3,897 matches
-
cîntată", o sonată de Mozart, Sonata lui Franck, în execuția lui Hubermann, mărturisește atît de cioranian: Sînt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe care Sebastian nu se poate împiedica a și-l da în vileag. într-un rînd dejunează cu N. Carandino la "Capșa", invitat de criticul dramatic pentru o convorbire "de afaceri". I se propune să fie
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
cu doamna Veronica, profesoară de matematică, o doamnă foarte distinsă. O mai văd rar, când mă mai duc la biserică la Precupeți. Era o ființă cu totul deosebită părintele Cosma. Era, în același timp, un preot extrem de plin de rigoare lăuntrică spirituală, duhovnicească. Și altfel era un om "monden", fiindcă îi plăcea să aducă alături intelectuali de peste tot. La el am cunoscut o sumedenie de oameni de știință, de savanți ș.a.m.d. Era o mare bucurie a lui să vadă
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
naivități ieșite din uz. Dacă așa stau lucrurile, atunci legătura noastră cu Blaga s-a rupt de tot. Dacă nu așa stau lucrurile, atunci șansa de a intui lumea lui Blaga va cere un efort sau, mai precis, o afinitate lăuntrică. Iar articolul de față se sprijină pe cea de-a doua posibilitate. Dacă nu încercăm să asociem fondul liric al scriitorului cu acea dispoziție mirabilă grație căreia omul acesta putea sta încremenit într-o livadă, privind zburătăceala vrăbiilor, cercetînd clătinarea
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
să lupți cu această suspiciune ce părea adusă de vânturi înalte asemenea unui praf înălțat de pe gigantice întinderi nelocuite ale planetei. Și ceea ce trebuia să se producă se produse. Neavând nimic de ascuns, Chiril părea că ascunde totul. O agitație lăuntrică, rea și stupidă, pusese stăpânire pe el. Această panică putea să fie o probă a culpabilității. Ceva, în fine... dovada unei crime comise măcar în gând..." (p. 446-447). Această imaginație morală, pe care prozatorul i-o construiește personajului cu foarte
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
ea în limitele preceptelor date de Allah, și atunci la ce bun chinul creștin pus în slujba mîntuirii? În al cincilea rînd, porunca biblică potrivit căreia trebuie să-și iubești dușmanii îl lasă perplex pe musulman. Pînă la ce răsuciri lăuntrice și pînă la ce contorsiuni patologice poate fi împinsă umoarea sufletească a unui om ca să ajungă la situația irațională de a-și iubi vrăjmașii? Vrăjmașii trebuie înrobiți, convertiți sau omorîți, și cu asta basta, dar în nici nu caz nu
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
Inaugurat la un mod briant de Sainte-Beuve, "lanțul de moraliști" se continuă prin Faguet, Lemaître, France, care au aprofundat în paginile lor cele mai bune "ancheta asupra omului". Viziunea lor e însă, în fond, clasicistă, ilustrînd acel ideal de echilibru lăuntrici și de "sănătate sufletească" ce pare a întrupa o trăsătură intrinsecă a nației, împins pînă la întîlnirea cu descoperirea inconștientului, cu abordarea regiunilor iraționale. Proust, Gide, suprarealiștii produc o "revoluționare fecundă" a spațiului spiritual, dar fără a anula antecedentele raționaliste
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
în apele fiecărei vârste, cu setul specific de experiențe, diaristul reușește să smulgă regimului politic trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea ei lăuntrică. E ceea ce se fac a nu înțelege anticomuniștii tardivi, de după căderea comunismului, care-și acuză la nesfârșit compatrioții "lași" că nu s-au împotrivit totalitarismului. Chiar prin aceasta s-au împotrivit: prin libertatea lor interioară. Fapt pe care Mihai Cantuniari
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
ingineri și de actori, de medici și arhitecți. Ceea ce ai - diplomă, funcție, titluri - ține de întâmplările vieții. Ceea ce ești, felul tău de ființă, aceasta ți-i măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real decât
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
care a renunțat la prerogativele de conducător în august 1444. Nu se cunoaște motivul acestei abdicări benevole. Mehmed avea 12 ani și era în imposibilitatea de a fi înscăunat, datorită vârstei fragede. Întrgul Adrianopol a fost cuprins de o frământare lăuntrică, din cauza acestui gest al sultanului Murad al II-lea. Profitând de această abdicare, principii creștini au încălcat tratatul de la Seghedin, încheiat între Iancu de Hunedoara și sultan, declanșând cruciada antiotomană de la Varna. Împotriva acestei coaliții antiotomane a fost papa Eugeniu
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
atinge. nimic, fără durere, nu rodește și nu trece de pragul vieții, de flama ei vie, așa că las să doară acest vânt sudic înfoiat ca un păun, fiece ochi al durerii să nimerească în mine, orice semn al ieșirii din lăuntricul scrum. umbra îngropată și-a îngropat umbra sub mărul în floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de inconștiența de a demonstra că agonia nu are nimic de a face cu dispariția omului sau că e chiar șic să te duci la teatru cu două ore înainte să mori. * Fără depresie nu ne-am putea vizita infernul lăuntric. Coborâm prin depresie într-un trecut care nu aparține timpului, un trecut paralel cu trecutul liniar pe care ni-l amintim ca pe un film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
răspuns este cum să primim, cum să citim cu temeinicie și folos propriu aforismul. Desigur, orice aforism poate fi încadrat ceea ce se și întâmplă în aceste cărți cu miez sapiențial într-o anume temă care, definindu-se (dintr-un unghi lăuntric, să-i spunem), tocmai definește omul, subiectul, primitorul. Viața, iubirea, familia, suferința, munca, moartea, credința, viciile, prietenia, mândria, eșecul, speranța, copilăria, învățătura, profesia, bătrânețea sunt, în aceste aforisme, temele ce definesc omul: pe cel ce se vrea cu toată ființa
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt”, încearcă un dialog
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
-și fiecare meditație cu câte un diafan haiku. Pornografia, una dintre principalele beneficiare ale globalizării prin intermediul internetului, este condamnată în termeni fără echivoc: "Pornografia este și va fi mereu o erupție a întunericului din noi înșine, asemenea unei animalice automutilări lăuntrice. Dar, orice viciu, orice păcat este o încercare ce poate purifica... Sau, nu. Firește - în mod evident - numai de tine depinde... Este acest îndemn un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
ni se cere să ne pronunțăm, preferăm să le atingem numai în fugă și doar la suprafață, parcă sub imperiul unui imbold al neseriozității spontane. Cauza unei asemenea superficialități strategice este de găsit în impulsul de a ne proteja liniștea lăuntrică și, mai ales, în dorința de a nu ne compromite viitorul. Căci ce poate fi mai nerentabil decît să zgîndărești rănile unei psihologii colective căreia oricum nu poți să-i modifici direcția? Nu ai face decît să aduci o undă
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
a face așadar cu o metodică răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv, prezent cu un semn inversat. Jubilația păcatului pare a nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
putința de a se bucura de viață. Așa se face că unii au o spon-ta-nă predispoziție spre fericire, în timp ce alții, orice ar realiza și oricîte ar aduna, nu vor putea fi fericiți niciodată. De aceea, e o chestiune de croială lăuntrică să poți spune că ai parte de fericire. Cu alte cuvinte, trebuie să ai organul ei ca să poți spune că ai simțit-o vreodată. În lipsa lui, vei încerca stînjeneala celui căruia i se cere să vorbească despre un subiect a
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
vacă cu prune". în schimb, Radu, fratele, cu un an mai mare, era "voinic, vesel și optimist", aducea "în locuința mohorîtă de pe strada Decebal, numărul 27, șdin Turnu-Severinț, un proaspăt vânt de primăvară". Grădina copilăriei este evocată, nu fără mustrări lăuntrice, față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu mă prinde": "Paradis pierdut al copilăriei mele, grădină de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
aduce o satisfăcătoare acoperire pentru un asemenea unghi de abordare. Justiția critică nu constă în manipulări pedante ale clasificărilor, în diferențieri dogmatice, ci în abilitatea constituirii unor imagini verosimile, a căror materie să includă obligatoriu și emoția contactului estetic, comprehensiunea lăuntrică a materiei. Imagini care, desigur, se schimbă de la un comentator la altul și de la o epocă la alta. Cu bun simț, cercetătorul consemnează împrejurarea că Macedonski nu s-a născut ca poet în tipar baroc, ci după ce consumase două faze
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită de riscuri. "Eminescu fusese un mare însingurat. Solitudinea devine la el temă fundamentală a operei, temă-cadru a reflexivității sale Ťmetafiziceť. Macedonski, dimpotrivă, are nevoie
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
p;recum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă Ťexacerbatăť de baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
moravuri socio-umane își găsește virtutea exercițiul intelectual, "adevărata aritmetică zilnică" și, în acest fel, materialul are puterea de a nu fi repede perisabil. Gazetăria serioasă, admite Sebastian, oferă nu doar cea mai bună priză la realitate, ci și asupra insului lăuntric, contact direct, spontan, "mergând simplu către resorturile inteligenței, declanșând asociații de idei și făcân-d-o dintr-o dată să trăiască". "Grația" ei, a gazetăriei, provine din libertatea mișcării și a cuvântului, din simetrie și limpezime, din slujirea adevărului adevărat. Insistă Sebastian: e
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cel ce crede în Vechiul, ca și în Noul Testament, Luminarea, catalizată de apropierea morții (autorul-personaj invocă în mai multe rânduri niște funeste analize), reunește și densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest proces lăuntric va schimba în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]