1,879 matches
-
Dâmbovița — d. 1994, București) a fost un acordeonist virtuoz român, care s-a făcut cunoscut ca instrumentist în Orchestra de muzică populară Radio. S-a născut la data de 2 ianuarie 1936 în Teiș, județul Dâmbovița, într-o familie de lăutari, fiind văr cu Gheorghe Lambru și Romica Puceanu. Urmează patru clase primare după care se înscrie la Liceul de muzică pe care îl absolvă. A absolvit apoi și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În anul 1958 participă la Festivalul Internațional
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
Comuna Lelești a fost cunoscută renumită în Gorj pentru lăutarii săi, cei dintâi născuți odată cu începutul secolului al XX-lea. La Frătești, sat aparținător comunei Lelești, primul lăutar s-a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Comuna Lelești a fost cunoscută renumită în Gorj pentru lăutarii săi, cei dintâi născuți odată cu începutul secolului al XX-lea. La Frătești, sat aparținător comunei Lelești, primul lăutar s-a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz, cu zeamă de usturoi. Tot la Frătești a cântat banda lui Ion Stricăfer, rudă cu Lae Zlătaru din
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a numit Poițâră. El a cântat la o vioară având coardele din ață de mătase, pe care le freca, în loc de sacâz, cu zeamă de usturoi. Tot la Frătești a cântat banda lui Ion Stricăfer, rudă cu Lae Zlătaru din Lelești. Lăutar vestit a fost și vioristul Nicolae Lătărețu-Bosâncă, zis Nicolae al Paladii, care a cântat și în Taraful Gorjului. Din banda lui au mai făcut parte: soția, Veta Lătărețu (chitară și voce), precum și Nicolae Lătărețu „al Frăsinii” (bas). Cel mai vestit
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Brăiloiu a fost entuziasmat de vocea Mariei, înregistrând pe cilindri de fonograf câteva piese. A fost invitată și la București pentru a efectua înregistrări și a-și lua angajamente pe la diferite restaurante. Astfel, pe 13 septembrie 1937, noul taraf de lăutari descoperit la Lelești înregistrează primele melodii pe plăci de gramofon pentru casa de discuri Columbia Records, sub supravegherea Fondului de Folklor condus de Brăiloiu. Taraful era compus din principalii membrii ai familiei Lătărețu: Mihai, zis Tică (vioară), Maria (chitară și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Astfel au început să cânte la restaurantul lui Marcu Căciularu din strada Vespasian, din spatele Gării de Nord. În anul 1938 au cântat la restaurantul „Luna Bucureștiului“, iar din anul 1939 la restaurantul „Dorul Ancuței“ de pe strada Alexandru Lahovary. Altă bandă veche de lăutari din Lelești a fost cea condusă de vioristul Petre Zlătaru (n. 1906 - d. ?), care și-a vândut casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
casa și s-a mutat la Târgu Jiu. El a cântat la Orchestra „Taraful Gorjului” și a înregistrat numeroase melodii la Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Radio Craiova. Din formația lui Petre Zlătaru au mai făcut parte: soția sa, Mariana Zlătaru (chitară și voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului al XX-lea. A cântat și în București, la restaurantul „Ciocârlia”, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un alt lăutar foarte vestit din Ceauru, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două părți”, „Sinaia”, „Bordeiașul” etc. A murit la vârsta de 63 de ani, lăsând în urmă nouă copii, toți lăutari. Cel mai bun dintre fiii săi a fost vioristul Ionel Luca, care și-a format propria bandă din care au făcut parte membrii familiei și rudele apropiate: vioristul Aurel Luca, solista Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Ioana Luca, solista Natalia Boboluță, basistul Dumitru Luca, solista Maria Luca și acordeonistul Florin Cazacu. A cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
cântat la Căminului Cultural Bălești, participând la toate manifestările organizate la nivel de comună sau naționale. A fost membru al Orchestrei „Taraful Gorjului”. Un lăutar cunoscut din Ceauru a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a fost Ion Trohonel, zis Purcel, poreclă legată de fizicul rotofei al lăutarului. El s-a născut în anul 1908 și a cântat în prima jumătate a secolului al XX-lea la hora satului, la nunți, botezuri, hramuri, fiind un lăutar căutat datorită virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și Ion Burlan. Taraful lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și Victor Strinu (chitară). Vestit este și taraful vioristului Ion Burlan zis „al lui Dundu“ (n. 1954), fiul lăutarilor Dumitru și Maria Burlan. Este unul dintre lăutarii buni ai Gorjului, apreciat pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la taraful I. M. Jilț, dirijat de Bebe Epure, iar în perioada
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Dorina Trohonel (acordeon și voce), fiii Costică și Ion Trohonel (vioriști), Manu Stricăfer (bas) și Victor Strinu (chitară). Vestit este și taraful vioristului Ion Burlan zis „al lui Dundu“ (n. 1954), fiul lăutarilor Dumitru și Maria Burlan. Este unul dintre lăutarii buni ai Gorjului, apreciat pentru virtuozitatea și claritatea interpretativă dovedite de-a lungul timpului. În anii 1979-1980 aceasta a cântat la taraful I. M. Jilț, dirijat de Bebe Epure, iar în perioada 1980-1992 a activat la Ansamblul „Doina Motrului”, dirijat
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Joseph mireasa, pe măsură ce frumoasele coborau de pe nava mult Parizeau producea într-un an peste 400 de astfel de mijloace așteptată. A urmat ritualul nunților, care se desfășura în mod de transport. Pe lângă menirea lor duhovnicească, parohiile anevoios, deoarece erau puțini lăutari. au organizat școli proprii, populația fiind în mare parte Prin mărirea numărului familiilor stabilite pe Insula lui neștiutoare de carte. O scenă importantă avea loc după Iisus, activitățile au căpătat o diversificare accelerată, fiecare slujbă de duminică. O persoană desemnată
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
Luceafărul". Primul volum publicat după 1944 a fost "Hrisovul meu" (apărut în 1947), volum care întrunea și multe versuri anterioare cu conținut militant. Alături de activitatea poetică concretizată în mai multe volume, a scris și lucrări în proză: scenariul cinematografic "Barbu Lăutarul", volumele "Așa am învățat carte" și "Puntea", dar și un mare număr de reportaje, articole literare, politice etc. Mult timp, Dumitru Dobrea a fost considerat de critica literară drept „poetul țăran”, mai ales pentru tematica poeziei sale dinainte de eliberare, pentru
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
și în alte privințe, mult deosebită de cea anterioară. În primul rând, este mai meditativă, uneori contemplativă, mai migălos lucrată, pe când în primele volume era mai dură, mai nefiltrată. Poezia s-a revărsat din plin în evocarea în proză "Barbu Lăutarul", concepută ca scenariu de cinematograf, dar având configurație de lucrare de sine stătătoare. Publicistica poetului e însă constituită după canoanele articolelor de ziar, amintind prea puțin de poet; proza sa este de un puternic realism, înscriindu-se cu primul volum
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
festival de talie națională. Colectivul de specialiști al Casei Creației Argeș (prof. Costin Alexandrescu, coregraful Leonte Socaciu, Corneliu Lamba și poetul Toma Biolan) au înaintat o propunere pentru desfășurarea festivalului la Curtea de Argeș în postull "Sfintei Mării" (1 august-15 august), când lăutarii ("necesari" pentru ansambluri) nu aveau nunți. Numele de Carpați a fost luat pe motivul ... [vezi site-ul CIOFF http://www.cioff.org/contact-section.cfm?id=58 Romania section on CIOFF] Ca o măsură organizatorică inedită, care s-a transmis și
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
(n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București), a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie țigan. Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
(n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București), a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie țigan. Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula "Dincolo de barieră" (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, "Tunelul" (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu. În 1971 apare și în filmul "Facerea lumii", în regia lui Gheorghe
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
pentru a-și continua petrecerea. Festivitatea se transformă într-o nuntă mută. Ferestrele sunt acoperite cu draperii groase, sticlele și paharele sunt învelite în cârpe pentru a nu face zgomot, copiii sunt legați la gură pentru a nu face gălăgie, lăutarii mimează muzica, cucul care iese din ceasul cu cuc este strâns de gât de către socrul mic, nuntașii vorbesc în șoaptă și prin „telefonul fără fir”. Tragicul situației o face pe mireasă să izbucnească în plâns, probabil gândindu-se că nu
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
luasem un drog, parcă eram pe altă lume”". Cadrul filmat a fost mai lung, fiind ulterior scurtat la montaj. Pregătirea nunții a durat șapte zile, filmările fiind realizate în trei zile de dimineață până noaptea târziu. Din cauza faptului că țiganii lăutari cântau sâmbăta și duminica la nunți și botezuri, cadrele de la nuntă au trebuit să fie filmate în timpul săptămânii. S-au tras puține duble pentru că actorii erau profesioniști. Actorii care au interpretat roluri de nuntași au trebuit să mănânce multe sarmale
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]