3,980 matches
-
mișc fiecare obiect de la locul lui. Așa se întîmplă cînd ești nevoit să faci totul în pripă, lucrul pe care-l cauți ți-e sub nas, dar nu-l zărești decît după ce îți pierzi toată energia căutîndu-l. Abia după ce pun laba pe registru și mă conving că totul e în regulă, îmi mai vine inima la loc, încep să-mi schimb țoalele. Calculează: cam cît timp le-ar lua să ajungă pînă aici? Cel mult un sfert de oră ca să termine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi-i atent că nu ești singur și-ți promit să fiu lângă tine pentru ca nimeni să nu se atingă de un fir de păr! Curaj și crede-mă, chiar Îmi pare rău că sunt legat și nu pot pune labele pe umerii tăi și mângâia fața cu limba! Săru’mâna, tanti Ileana! Da de ce plângeți ca la priveghi, Domne ferește?! De supărare măi Jănică, iaca trebuie să-l duc pe Valerică la Vaslui! Te obligă cineva? Așa-s legile ăstea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
blasfemie, este meschină și injurioasă, lipsită de farmec literar: „Toți sfinții stau la masă și se-ndoapă / Ca niște porci tot clefăie din gură, / Cu barba năclăită de untură - / La mine nu ajunge un pahar cu apă. / Ca niște câini pe labe rod la os, / Se-ndoapă zdravăn, râgâie vârtos.“ Pe pagina de gardă a cărții, sub titlu, scrie: „poezie cu ceva umor“. Dar versurile lui George Peagu n-au deloc umor. Au doar sarcasm și acela lipsit de finețe. În mod inexplicabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al eroizării creației nu este susținut de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o pe Anca Pedvis adresându-se lui Dumnezeu: „M-ai reînvățat mersul în patru labe // Ca să m-ajuți m-ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e adevărat / dar nici o perspectivă // În schimb sunt mai aproape / de pământul Tău // Unde n-ai să mă vizitezi / știu // Îți vei trimite doar viermii / să mă curețe de pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e adevărat / dar nici o perspectivă // În schimb sunt mai aproape / de pământul Tău // Unde n-ai să mă vizitezi / știu // Îți vei trimite doar viermii / să mă curețe de pe oase.“ Mergând în patru labe, ai mai multă stabilitate, dar nici o perspectivă - iată o descoperire senzațională, pe care nu o putea face oricine. Cartea este plină de asemenea idei, care probabil dau mari satisfacții intelectuale americanilor, cunoscuți pentru setea lor de cultură. Situat ´ ii imposibile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu chiloții pe el, i-a mâncat bau-bau cocoșelul sau vreun coi îi atârnă până la genunchi. Se trezește ca somnambulul pe la 4 și belește ochii pe fereastră. Ieri i-am pus "Infractoarea roz sub pernă". Să vezi bunăciuni acolo, patru labe am făcut în planton, i-am împrumutat-o și sergentului, mi-a mototolit revista fătălăul și a aruncat-o la coș. Bă, eu am cunoscut unul ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă în patru labe, e sugaci flăcăul. Ia zi, bă, ce cauți tu duminica în gară, acolo ai pe alese? Muia e pentru muiere, poponarule! De la ele își ia numele. Mue, bă, și mai pui două litere al sfârșit. Hai, Dora, încalecă-l, pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă uit ! Și am deschis cu fereală ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și spinarea că amorțisem și am ridicat capul ca să nu mă doară după aia gâtul... Când colo, ce să vezi ! Lumina nu de la foc venea, ci de sus, de undeva, iar copiii chiar că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fugeau care-ncotro. Asta mi-a povestit el mai demult. ...Parcă nu v-aș spune ce s-a întâmplat după aia, e târziu, dar... cine știe dacă la anul... Ei bine, moșul meu trăiește ! Uite-l acolo ! Uneori, își întinde labele din față, își arcuiește spinarea, ridică botul în sus, cum facem noi, câinii poate se uită după copiii care coboară din cer și cântă... N-a îmbătrânit nici cu o clipă în timpul care s-a dus de-atunci. Oamenii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș negru, Propuneri exmatriculări pentru fals în declarații. De aici a extras câteva file scrise ca și cu laba gâștei și și-a frecat palmele ca semn al bucuriei pentru utilitatea strădaniilor sale de supraveghetor al activităților de cadre în Universitate, ca reformat-detașat permanent de la Direcția Securității Armatei. Oricum, era și aici o pâine, iar cuțitul se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la casa mortului și lasă la priveghi pe cine vrea el. Prietenul foarte devotat amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică laba. Un alt devotat i-o oprește în aer: "Bă, lumea!..." Tata zâmbește. Devotatul surescitat nu se lasă: "Ne întâlnim noi..." Tata, la fel: "Știu. Mi-a spus Onuț unde-i vorbitorul vostru. Mă doare-n cur de el". Ăia belesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai maro, două îi sunt chiar pe spate. Bunicul meu are doi ochi de un bleu deschis, puțin tulburi, ce te amețesc, sunt de toată frumusețea și mici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcut alaltăieri? —Ce? — Niște copii care mergeau la școală s-au oprit la castanul din fața porții să se joace. Au lăsat ghiozdanele și punguțele cu mâncare lângă castan și au alergat, strigând unii după alții. Lupaș a deschis poarta cu laba, după obiceiul lui, a ieșit în stradă, a văzut lucrurile copiilor lângă castan, a luat un ghiozdan în gură și l-a pus la noi pe scară. —Ioai! Așa ai făcut mă? s-a uitat Elena zâmbind spre Lupaș. Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu, nu Rezvan chicotește, eu râd de-a binelea cine ar mai putea fi la fel de nebun ca japonezii să se chinuiască în felul ăsta noi stăm altfel încearcă să explice, apoi, renunță vă arăt mai bine se târăște în patru labe, măturând austeritatea tatami-ului cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete aici, pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță, tu trebuie să judeci mai bine decât noi că ești din rasa superioară. Nu înseamnă că, dacă am plecat la drum trebuie să stăm cu botul pe labe sau să închidem ochii pentru a nu vedea și a nu ne păzi de pericolul care ne paște la orice pas. Trebuie să spionăm și să prevenim răutățile care ne ies în cale. Dacă așa vrei, întinde-te colea pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
puternic și-n același timp mă gâdili atât de rău că nu mai pot suporta. -Îmi pare rău, Rege al șerpilor, dar eu pun condiții, nu tu, i-a răspuns Stup după care a început iar să scurme pământul cu labele din spate, moment în care Trotinel a reluat atacul asupra lui Dardailă cu toată puterea iar cele trei gâdilau de zor. Un cap era vesel și-i venea să se tăvălească de râs, celălalt cap țipa cât putea de tare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că este suficientă doar menționarea lor pe scurt în teologia creației. Albert Schweitzer remarca: "Precum gospodina care a făcut curățenie în cameră are grijă ca ușa să fie închisă pentru ca să nu intre câinele să strice totul lăsându-și pretutindeni urmele labelor, la fel și gânditorii europeni sunt atenți ca nici un animal să nu hoinărească prin etica lor."4 Dar acum trăim alte timpuri. Nu mă gândesc doar la episoadele de la televizor despre animalele sălbatice. Există, în mod special, două perspective care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nenorociților de țărani, jecmăniți de strângătorii de biruri ai nobilimii și ai regelui. Și În miezul acelei corupții și nebunii, În răspăr cu mersul Istoriei, ca un splendid animal teribil În aparență, În stare să mai dea strașnice lovituri de labă, dar cu centrii vitali atacați de tumori maligne, această nefericită Spanie era viermănoasă pe dinăuntru, osândită la o decadență inevitabilă, al cărei spectacol nu putea scăpa clarviziunii acelui om excepțional care era don Francisco de Quevedo. Însă eu, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au coborât câțiva inși. Negustori plecați după mărfuri cu peste o săptămână în urmă. Au povestit că într-un cătun apropiat cineva împușcase un lup alb. Un animal neobișnuit de mare, îl văzuseră; lat în ceafă și în spate, cu labe puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai groase și, mai toți, cu cozile retezate. Era, poate, un animal răzleț. Perechea lupoaicei răpuse de Vânător. Înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
observase ori numai se prefăcuse. Donna Iulia se gândea la cel plecat. Să nu-l încolțească lupii albi! Și-a zis, ușurată, că Vânătorul pornise spre miazăzi. Puteau să-i iasă-n cale mistreți sau urși; urșii dormeau sugându-și laba, și-a amintit. Mai erau și tâlhari: aceștia ar fi tras de la distanță, văzând că au de-a face c-un om înarmat. Nu-și găsea locul. I s-a făcut foame. A mâncat mult, s-a mirat. A băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vestita-mi temută vînătoare. Pe un drum înrudit va păși mai tîrziu poetul Ștefan Aug. Doinaș. Decorul silvestru îi deschide acestuia poarta ascensiunii supreme, vegheată și călăuzită de blîndele făpturi ale codrului: Intră-n pădure singur, pe-nserat, cînd ursu-și linge labele de miere și ruginișul zării, presărat pe creștete, vibrează a-nviere. în loc de pușcă, sufletul să-l ții în mînă, ca pe-un arc de abur, care cu vîrful sfintei nevinovății rănește totul fără vindecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . împrospătează-ți arcul în izvor. Cînd
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]