662 matches
-
însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lumina noilor reglementări privind apărarea legității în țara noastră și a politicii plină de umanism a partidului și statului nostru, s-a dispus eliberarea sa imediată și necondiționată... ...O zi de toamnă cenușie și tristă... Poarta a scârțâit ușor. Un lătrat furios se năpusti într-acolo. Câinele se zbârli la vederea necunoscutului și se pregăti să-l apuce de pantalon. Însă, cu cât înainta spre poartă, mânia animalului față de străinul care pătrunsese neinvitat în ogradă se topea. Mirosul lui fin îi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca simple imagini. Dar asta nu era totul. Pentru că simțeam și gândeam lumina asta lăptoasă care a trezit în mine un gând mai vechi, al luminii fierbinți din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
te învăț eu? Spune-mi că ții la mine.“ „Țin la tine.“ „Nu așa! Nu-ți bate joc.“ „Nu-mi bat joc. Ce-ai vrea să-ți spun?“, și își îndepărta iarăși cu o mână părul căzut pe frunte, ascultând lătratul câinelui de pe malul celălalt și glasurile copiilor care i se păreau că râd firav și gâlgâit. „Mă întreb de mai mult timp ce înseamnă pentru tine să iubești și dacă nu cumva mă iubești pe mine, cum spui, doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu pe care ajunsesem să-l urăsc, în zahărul roșu din sfecla de zahăr de sub pielea crăpată, grasă, ca un picior de purcel înfipt în pământ, mă înalț, mă regenerez, mă oțelesc, mă limpezesc, în numele prietenilor mei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era cu adevărat comică, ba chiar cuceritoare. După ce ascultă atent zgomotele neobișnuite care veneau din salonul cel mic, Ledoulx făcu un semn valetului Julien. Acesta aruncă doar o privire, tresări, apoi reveni cu o expresie perplex fericită și, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat cîte un paragraf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu atenție pe cei legați în apropierea lui, întrebându-se ce-ar face dacă i-ar mângâia pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și goli încă o dată pistolul de calibrul 38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ebraică, pentru că este limba sacră, dată la început omului prin natură. Zerakhya, în schimb, i-a replicat că nu există o limbă „dată omului prin natură” și că un copil lipsit de educație lingvistică ar emite sunete nearticulate, asemănătoare cu lătratul câinilor (9 ; 4, p. 45). La aproape trei secole după domnia împăratului german Frederic al II-lea, suveranul Scoției Iacob al IV-lea (1488-1513) a izolat, de asemenea, doi prunci pe insula Inchkeith. I-a lăsat acolo în grija unei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar amănuntele au dispărut.“ Obișnuia să scrie datele În litere, nu În cifre. Apoi se scula să meargă la baie, se Întorcea și se culca din nou până când de-afară Începea să se audă gânguritul porumbeilor, Însoțit de câte un lătrat de câine sau de ciripitul uimit al vreunei păsărele, care suna de parcă nu-și credea ochilor ce vedea. Fima Își promitea să se scoale imediat, În două-trei minute, un sfert de oră cel mult, dar adormea uneori din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Era tentat să nu se oprească, să-și continue drumul prin Întuneric, să taie vadi-ul1, să urce muntele, să se Îndepărteze cât Îl țineau puterile, să-și Îndeplinească datoria ca paznic de noapte al Ierusalimului. Dar din beznă se auziră lătraturi Îndepărtate de câini și două Împușcătrui izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de vânt aduse cu ea ecoul unui lătrat din direcția Văii Crucii. A Treia Stare este un har la care se poate ajunge numai renunțând la orice dorință, stând sub cerul nopții fără vârstă, fără sex, fără timp, fără rasă, fără nimic. Dar cine e În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă păcălească pe mama și pe mine. Chiar și atunci când ne strigau numele pentru transportul spre est și cu toții știam ce însemna asta, el încă încerca să se prefacă. Van Pels, strigă ofițerul când au ajuns la „p“. Parcă era lătratul unui câine furios. Hermann. Ne-am ținut răsuflarea. Auguste. Mama începu să plângă. Peter. Cel puțin aveam să fim împreună, spunea tata, dar nu se uitase la mine când vorbise. Nu mă salvase, așa cum Pfeffer își salvase fiul. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
case noi construite lângă North Fork, un chioșc de grădină și barul de la Colson Creek fuseseră ambele refăcute, cinci pensiuni apărute înainte de intrarea în vechiul oraș minier Shoup. Jake, terrierul, a sărit de pe scaunul din față și-a tras un lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
interpretare actoricească lucrate, reluate și apoi evaluate riguros. Lavinia devine coordonator În trupă, luându-și rolul ca pe un exercițiu de perfecționare, fiind În același timp atentă să intervină, atenționând colegii de trupă când le urmează rândul, chiar cu “un lătrat specific” că nu au fost atenți și au sărit o parte din text. Dovada energiei nelimitate care urmărește ținta de atins, Lavinia a obținut premiul pentru interpretare la concurs. Entuziasmul a ajuns la apogeu, atunci când comisia a abordat-o pentru
Caleidoscop by Ionela Luca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93363]
-
lipsit de singura familie pe care a cunoscut-o vreodată. A rămas la fereastră cu ochii la ploaia care săpa râulețe În noroi, pe strada Îngustă. Lovit de ploaie, frunzișul din curte foșnea ușor, Însă zgomotele obișnuite din vecinătate Încetaseră, lătratul câi nilor, miorlăitul pisicilor care se Împerechează, scuterele, posturile de radio, strigătele furioase ale tinerilor, răcnetele bebelușilor. Totul a Încetat odată cu primele picături de ploaie. Se făcuse târziu, imensul oraș se potolea ca să petreacă o noapte scurtă. Ei nu-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să-l trezești pe Adam. Margaret și-a dus un deget la gură. Noaptea se transforma pe nesimțite În zi, dar În acele momente ale aurorii rămânea Încă o liniște apăsătoare, tulburată numai de hămăitul Îndepărtat al vreunui câine, un lătrat plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să dea peste un olandez, dar l-au prins În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îmi amintesc de el. Felul În care mergea, vocea lui. Johan. Se numea Johan. Stai așa. Se ridicase și trăsese perdelele, apoi deschisese pe cât se putea de larg ferestrele. O boare de aer s-a strecurat În cameră și auzise lătratul unor câini În depărtare. Acum e mai bine, spusese ea, n-aveam pic de aer. Își pusese capul pe perna de lângă a lui, așa Încât buzele ei Îi atinseseră bărbia. Iar când l a sărutat, a fost mirat de reacția lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca să-mi dezmoștenească visul ca pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
topor și o secure, repede s-a îndreptat spre hoț și-a aruncat cu toporul nimerindu-l în braț tocmai în momentul când voia să dezlege calul. Au! fir-ai al dracului, baragladină, a urlat hoțull și-a fugit în lătratul câinilor care s-au luat după el, fiind puși în mișcare de strigătele hoțului. Toți s-au trezit întrebându-se: — Ce e? Ce e? — Au venit hoții la cai. Noroc că Prințesa l-a observat și m-a trezit la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]