656 matches
-
Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele de-a dura În joaca lor, și se reped să-i muște, Făcându-se că vor să-i și înghită, Cu alt glas îi alintă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fad carnaval ne reține, Eu mângâi statuia din tine Și-l caut pe regele Lear. De jur împrejur, un Shakespeare plângând, Pe-o scenă lăsată să moară, Alături, doar visul de vară, Cu visul pre viață călcând. De jur împrejur, lătraturi de câini, Othello desfidă batista Și plânge-n culise artista, Ținând o factură în mâini. De jur împrejur, destui mașiniști Mănâncă salam pe scenarii, Se-njură-n direct adversarii, Iar toți dramaturgii sunt triști. De jur împrejur, aceiași actori, Mirările
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
lacrimile de-acum. Era posibil ca Claudia să aiba o zi liberă, dar bănuia că În ceea ce o privea pe sărăcuța Avocado, Claudia era mereu ocupată. Uite, poate că ar trebui să te duci, zise Ruby, după ce Claudia terminase de lătrat la Marta. Pot să-ți trimit niște costume de baie ca să le probezi acasă. Sunt convinsă că ai dreptate și că probabil nu e nimic grav cu Avocado, dar nu știi niciodată și sunt sigură că te-ai simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă păcălească pe mama și pe mine. Chiar și atunci când ne strigau numele pentru transportul spre est și cu toții știam ce însemna asta, el încă încerca să se prefacă. Van Pels, strigă ofițerul când au ajuns la „p“. Parcă era lătratul unui câine furios. Hermann. Ne-am ținut răsuflarea. Auguste. Mama începu să plângă. Peter. Cel puțin aveam să fim împreună, spunea tata, dar nu se uitase la mine când vorbise. Nu mă salvase, așa cum Pfeffer își salvase fiul. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar amănuntele au dispărut.“ Obișnuia să scrie datele În litere, nu În cifre. Apoi se scula să meargă la baie, se Întorcea și se culca din nou până când de-afară Începea să se audă gânguritul porumbeilor, Însoțit de câte un lătrat de câine sau de ciripitul uimit al vreunei păsărele, care suna de parcă nu-și credea ochilor ce vedea. Fima Își promitea să se scoale imediat, În două-trei minute, un sfert de oră cel mult, dar adormea uneori din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Era tentat să nu se oprească, să-și continue drumul prin Întuneric, să taie vadi-ul1, să urce muntele, să se Îndepărteze cât Îl țineau puterile, să-și Îndeplinească datoria ca paznic de noapte al Ierusalimului. Dar din beznă se auziră lătraturi Îndepărtate de câini și două Împușcătrui izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de vânt aduse cu ea ecoul unui lătrat din direcția Văii Crucii. A Treia Stare este un har la care se poate ajunge numai renunțând la orice dorință, stând sub cerul nopții fără vârstă, fără sex, fără timp, fără rasă, fără nimic. Dar cine e În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi provocă un hohot de râs tare, ca un lătrat, la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă drumul spre teatru. Bărbatul din ghereta de la intrarea actorilor Îl recunoscu. — N-a venit nimeni din trupă, domnu’ James. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se referea la pechinezul care o punea pe doamnă În evidență. Pe lângă faptul că e politicoasă, frăzuța ne revelează dintr-un foc doctrina lui Herrera; nu spune nimic de drumul de mijloc; trecem - o, miracol de concizie! - de la baroneasă la lătrat. Aceeași metodologie s-a folosit și În versul de mai sus. Un carnet de Însemnări care se află În mâinile noastre și pe care Îl vom Încredința tiparului de cum va sucomba vigurosul poet, secerat În plină tinerețe și sănătate, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa să mă încolțească o singură dată în sânul meu de himeră... De ce alergăm oare când eu, statuia purificată în tăcerile unei ideii lucide savuram patul transpirând al făpturii ce încerca să-mi dezmoștenească visul ca pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un ochi toată noaptea. —Toți mergem la culcare, a decretat mama. În orice caz, unde ai fost până la ora asta? — Am făcut sex cu Adam, le-am spus. Tata a izbucnit într-un râs nervos care a semănat cu un lătrat foarte sonor. Mama a rămas înțepenită. Așa și trebuie, m-am gândit. Tu ai fost cea care mi-a băgat ideea asta în cap. Nu, vorbesc serios, a zis mama. Ce-ai făcut? —Și eu vorbesc serios, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca simple imagini. Dar asta nu era totul. Pentru că simțeam și gândeam lumina asta lăptoasă care a trezit în mine un gând mai vechi, al luminii fierbinți din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
te învăț eu? Spune-mi că ții la mine.“ „Țin la tine.“ „Nu așa! Nu-ți bate joc.“ „Nu-mi bat joc. Ce-ai vrea să-ți spun?“, și își îndepărta iarăși cu o mână părul căzut pe frunte, ascultând lătratul câinelui de pe malul celălalt și glasurile copiilor care i se păreau că râd firav și gâlgâit. „Mă întreb de mai mult timp ce înseamnă pentru tine să iubești și dacă nu cumva mă iubești pe mine, cum spui, doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit. Apoi acesta dădu din coadă și scoase un lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă ciudată, dezorientată pe care Kay o observase mereu În asemenea locuri. Aerul părea Încărcat parcă de un puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să tresară. Domnul Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui s-a sinucis, trăgându-și un glonț în cap. Atunci îl considerase slab, nedemn de statutul unui războinic național-socialist, dar acum înțelege foarte bine gestul. Este și asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai era. 9. Ne aflam În plină primăvară, copacii Înverziseră. Deschizînd fereastra dinspre curte, mă Întîmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o Înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din cînd În cînd, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atît. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mînecile cămeșii, stă aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
îi vesti începerea unei zile de lucru cu un program dintre cele mai încărcate. în automobilul său, de fabricație coreeană, găsi mobilul uitat la bord - o mică bijuterie finlandeză, cu radio, aparat foto și computer. Acceleră. Din curte mai auzi lătratul lupului său alsacian - dogul danez îi fusese furat. Pentru orice eventualitate, noului câine îi pusese un cip americănesc de ultimă generație. Blocat în circulație, în centru, dădu drumul radio-ului cu C.D.-uri, acordurile triumfale ale celei de a noua
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu prevăzuse chestia asta. Dacă îți venea cheful să faci detectivistică literară (sau pur și simplu să urci la etaj, la o cunoștință), trebuia să ai picioare zdravene: javrele alergau pe toată lumea pe care n-o știau. Goguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca un sistem antifurt. Când era beznă, te simțeai ca-n The Thing: alarma se declanșa la maxim și riscai să pleci cu pantalonii decupați. Familiile aveau farmecul lor. Le consideram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
când oamenii au murit din mușcături de câini și au fost devorați de aceștia. 6. Comunicarea lupului Comunicarea dintre congeneri se face printr-un limbaj specific, nedeslușit de om și care constă În urlete, scâncituri sau un anumit fel de lătrat, mai mult sau mai puțin prelungite și cu tonalități diferite, care semnifică anumite mesaje pe care și le transmit, În principal, cu privire la apropierea unui pericol din partea altei haite, adunarea membrilor haitei sau alte comunicări dintre aceștia. La Început, urlă doar
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]