiste și petroliste din 1933 au contribuit la victoriile istorice ale insurecției naționale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a muncitorilor, a celorlalți salariați, a țărănimii, a tuturor membrilor societății noastre».“ (Contemporanul, 8 septembrie 1971) IVĂNESCU D. „Victoria obținută de poporul român în august 1944 a reprezentat principalul rezultat al întregii rezistențe antihitleriste din țara noastră și a demonstrat justețea politicii duse de PCR, inițiatorul și organizatorul revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă. În egală măsură, actul de la 23 August a provocat consecințe majore asupra evoluției războiului, a scurtării duratei lui, a micșorării numărului jertfelor omenești, a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a instituit o rețea de structuri (organizații ale democrației și ale unității socialiste, considerate muncitorești) chemate în principiu să decidă asupra tuturor problemelor politice, economice și sociale. E adevărat că rolul acestor structuri era mai degrabă acela de a omagia justețea sentimentelor pronunțate la vârf decât acela de a lua decizii veritabile. Totuși, un număr mare de cetățeni erau măcar puși în prezența decision making-ului și în situația de a se insera rețelelor de influență și de cârdășie. În acest fel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]