1,011 matches
-
martor vigilent și, totodată, necruțător al măririlor și al decăderilor omului de-a lungul milenarei sale existențe. Este cunoscută observația că grupurile comunitare, societățile umane În general au avut și continuă să aibă și astăzi un pronunțat simț psihologic și justițiar/educativ, astfel că, ori de câte ori ele s-au simțit amenințate În desfășurarea normală a raporturilor morale dintre indivizii comunității, și-au desemnat din rândurile lor pe acei inși dotați cu umor și cu un ascuțit spirit critic care, mânuind cu abilitate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă sunt românești, grecești, rusești, chinezești, arabe, franțuzești etc. - Întâlnim, ca trăsături comune, următoarele trei aspecte, care asigură proverbelor caracterul de valori spirituale universale: puterea deosebită de discernământ a judecății omului din popor; simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea”, „dreptatea” reprezintă valori etice superioare. Caracterul captivant al proverbelor este dat Însă nu numai de aspectele de conținut, care stimulează judecata și simțul moral al ascultătorului (sau al cititorului), dar și de limba
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aștepta neapărat un răspuns; dramatic, propriu celor care obișnuiesc să acorde evenimentelor receptate sau trăite o importanță mai mare decât ar merita-o acestea, de aici rezultând pentru ei vii emoții și tensiuni interioare; exclamativ, specific firilor impresionabile, dar și justițiare, ale căror constatări iau forma unor excesive stări de admirație, bucurie, surprindere sau a unui strigăt de intervenție, de ajutor. Μ Motivul pentru care unii fac apologia „liberului arbitru” este iluzionarea În ideea că, dacă acesta există cu adevărat, atunci
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
momente ale vieții sale, omul să-și retrăiască Întreaga existență, uneori până În cele mai mici și neînsemnate amănunte? Să fie oare o lege a firii ca măcar În aceste ultime clipe să fim cu adevărat obiectivi cu noi Înșine, adică justițiari? Simțim oare sacralitatea unei lumi de dincolo În așa măsură Încât resimțim, În aceste ultime clipe ale vieții, nevoia de a face pasul cel mare cu un suflet cât mai cinstit, cât mai neîntinat de false evaluări și credințe despre
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
9-12; Mircea Vasilescu, În dialog cu modelul călinescian, JL, 1991, 9-12; Ioan Holban, Cât de adânc e puțul timpului, CRC, 1991, 19; Ion Bogdan Lefter, Despre „obsesia” Manolescu, APF, 1991, 6; Ion Roșioru, „Istoria critică a literaturii române”. Opera unui justițiar, TMS, 1991, 6; Ovidiu Pecican, Recapitulând vechi doaște și hrisoave, CNT, 1991, 34; Ion Buzera, Manualul de construcție politică, R, 1992, 3-4; Mircea Mihăieș, Rimbaud, editorialistul, O, 1992, 4; Monica Spiridon, Strategii de lectură, RL, 1992, 24; Mircea Braga, Pe
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace” și un „dincolo” de hotarul existențial, apărându-se de amenințarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieții. Lirica denotă patos etic, justițiar, iar lumea se desface - maniheic - în antinomii bine delimitate. Legătura cu folclorul e consangvină, ca la cei mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care presupune cultul rădăcinilor, al casei, pragului și vetrei. Satul se conturează ca
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
dezlănțuie „măcelul”, cât și în scenele de răfuială și de pedepsire, unde sabia, ghioaga, ștreangul, țeapa curmă sumedenie de vieți. Urmează represaliile și o încă mai aprigă împilare, pe care firile independente nu o mai suportă, alegând aventura eroică și justițiară a haiduciei. În ceasurile de liniște, oamenii se strâng la un taifas, povestind, cu frazări de contaminație sadoveniană, întâmplări de pomină. Totul, s-ar spune, e urzit pentru a motiva sentimentul de jubilație declanșat la venirea rușilor „dezrobitori”, care ar
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
pe nedrept la închisoare în epoca tulbure a anilor ’50, Constantina reface în conversațiile cu fiul acestuia, Filip, ca și în pasionantele sale monologuri interioare, spiritul unei iubiri a cărei puritate își are rădăcinile în dorința impetuoasă de adevăr. Spirit justițiar, pentru ea actul de reabilitare a numelui profesorului este singurul lucru normal într-o lume deformată de frică și lașitate. Adevărata măsură a talentului scriitoarei este dată de volumul de proză scurtă Cursiv de septembrie (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată în chip expresionist de mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
sub numele de filantropie. Iar Marx nu făcea decât să amplifice această strategie de discredit simbolic. În realitate, chiar dezvoltarea capitalistă făcea posibilă discuțiile despre sărăcie și, în consecință, unele comparații între niveluri de trai discrepante. Marginalii trezesc interesul teoreticienilor justițiari pentru bunul motiv că oferă imaginea unei societăți inversate 139. Ei încarnează, punct cu punct, contrariul valorilor oficiale. Cu cât conflictele sociale sunt mai ascuțite, cu atât celălalt, exclusul, devine mai copleșitor, mai neliniștitor 140. De exemplu, secolul XIX aducând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bună măsură se evită prețiozitățile, dar scenele declamative, în continuare prezente, scad valoarea textului. Când renunță la retorica patriotică, cei doi autori aduc pe scenă piese reușite. Zavistie, dramă în patru acte, reprezentată în 1901-1902, constituie o variantă a mitului justițiar țărănesc, ilustrat, la alt nivel, de Năpasta lui I.L. Caragiale. Zavistie apare în volumul Două drame țărănești (1903), alături de drama în trei acte Ucigă-l crucea, produs al aceleiași colaborări. Accentele sociale capătă întindere aici: sătenii bogați și-au însușit
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
pentru culisele unui trecut fie ocultat, fie prezentat în mod deformat, dorința de recuperare a unei perioade cenzurate sau chiar interzise, deconspirarea minciunii. Totodată, interesul pentru istoria adevărată ce poate fi, în sfârșit, reconstituită generează setea de biografii pilduitoare, implicațiile justițiare decurgând firesc. Literatura memoriei devine o instanță morală demascatoare și acuzatoare atât a istoriei, cât și a ficțiunii oficiale publicate în totalitarism, pusă în relație cu „romanul obsedantului deceniu”, care oferise doar iluzia adevărului mărturisit. În primul număr din 1994
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
sale preferate. Esteticul este situat într-o inadecvată relație de dependență față de etic și de politic, criteriile amestecându-se până la anulare. Argumentele sunt precare, demonstrațiile fragile. Criticul se lasă acum complet pradă visului de a-și confecționa o imagine eroică, justițiară și dramatic persecutată, considerând că e democratic a acuza, dar complet nedemocratic a i se replica. În cazul din urmă, uită de regulile polemicii și ale dreptului la opinie și își expediază „adversarii” cu calificativele inversate ale anilor ‘50. Maiorescianismul
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
sustrage de fapt acesteia, constituindu-se într-o „lume” particulară, omogenă prin stabilitatea caracteristicilor fundamentale. Este „lumea” lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
absolut. Stilul alert și proprietatea exprimării i-au adus o oarecare reputație în presa vremii. După război colaborează la „Bis”, „Revista literară”, „Libertatea”, „Unirea”, „Dreptatea”, „Dreptatea nouă”, „Revista familiei”, „România liberă”, „Veac nou”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a. Acum se consideră un justițiar și publică articole dure la adresa unor confrați. De sub condeiul lui ies însă și portrete obiective, dintre care se disting cele apărute în „Dreptatea nouă” (Camil Petrescu, Victor Eftimiu, F. Aderca, Elena Farago, Anton Bibescu). L. era de părere că literatura
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
-ul lui impresionant cu tot, și obligat să semneze o clauză de confidențialitate. Pe un traseu psihologic (și de multe ori "pisălogic") întortochiat, martorul inițial prudent, hotărît să respecte clauza și să colaboreze doar parțial și contra cost cu ziaristul justițiar - se transformă într-un individ care vrea să spună, cu orice risc, tot adevărul. Loser-ul pragmatic (există și așa ceva) se transformă într-un loser idealist. Omul îngrozit, la început, numai la gîndul că ar putea pierde asigurarea medicală, cînd are
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
difuzarea interviului incendiar, de frica unor procese cu daune astronomice, el, gazetarul radical, își dă demisia ș.a.m.d.). Scenariul e în echilibru instabil între personajul martorului cheie și personajul fără de care acest martor, practic, nu ar fi existat - ziaristul justițiar jucat de Al Pacino, cu o voce gîjîită și cu un aer îngîndurat-monocord; dar, deși Al Pacino e trecut primul în distribuție, adevăratul cap de afiș al filmului e martorul jucat de Russel Crowe (neo-zeelandez născut în '64, așadar autor
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
Alex. Ștefănescu Intransigență de adolescent Cristian Tudor Popescu a impus un stil în publicistica românească. Cu o violență care taie respirația cititorului, el critică tot ce întreprinde clasa politică. Energia investită în acest act pedepsitor este atât de mare, încât justițiarul suferă mai mult decât cei sancționați. Mi-l închipui pe editorialistul de la Adevărul ca pe un călău patetic care aplică lovituri de bici unor nesimțiți, până când se prăbușește el însuși, extenuat, sub privirile lor batjocoritoare. În mod curios, Cristian Tudor
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu este Dumnezeu adevărat, fie își arată mila
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuiește pe cei pe care trebuie să îi mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într‑un Dumnezeu înțelept, atunci ei trebuie să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-o societate arhaică, tradițională, romanul este și una
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
stilistice. Pentru motive circumstanțiale sunt îngroșate aici conflictele societății feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Un scenariu arhetipal, interpretare a Soacrei cu trei nurori de Ion Creangă. Se impun atenției studiul, amplu, despre romanul Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, privit din perspectiva unei mistici via negativa, articolele despre Ion Creangă, textul despre „scenariile justițiare” veterotestamentare, de tip „moarte pentru moarte”, din literatura română (cu o comparație între Miorița, Baltagul de Mihail Sadoveanu și Capra cu trei iezi de Ion Creangă), „ciclul” dedicat lui Mihai Eminescu (tema „irealitatea existenței”) și capitolul Lumea și oglinda, unde
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]