676 matches
-
căror dimensiuni stabilesc un echilibru perfect al proporțiilor: măsura 1 (pp) - măsura 24 (primul climax - f ) - măsura 54 (vârful tensional al celui de al doilea climax - ff ) - măsura 76. În ceea ce privește configurația de discurs, Debussy optează pentru o modalitate alternativă de juxtapunere a unor diferite categorii sintactice (monodie, recitativ, voce acompaniată acordicaria, secțiuni contrapunctice sau tratări polifonice cu multiple voci ce desfășoară profiluri melodico-ritmice independente). Acest aspect reprezintă, de fapt, proiecția peste secole a unei tehnici intens practicată în Baroc, la care
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
receptată în modalitatea de finalizare a frazelor, care apelează frecvent la aportul agogicii. Astfel, numeroasele relaxări ale tempo-ului semnalate de indicația Cédez (7 prezențe în 57 de măsuri), asigură fluența discursului în contextul unei construcții formale discontinue, care probează juxtapunerea unor variate episoade tematice în maniera tehnicii de anexare specifică secvențelor cinematografice. De asemenea, frecventele modificări ale indicelui agogic, inserate adeseori la distanțe extrem de reduse (2 măsuri), dețin o funcție structurală în procesul de delimitare a secțiunilor micro-formale. La nivel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ridicat al nivelului de tempo Animé ( ) determină percepția acestei piese ca punct culminant al întregii serii de Imagini, ca finalizare apoteotică în contextul unei strategii compoziționale ce proiectează mișcările acestor trei viziuni într-o acumulare tensională progresivă. Permanenta instabilitate a juxtapunerii de imagini aparținând viziunii conceptuale, se va reflecta în libertatea improvizatorică ce derivă cu predominanță din flexibilitatea tempo ului (25 de indicații agogice în 97 de măsuri), asociată unui registru extrem de variat al formulelor ritmice. Ideea de mișcare, definită ca
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se obține facilitarea procesului parcurs de auditor în sensul decodificării semnificațiilor conținute de imaginile conceptuale. În contrast cu aspectul discursului anterior, țesătura sonoră a secțiunii centrale indică o pregnantă tendință de omogenizare, rezultată din continuitatea în cadrul aceluiași nivel dinamic; astfel, se remarcă juxtapunerea unor formule ritmico-melodice distincte (arpegii descendente, acorduri appoggiate) expuse într-un plan dinamic monocrom, în care un rol esențial în producerea variației îl îndeplinește conceperea diferențiată a atacurilor (tenuto, legato, portato). În plan interpretativ, discursul primului episod al secțiunii mediane
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresia tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al planului secund, într-o configurație metrică specifică de 2/4. Aspectul improvizatoric al construcției de discurs derivă din modalitatea discontinuă în care apar asamblate variatele „numere” de spectacol, o formă de concepție care semnalează evidente afinități cu maniera de juxtapunere a secvențelor cinematografice. Tabloul umoristic se dezvăluie începând cu primele rezonanțe ale preludiului, în care identificăm sonoritățile de banjo (instrument cu 5 coarde acționate prin ciupire, element important al trupelor de jazz) și tobe ale trupelor de music-hall. Nuanța de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
arareori întâlnit în creațiile debussyiste. Strategia de proiectare a viziunii conceptuale ce optează pentru alternarea variatelor „numere” ale unui spectacol de music-hall, își află corespondența în spațiul evolutiv al dimensiunii armonice, care printr-o perfectă coerență de limbaj recurge la juxtapunerea a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
macro formale, producând contrastul atât în plan tematic, cât și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte, aceasta din urmă conduce la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tehnicilor picturale impresioniste la specificul reprezentărilor muzicale. Astfel, în aspectul dual al scriiturii bitonale (ce suprapune două entități sonore apropiate, dar și puternic contrastante ) recunoaștem acea echivalență sonoră a concepției cromatice cu tușe divizate, ce explorează efectul optic produs de juxtapunerea culorilor pure. Desubstanțializată, „materialitatea” își pierde consistența, dizolvându-se într-o senzație vaporoasă. Finalitatea viziunii 176 conceptuale conduce la abstractizarea perspectivei spațiale printr-o fuziune a formelor, ce se „pulverizează” în fluiditatea discursului. Ceața este, de fapt, simbolul „misterului nerostit
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pe explorarea motivului ca simbol generator al evoluției sonore. Ideea tematică repetată cu pregnanță apare reproiectată în multiplele fațete ale unei permanente metamorfozări, care operează, în mod exclusiv, la nivelul fondului sonor general. Astfel, într-un spațiu sonor în care juxtapunerile de culori se produc în planul armoniei, dinamicii, timbrului sau registrelor, aspectul stabil al entității tematice, elementul invariabil al discursului, va îndeplini un rol definitoriu în echilibrarea ansamblului. Tema preludiului desfășoară o succesiune acordică ce înlănțuie trisonuri majore, minore și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a ceții și conturarea unei atmosfere „epurate”, potențată suplimentar de transparența și claritatea liniei melodice dublate la octavă. Această limpezire sonoră va fi adesea întreruptă de frânturi ale motivului tematic inițial; imaginile de clar/obscur alternează în jocul dezinvolt al juxtapunerii contrastelor de registre. În limbajul muzical debussyst, diferențierea timbrală ce presupune activarea unor registre variate, reprezintă o modalitate esențială în facilitarea percepției și înțelegerii unui discurs sonor aparent haotic. Configurația intervalică a desenului melodic care aparține materialului tematic secund confirmă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de pe urmă dans. Tema preludiului, cu aspectul său dublu al țesăturii sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore contrastante prin juxtapunerea efectului difuz al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor, ale căror oscilații ezitante brăzdează văzduhul cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanțele trilului grațios al registrului acut. Acest aspect va genera impresia unei mișcări în loc, o animație statică, ce vestește prin absența pregnanței tematice apariția unui „eveniment” important în evoluția sonoră. Țesătura sonoră explorează aceeași combinație de rezonanțe ce rezultă din juxtapunerea sonorităților de cvintă perfectă și mărită ale trilului (cu scrierea enarmonică a acesteia din urmă), la care se adaugă o nouă intervenție a cvintei mărite prezentă în cadrul apogiaturii planului inferior. Asistăm la un caz elocvent al investirii elementului ornamental cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
determinând o țesătură sonoră desfășurată pe cinci octave; triplarea liniei melodice principale prin imitația acesteia la cele două octave inferioare; prezența unui nivel de dinamică evident amplificat p cresc.mf în măsura 24; configurația armonică a evoluției sonore îmbogățite prin juxtapunerea unor agregate armonice diferite: structura inițial pentatonică de (măsura 24), ce avansează ulterior spre (datorită apariției sunetelor do și fa din măsura 25) și apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mare () a aceluiași acord prezent pe timpul întâi al măsurii 27. Discursul măsurilor următoare (ilustrat în exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau suprapunere de agregate sonore distincte. Astfel, linia ascendentă a planului inferior se va construi prin juxtapunerea elementului cromatic cu scriitura în tonuri și o configurație de scară pentatonică (si - re - fa - sol - la), căreia i se va adiționa ulterior sunetul do ca notă de pasaj (măsurile 30 - 31). Peste această mixtură de culori armonice se vor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
manifestat de ambele părți riscând animarea improprie a arabescurilor melodice, precum și pierderea fluidității de avansare a discursului. Articulația tematică a preludiului expune o configurație structurală complexă prin combinația inedită a unor variate țesături sonore: scriitura acordică a motivului tematic inițial; juxtapunerea ulterioară a unui motiv în octave cu un aspect evident rarefiat; 241 linia melodică în arabesc ce desfășoară un traseu descendent, îndeplinind o funcție esențial ornamentală, dar asigurând în același timp și unificarea acestor entități disparate ale ansamblului. Debussy precizează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
introductiv al preludiului, care pare să metamorfozeze până la deformare linia melodică originară. La nivelul limbajului armonic, organizarea discursului sonor prin separarea elementelor constitutive în registre distincte va fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim printre rândurile acestora, în jocul inspirat al juxtapunerii de contraste. Hommage à S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C. operează o modificare de stare în raport cu preludiile precedente, îndeplinind în același timp și rolul de interludiu înaintea „trilogiei” finale ce se anunță. IV.10. Canope (Canopă) Printr-o simplitate melodică stilizată, Canope
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a VI-a și cu septimă mică (măsura 13), efectul pedalei de rezonanță menținându-le în mod corespunzător cu valorile de durată ale acordurilor. Alternanța cvartelor mărite și perfecte inserată în apogiaturile de început ce implică deopotrivă jocul dinamic al juxtapunerii diferitelor registre anunță apariția secțiunii mediane (Animez un peu). Discursul acesteia imprimă o ușoară activare avansării sonore, ce pare să corespundă proiecției pentru o clipă a acelei civilizații pe care Timpul îi încremenise Chipul. Reluarea ideii melodice a celui dintâi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dintre secretele acestui preludiu îl constituie tocmai această respectare a exactității de avansare a tempo-ului, în special în momentele dinamice cele mai reduse. Acest fragment premergător revenirii secțiunii de început propune o tratare inedită a țesăturii de discurs, prin juxtapunerea spontană a diferitelor registre combinată cu alternarea constantă a două formule ritmice (ritmul punctat și cel ternar) și instalarea unui nou cadru tonal - . La nivelul întregului preludiu, pedala de rezonanță va beneficia de o activare economică, al cărei efect reținut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de-a patra secțiuni a preludiului, precum și la nivelul întregii structuri macro-formale, se observă contribuția factorului armonic (la major) în circumscrierea subunităților constitutive. Episodul Rubato explorează efectul acustic contrastant generat de alternanța glissando urilor pe clape albe și negre în juxtapunere cu scurte inserții de succesiuni politonale. O nouă intervenție pentatonică (doux et harmonieux -Molto rubato) ce pare să-și fi propus relevarea dimensiunii poetice a evocării produce o nouă fracționare a fluidității de discurs, înainte de reluarea impulsivă a motivului tematic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
numelui de loc Deuil (doliu). Punînd doliul din P1 în relație cu acțiunea din P2 (a se spînzura), putem considera semul "moarte" drept legătura cotopică dintre cele două fraze. Cel puțin, aceasta este interpretarea pe care tinde să o inducă juxtapunerea celor două enunțuri. Snoave, parabole, fabule, definiții de cuvinte încrucișate și texte literare exploatează din plin posibilitățile polisemice ale lexicului. Este exact ceea ce face Francis Ponge în textul care urmează. 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> Scris
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
au extins preocupările specifice în cea mai mare parte a lumii, oare nu constituie motivul pentru care în istoria universală se face loc progresului industrial, variației rutelor comerciale, relațiilor economice dintre popoare? Dar istoria universală înțeleasă astfel este tot o juxtapunere de istorii parțiale care nu acoperă decît viața anumitor grupuri. Dacă timpul unic astfel reconstruit se întinde pe spații mai vaste, el nu cuprinde decît o parte restrînsă a umanității care populează această suprafață: masa populației care nu face parte
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
R. Barthes. De fapt, forma de trecut simplu nu se întrebuințează decât asociată altora, fiecare slujind de reper celei care urmează, fără legătură cu momentul enunțării. Formele de trecut simplu reprezintă intervale temporale reduse la un fel de "punct" insecabil, juxtapunerea lor fiind interpretată ca o succesiune de evenimente care se sprijină, fără a se intersecta. La rândul său, perfectul compus este puțin compatibil cu înlănțuirea narativă. El prezintă procesele ca fiind disjuncte, trecute față de momentul enunțării și, în virtutea legăturii cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Camus în Străinul este cu atât mai pregnantă. Preferând perfectul compus în loc de perfectul simplu, acest roman nu prezintă evenimentele ca pe actele unui personaj, integrate într-o înlănțuire de cauze și efecte, de mijloace și scopuri, ci ca pe o juxtapunere de acte închise în ele însele, dintre care niciunul nu pare a-l implica pe următorul. Or, această descompunere a formelor de continuitate narativă se potrivește perfect cu teza întruchipată de Meursault prin comportamentul său: nu există o totalizare semnificativă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]