1,024 matches
-
noul destin al lui Piers. Și avea să fie un destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui să MEARGĂ LA MUNCĂ. Cum viziunea sa asupra istoriei părea să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
direcția ei. Capitolul 78 Alex Burnet dormise pe scaunul din față al mașinii, iar când deschise ochii, văzu că era înconjurată de oameni. Trei dintre ei se uitau în mașină. Purtau pălării de cowboy și aveau bețe ascuțite mari, cu lațuri la capăt. Se ridică repede. Unul dintre ei îi făcu semn să stea nemișcată. — Doar o clipă, doamnă. Alex se uită la fiul ei, Jamie, care dormea liniștit pe scaunul de lângă ea. Nu se trezise. Nimic nu-l trezea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
i-a trântit Asya replica. Însă nu e nevoie să-ți vezi rudele În fiecare ceașcă pe care o citești, ăsta se numește nepotism. Mătușa Banu a clipit, complet nedumerită. — Și o funie, o funie groasă și rezistentă cu un laț la unul din capete, ceva ca un lasou. Voi două veți fi strâns legate una de cealaltă... Văd o legătură spirituală... Spre marea dezamăgire a fetelor, mătușa Banu nu a mai spus nimic. S-a oprit din citit, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seama. Am observat atelierul care vinde aparate mecanice de la parterul acestei clădiri. Sigur! Asta e! A fost ridicat cu ajutorul unui scripete. Dumneavoastră ați legat o bucată de sfoară în jurul unei crengi, sus de tot, la care i-ați făcut un laț. Prin laț, ați trecut frângia cu care l-ați legat pe Boria de subsuoară și care, la rândul ei, a fost trecută prin scripetele cu greutăți fixat de unul din ceilalți copaci. Pe moment Boria era încă în viață, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
observat atelierul care vinde aparate mecanice de la parterul acestei clădiri. Sigur! Asta e! A fost ridicat cu ajutorul unui scripete. Dumneavoastră ați legat o bucată de sfoară în jurul unei crengi, sus de tot, la care i-ați făcut un laț. Prin laț, ați trecut frângia cu care l-ați legat pe Boria de subsuoară și care, la rândul ei, a fost trecută prin scripetele cu greutăți fixat de unul din ceilalți copaci. Pe moment Boria era încă în viață, deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Poate că deja avea ștreangul în jurul gâtului. După ce l-ați ridicat suficient de sus, ați legat frângia asta în jurul crengii. Apoi, fain frumos, ați desfăcut frânghia din jurul corpului său și i-ați folosit securea pentru a tăia jos sfoara cu laț. Așa a apărut tăietura care, trebuie să admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja el era mort. Sângele încetase să-i mai circule. De aceea nu avea leziuni în jurul gâtului. ă Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acum câteva dimineți, erai somnoroasă sub cuverturi. Te-am sărutat și ezitam să ies din casă. 7 NETZAH 107 Nu vezi câinele acela negru care se Învârte pe ogoare și miriști?... Mi se pare că el Întinde În jurul picioarelor noastre lațuri subțiri, magice... Cercul se tot strânge, el e de-acum lângă noi. (Faust, I, „Dincolo de ușă“) Ceea ce se Întâmplase În timpul absenței mele, și În special În ultimele zile, Înainte de Întoarcerea mea, puteam deduce numai din alte fișiere rămase de la Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nomine Eloim Gibor, veni Adramelech! Vade retro Lilith!“ Belbo rămase drept În jilț, cu frânghia de gât. Uriașii nu mai trebuiau să-l țină. Dacă ar fi făcut o singură mișcare falsă, ar fi căzut din poziția aceea instabilă, iar lațul i-ar fi strâns gâtul. „Imbecililor“, striga Agliè, „cum o să-l mai punem pe axul lui?“ El se gândea la salvarea Pendulului. Bramanti surâdea: „Nu vă faceți griji, domnule conte. Aici noi nu amestecăm vopsele, ca dumneavoastră. Acesta este Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de sub picioarele lui Belbo, se duse cât colo, În timp ce, În virtutea aceleiași Împingeri, Pendulul Începea o oscilare rapidă și violentă, smulgându-și și victima odată cu sine. Funia se Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deși toți poeții trec pe lîngă moarte, În papuci sau În cizme. Lucrul de care se teme este că moartea nu este la fel de liniștitoare ca poezia, ci dureroasă și șuierătoare ca o supapă de aburi, chinuitoare și lentă precum un laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai degrabă să fie un bătrînel, uitat de moarte - ca urmare a succesului Pactului lui cu Diavolul - croindu-și drum cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și am încercat să desfac capacele de la general, să bag mâinile în bare, în siguranțe. N-am reușit să desfac. Ce să fac ca să mă omor, și am avut ideea să mă spânzur. Am găsit un cablu, i-am făcut laț, mi-am băgat capul, s-a rupt, am căutat altceva, o sârmă de plasă, am luat-o, am legat-o de gât, când am fost oprit de brigada de poliție. Am vorbit la Poliție, după aia m-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în cap și am zis hai să ne spânzurăm, și le-am zis că las’, să vă arăt eu. Avea Bazan un cearceaf cum e prosopul de la nuntă, tare, și mi l-am pus la gât. Mi l-am făcut laț. Șampi a fugit. Bazan mi-a zis că am stat un minut jumate și m-am înnegrit la față. Și asta din glumă, așa mi-a venit mie. În minutul ăla vedeam numai îngeri, numai oameni în alb care zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te condamnă, te constrânge, e un laț În care ajungi să te spânzuri: și dacă fiul lui ar fi trebuit să-i provoace aceleași neplăceri pe care el le provocase tatălui său, atunci era mai bine să nu se nască. De altfel, fiecare se naște cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Remus, care-l ducea pe Romulus în cârcă, alergând spre mine și strigând că ăsta mi-e sfârșitul, Romulus agita un lasou, auzeam cum vâjâie prin aer, și atunci am plonjat drept în mijlocul flăcărilor, simțind cum mi se pune lațul de gât, strangulându-mă, am căzut pe spate, sacul de plastic mi-a căzut din mână, rostogolindu-se în foc, iar eu mi-am dus mâinile la gât ca să țin de funie, în timp ce Remus striga uraaa, alergând înapoi spre postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gât ca să țin de funie, în timp ce Remus striga uraaa, alergând înapoi spre postul de observație, cu frate-su în cârcă și pe mine târându-mă de funie în urma lor, m-am întors pe-o parte, încercând să mă eliberez din laț sau măcar să mă ridic, dar mă durea mâna și, cum mă târau în urma lor, picioarele nu mă mai țineau, flăcările pârâiau cu zgomot, din direcția colectivei se auzea un bubuit ca de tunet, auzindu-l mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a aruncat pe-o parte, punându-i piedică lui Remus care a căzut, Romulus a căzut și el de pe spatele lui Remus, rostogolindu-se în grâu, iar eu mi-am dus mâna la gât și m-am eliberat din laț, mâna dreaptă mă durea de parcă mi s-ar fi julit toată pielea de pe ea, m-am ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aceea a lor de șovăială, căreia ei îi zic reflecție, e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș putea fi săgetată. Dar aș vrea s-o văd și pe-asta! Unde să se găsească săgeata de noapte care să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se citească nimic pe față. — Dar bătuse toba de nu știu când despre interogatorii, spunea Ben. Am crezut că Philip i se confesase. Eram sigur că știa ceva și nu voia să spună. Și cu cât se strângea mai mult lațul în jurul ei, cu atât era mai rău pentru mine. Parcă mă torturau cu picătura chinezească. Am cochetat cu ideea de a-i întreba pe cei de față dacă această expresie ar trebui să fie considerată, în circumstanțele date, ca lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pericol, pentru siguranța națională a patriei, În plină transformare, modernizare și propășire! Vai de capul nostru! Păi, da, mă, talentatule! Că m-am luat după tine, după opera ta. După capul tău. Și mi-am băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mi-am băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că ne așteaptă, nerăbdătoare, pe țevile armelor? Mă, nu mă zăluzî de cap. Gata. Eu o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
băgat, singur - singurel, gâtul În laț. Și, după aprecierile lor, asta merităm. Să fim, ambii, executați, cât mai repede. Dar, ăia ne Împușcă, ori ne spânzură? Da, Sandule, ne Împușcă, ăsta-i adevărul. Atunci, ce are gâtul cu lațul, și lațul cu gloanțele, care, zici, că ne așteaptă, nerăbdătoare, pe țevile armelor? Mă, nu mă zăluzî de cap. Gata. Eu o rup de fugă, peste graniță. Singur. Și eu? Tu? Te descurci. Tot singur. Vai de mine și de mine! Nici un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ai puțină. Cam puțină, e drept <vic47>: ce ai făcut cu banii? <sabina>: i-am băgat în afacere, ți-am spus. <sabina>: am facut avocatură <sabina>: am trăit cu un judecător batrin, pînă am terminat <vic47>: de ce îmi spui toate lațurile? <sabina>: ca să știi! <vic47>: la ce mi- ar folosi? <sabina>: tu esti singurul bărbat curat întîlnit de mine de foarte, fooooarte mult timp <sabina>: restul toți niște javre <sabina>: mi-e o scirba... că i-aș împușca pe toți, si
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai rău decât credeam. Să nu te mai văd! Iese, trântind ușa. Stau pe un taburet, fără putere. Ce blestem e asta? Pe Maia nu am iubit-o - dar am crezut-o. De ce a avut nevoie să vină cu toate lațurile, cu bâlbâitul, cu violul... Pentru un sutar? Pentru o viață în Canada? Da, poate... Nu ar fi prima. Poate ca si Sidonia e la fel. Ei i-am dat 500... Mai deșteaptă, hahaha. Cremene. Avocat... Adorm. Somn fără vise. Tresar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
aspirației spirituale, și care, atunci când condițiile se schimbă, trebuie să fie regândite, reinventate. Ori, cu simplitate, trebuie să ne aliem până ce vom ajunge să ne unim, punând împreună forțele pentru a reîmprospăta speranța tuturora, fără a ne lăsa prinși în lațul unui principiu abstract de fidelitate «până la moarte», care se cuvine doar față de evanghelie și nu față de altceva, doar față de Cristos și nu față de altcineva, nici măcar față de sf. Benedict sau sf. Francisc, ori față de sf. Clara sau față de mica soră Magdeleine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]