2,387 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESFRUNZIRE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt desfrunzită-n mine scurmă corbii după o vulpe albă ce mă latră. Înveșmântați stau șchiopii și cu orbii în mantia luminii egolatră. Sunt dezbrăcată de-orice nălucire ce-mi strepezește-n glumă, trei molari. Din firul ierbii scot o abolire a unor diastolici armăsari. Mă chinuie o foame de neverde și-o
DESFRUNZIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383848_a_385177]
-
TREZIRE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Și turmele în juru-mi s-au adunat rotund să afle ce durere în sufletu-mi ascund, de ce de la o vreme speranța-n mine geme Lătrau la mine câinii și mă lingeau cu drag, și-n loc s-adorm pe pajiști mă-ntind pe-al spaimei prund. dar eu stăteam cu fruntea pe-al grijilor toiag știind ce mă așteaptă și ce cumplită faptă avea să
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un giulgiu de negreală, Numai câinii latră-ntruna alergând pe lângă case. Pasul meu răsună-n noapte scârțâind prin neaua albă, Inima -i ține isonul cântând lung oftat de dor... Ochii triști privesc spre stele și din lacrimi îmi fac salbă, Când aminte își aduc dulcea clipă de
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
la odihnă, sare spre ușă. Are glezna piciorului înfășurată într-o foaie de varză și legată cu pânză groasă, din cauza reumatismului ce-l sâcâie tot mai tare în ultima vreme. „Harrr !! Haarrrr !! uliul la găini ! Strigă el din pragul ușii. Lătră și Medi, cățelul. Găinile sunt speriate, cocoșul le adună în jurul lui ... Pericolul trece repede. Ea nu se plânge de sănătate, dar, când se ridică, face primii pași anevoie, parcă i-ar pune cineva piedici. El își luă laibărul , își trase
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
a stârnit curiozitatea și am hotărât, cu orice risc, să stau toată noaptea sub caiși, până va sosi acel ceas, ca să aflu minunata poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se vede treaba că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
porții cumpănii puțin încă odată dacă să intre sau nu însă instinctul său de supraviețuire unit cu dorul său după Sofia învinse tot acel orgoliu monstruos din adâncul ființei lui. Deschise poarta. Un câine legat în lanț ieși din cușcă lătrând răgușit de câteva ori apoi se retrase înapoi în cușcă. El înaintă spre ușa casei la unul din geamurile luminate prin perdea desluși silueta Sofiei trebăluind prin casă nu auzise câinele lătrând și atunci Mihai se opri din nou în loc
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
Un câine legat în lanț ieși din cușcă lătrând răgușit de câteva ori apoi se retrase înapoi în cușcă. El înaintă spre ușa casei la unul din geamurile luminate prin perdea desluși silueta Sofiei trebăluind prin casă nu auzise câinele lătrând și atunci Mihai se opri din nou în loc și acolo înțelese un lucru ce până atunci nu îl înțelesese niciodată atât de clar și anume faptul că era foarte legat de Sofia prin faptul că îi fusese tovarășă de viață
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
fel? Dar, într-o zi, curiozitatea mea a fost mai mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și...nimic. Vraja lor nu mă atinge. Mă miram de ce nu mă face să bombăn, să mârâi, să latru. Și m-am dumerit. Vrăjitoarele astea îi făceau să bombăne numai pe aceia pe care se supărau. Adesea am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi” și să
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
sau jignitor. Dacă face pană și mai pierde și autobuzul e în stare meargă cu Bombardierul la cumpărături! Din greșeală, o fi căzut în cap din leagăn și înțelept ar fi să nu i se mai dea atenție. Cîinele care latră nu mușcă! Cu gîndul la Stalin, care făcea ce pohtea în Europa, l-a luat gura pe dinainte. Guralivii nu sînt de temut. Vorbele amenințătoare le ascund micimea și incapacitatea. Să ne temem de cei care tac și fac. Nu
Bombardierul Tupolev 160, trecerea la ora Europei Centrale şi arma secretă a Chinei [Corola-blog/BlogPost/92914_a_94206]
-
cu ele! Pădurea...liniște și pace. Doar ecoul șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii lui, care-l priveau mirați: - Ce-aveți, măi boilor, ați început să lătrați? Dar boulenii: - Nu lătrăm noi, bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și pace. Doar ecoul șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii lui, care-l priveau mirați: - Ce-aveți, măi boilor, ați început să lătrați? Dar boulenii: - Nu lătrăm noi, bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii lui, care-l priveau mirați: - Ce-aveți, măi boilor, ați început să lătrați? Dar boulenii: - Nu lătrăm noi, bă! Tu latri ca un prost! Vezi că vine un lup spre tine! - Aoleu! Unde e? s-a speriat moșul când a auzit boii vorbind. Cât p-aci să facă pe el! Dar Ionel, ascuns după tablă, a urlat în pâlnie, cu vocea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și noi odată! La
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Apoi, aveam alternativă, când votul meu în luarea deciziilor era aproape de minus infinit? Și iarăși o începurăm din poartă în poartă cu urletul ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
singurel? Și mă mângâia pe obraji : -Așteaptă puiul mamii, că-ți aduc și ție un bolindete! Ce fericire! Traista începea să prindă formă. Însă, la o poartă, după ce am strigat urătura mea cu unu, unu, nimic! De partea cealaltă, câinele lătra să rupă poarta, dar gospodina nu ieșea cu bolindetele. Repet, insistent și răspicat : -U-nu, u-nu, unu! Tot nimic. Îmi spusei enervat : -Ce se întâmplă, mă? Ia să spun și partea a doua! Dar așa... adaptată la „unu”, ca să înțeleagă. Și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
partea a doua! Dar așa... adaptată la „unu”, ca să înțeleagă. Și încep : „am venit și eu odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să...mai vin, boieri mari să vă găsesc!” Repet răspicat : Unu! Unu! De dincolo... câinele lătra mai înfuriat. Înciudat și îndârjit, strig din răsputeri, dând cu bățul în poartă : -N-auziți, băăă! Sunt unu! Unuuu! După un timp, iese gospodarul înfuriat : -Care ești, mă, acela...unu? -Eu sunt, eu sunt! Sar imediat, bucuros că am reușit. -Măi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut casaaaa! Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-Nu mai da cu bățul, că mă stropești! m-a certat Lisandra, aducându-mă la realitate. Am tăcut și n-am mai dat cu paloșul în băltoacă. Dar... trebuia să-mi protejez Cosânzeana, să n-o fure zmeii. Și zmeii lătrau furioși de rupeau gardul. Unde nu mă repezii cu paloșul și le retezai capetele ivite printre scândurile gardului... Cosânzeana mea iar mă aduse la realaitate : -Nu mai întărâta câinii! Dacă rup scândurile, scapă și ne mușcă! Ce știa Cosânzeana mea
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște rame, Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de undeva, Din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn,Un pictor mînă care cu boi spre niște rame,Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpînși-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot staFără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,Țăranii să nu simtă că vin de undeva,Din niște alte timpuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o carte chinezească; mereu o citește, în zece ani i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această masă de la care nu văz să lipsească vreun lucru. Frumos și adevărat ai grăit - zise Barzovie-Vodă, aruncând și dânsul un os grasului de câine ce latră mulțumit de două-trei ori. — Iată - continuă Vulture - Măria-Sa pomenea că fugeam spre Cetatea Albă unde aveam ori niște stupi ori o ibovnică. Din câte s-a putut vedea când am ajuns, nu erau stupi. Și nu întâmplător. Ca să înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cel care Înțelege sau cel care nu Înțelege, și cine este mai liber? țScurt dialog auzit la o coadă: Mamă, de ce pîrțurile care fac zgomot nu put și cele care nu fac zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le găsește și de ce mă cari tu pe mine la frații Chivu și la Inter că la „Athenee Palace mie nu-mi place“ cînd Îți vin mă rog colegii din străinătate că dacă n-aș fi eu ar trebui să latri să te faci Înțeles de la bietul Marcelică n-ai ce cumpăra așa că dă-i la plex mon cher arde-l pînă-l faci una cu pămîntul) — Da de unde ai mai scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]