587 matches
-
fapt ce pare acum remarcabil.” Termenul de „Cool Britannia” a devenit important în presă completând climatul politic și social nou creat de partidul laburist și Tony Blair după o perioadă de 18 ani de guvernare conservatoare. Tony Blair și partidul Laburist păreau o forță principală de conducere, tânără și interesantă să facă Marea Britanie să pară din nou la modă. Deși trupa nu au avut nicio legătură cu termenul de „Cool Britannia”, Spice Girls a adus o nouă înfățișare a Marii Britanie
Spice Girls () [Corola-website/Science/312987_a_314316]
-
aceasta deoarece imaginația sa politică o depășea pe a celorlalți membri. Ulterior, el a ajuns să-i critice pentru slaba capacitate de înțelegere a reformelor economice și educaționale. La alegerile din 1922 și 1923 din Marea Britanie a candidat din partea Partidului Laburist. Clasele sociale au constituit una dintre temele "Mașinii timpului" lui Wells, în care un călător temporal povestește despre lumea viitorului și cele două rase ale sale evoluate din diferențele existente în secolul al XIX-lea între capitalișit și muncitori. Cu
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
în loc să se concentreze pe atac, au sugerat că atacatorul ar fi soțul gelos al uneia dintre menajerele lui Quisling; altele, în special cele aliniate cu Partidul Muncii, au susținut că toată afacerea a fost o înscenare. În noiembrie 1932, politicianul laburist a înaintat această teorie Parlamentului, determinând pe unii parlamentari să ceară cercetarea lui pentru calomnie. Nu s-a făcut nicio acuzație formală, iar identitatea atacatorului nu a fost niciodată confirmată. Quisling a indicat ulterior că a fost o tentativă de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Quisling a fost implicat în numeroasele polemici ce au înconjurat guvernarea Hundseid. La 8 aprilie în acel an, Quisling a avut ocazia să se apere în Parlament pe problema afacerii piperului, dar a folosit ocazia să atace în schimb partidele laburist și comunist, susținând că unii membri pe care i-a numit erau infractori și „dușmani ai patriei și poporului nostru”. Susținerea pentru Quisling din partea elementelor de extremă dreaptă din societatea norvegiană a crescut peste noapte, și 153 de persoane au
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
a sutelor de mii de refugiați arabi și a urmașilor lor. Cu toată victoria asupra Puterilor Axei, Marea Britanie a ieșit din Al II-lea Război Mondial un imperiu colonial în stare de destrămare și falimentar economic, situație pe care guvernul laburist al lui Clement Attlee refuza să o admită. Dominantul și controversatul său ministru de externe Ernest Bevin a continuat politica colonialistă tradițională britanică: "divide et impera". Vechile și sângeroasele conflicte indo-pakistanez și arabo-israelian sunt, parțial, rezultatele directe ale acestei politici
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
care s-a confruntat cu instabilitatea internationala si economică din acea perioadă. Reprezentarea externă a Comunității a făcut un pas înainte cânt Președintele Roy Jenkins, ales președinte în ianuarie 1977 după ce ocupase funcția de Secretar al Afacerilor Interne al Guvernului laburist al Regatului Unit, devenind primul președinte care participă la summitul G8 din partea Comunității. Asemenea Comisiei Jenkins, Comisia Gaston Torn a supravegheat extinderea Comunității spre sud, în timp ce lucra la Actul Unic European. Comisia Europeană a fost încă de la început concepută să
Comisia Europeană () [Corola-website/Science/297286_a_298615]
-
anulat în 1949. Cu toate acestea, controlul prețurilor și raționalizarea caselor și mașinilor a continuat până în 1960. Alianța cu Marea Britanie și SUA de pe vremea războiului a fost continuată în perioada postbelică. Deși aveau ca scop implementarea unei economii socialiste, Partidul Laburist s-a distanțat treptat de comuniști (în special după ce Uniunea Sovietică a preluat controlul asupra Cehoslovaciei în 1948), și a întărit legăturile cu SUA în ceea ce privea politica externă și de apărare. Norvegia a beneficiat de Planul Marshall începând cu
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
Mandela, Al Gore și Greenspan Alan au scris o introducere la o colecție de discursuri ale lui Gordon Brown, veniturile fiind donate la Jennifer Brown Research Laboratory. Rowling susține de asemenea Shannon Trust. În septembrie 2008, în ajunul conferinței Partidului Laburist din Regatul Unit, Rowling a anunțat că a donat un milion de lire sterline Partidului și l-a susținut în mod public pe prim-ministrul laburist Gordon Brown al cărui concurent a fost președintele Partidului Conservator, David Cameron. Rowling a
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
Laboratory. Rowling susține de asemenea Shannon Trust. În septembrie 2008, în ajunul conferinței Partidului Laburist din Regatul Unit, Rowling a anunțat că a donat un milion de lire sterline Partidului și l-a susținut în mod public pe prim-ministrul laburist Gordon Brown al cărui concurent a fost președintele Partidului Conservator, David Cameron. Rowling a comentat în viziunea ei politică când a discutat alegerile prezidențiale SUA din 2008 cu ziarul în limba spaniolă "El País". Ea a spus că este obsedată
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
Anthony Charles Lynton Blair (n. 6 mai 1953, Edinburgh, Scoția) a fost din 1997 până pe 27 iunie 2007 prim-ministru al Regatului Unit. Blair reprezintă Partidul Laburist (Partidul Muncii) din Regatul Unit. La început, politica sa se concentra pe inițierea unei reforme sociale a țării ("Noul Labour") și pe deschiderea față de Uniunea Europeană. După ce a fost ales pentru a doua oară, a intrat, la fel ca și alți
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
David Kelly (expert în armament și consilier al guvernării britanice), pe 17 iulie 2003 s-au intensificat controversele în propriile rânduri și în opoziție. Blair a depășit recordul lui Clement Attlee pe 2 august 2003, ca cel mai longeviv prim-minstru laburist. s-a născut la maternitatea "Queen Mary Maternity Home" din Edinburgh, Scoția, fiind cel de-al doilea fiu al lui Leo și Hazel Blair ("fostă" Corscadden). Leo Blair este fiul nelegitim al actorilor britanici, Charles Parsons și Mary Augusta Ridgway
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
au continuat din partea stângii când a fost făcut public faptul că Euan a făcut meditație particulară de la personalul școlii private "Westminster School". Familia Blair locuia pe Richmond Avenue, Islington, înainte de fi ales ca prim-ministru. Blair s-a alăturat partidului Laburist la scurt timp după abolvirea facultății, în anul 1975. La începutul anilor '80, el s-a implicat în politica laburistă din Hackney South and Shoreditch, unde s-a alăturat aripii ușor de stânga a partidului. A încercat fără succes să
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
Westminster School". Familia Blair locuia pe Richmond Avenue, Islington, înainte de fi ales ca prim-ministru. Blair s-a alăturat partidului Laburist la scurt timp după abolvirea facultății, în anul 1975. La începutul anilor '80, el s-a implicat în politica laburistă din Hackney South and Shoreditch, unde s-a alăturat aripii ușor de stânga a partidului. A încercat fără succes să își asigure un loc de candidat pentru Hackney Borough Council. Prin intermediul socrului său, actorul Tony Booth, el l-a contactat
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
Blair îndeplinea și funcțiile de First Lord of the Treasury, Minister for the Civil Service, lider al Partidului Labourist, și parlamentar de Sedgefield din nord-estul Angliei. Cu victorii la alegerile din 1997, 2001 și 2005, Blair a fost Primul Ministru Laburist cu cel mai lung mandat, fiind singurul conducător al acestui partid care a reușit trei victorii consecutive la alegerile generale. Lui Blair i se atribuie atât meritul cât și critica mutării Partidului Labourist către centru politicii britanice, folosindu-se termenul
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
Parlamentul să lucreze într-o manieră mai apropiată de cea a afacerilor comerciale. La 10 mai 2007, în timpul discursului de la Trimdon Labour Club din Sedgefield Blair a anunțat ca va demisiona în iunie atât din calitatea de președinte al Partidului Laburist, cât și din funcția de Prim Ministru. La 24 iunie el i-a predat președinția Partidului Laburist lui Gordon Brown, în cadrul unei conferințe speciale a partidului ținută la Manchester. Blair i-a înmânat demisia din funcția de Prim Ministru al
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
în timpul discursului de la Trimdon Labour Club din Sedgefield Blair a anunțat ca va demisiona în iunie atât din calitatea de președinte al Partidului Laburist, cât și din funcția de Prim Ministru. La 24 iunie el i-a predat președinția Partidului Laburist lui Gordon Brown, în cadrul unei conferințe speciale a partidului ținută la Manchester. Blair i-a înmânat demisia din funcția de Prim Ministru al Marii Britanii reginei pe 27 iunie 2007, succesorul său, Gordon Brown preluând funcția chiar în decursul aceleași după-amiezi
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
acestuia ca Chancellor of the Exchequer. (Este imposibil să îți dai demisia din Parlamentul Marii Britanii, aceasta fiind modalitatea prin care un parlamentar poate să renunțe la funcția sa.) Alegerile ce au urmat apoi pentru Sedgefield au fost câștigate de către candidatul Laburist, Phil Wilson. Pe 21 decembrie 2007, în cadrul unei liturghii celebrate la Londra, în capela arhiepiscopului de Westminster, a fost primit în Biserica Romano-Catolică. Cu această ocazie arhiepiscopul cardinal Cormac Murphy-O’Connor a făcut public faptul că Tony Blair a urmat
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
fratele mai mare, în urma alegerilor generale din 1918, când avea 49 de ani. A refuzat un post ministerial minor, rămânând "backbencher" până în 1922. În 1923 a fost numit ministru al sănătății și apoi ministru de finanțe. După o scurtă guvernare laburistă, el a revenit în guvern la conducerea Ministerului Sănătății, introducând o serie de reforme între 1924 și 1929. A fost numit apoi ministru de finanțe în 1931. După retragerea primului ministru Stanley Baldwin în mai 1937, Chamberlain i-a urmat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
război cu Germania după invadarea de către cea din urmă a Poloniei în 1939. A demisionat din funcția de premier la 10 mai 1940, după eșecul incursiunii Aliaților în Norvegia, considerând că un guvern de uniune națională este esențial, iar partidele laburist și liberal nu doreau să se alăture unui guvern condus de el. A fost urmat la conducerea guvernului de Winston Churchill dar a rămas un membru respectat al Parlamentului, mai ales de către conservatori. Înainte ca sănătatea precară să-l forțeze
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de finanțe Stanley Baldwin. În august 1923, Baldwin l-a promovat pe postul de ministru de finanțe, pe care l-a deținut doar cinci luni înainte de înfrângerea Conservatorilor la alegerile generale din 1923. Ramsey MacDonald a devenit primul prim-ministru laburist, dar guvernul său a căzut după câteva luni, ceea ce a dus la alte alegeri generale. Chamberlain l-a învins la limită pe laburistul Oswald Mosley, care mai târziu avea să conducă Uniunea Britanică a Fasciștilor. Crezând că va pierde dacă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și jumătate la a doua citire a propunerii legislative, și când a încheiat, a fost aplaudat de toate partidele. Legea a fost adoptată. Deși a avut o abordare conciliantă în timpul grevei generale din 1926, în general relațiile sale cu opoziția laburistă erau proaste. Viitorul prim-ministru laburist Clement Attlee s-a plâns că Chamberlain „ne-a tratat mereu ca pe niște gunoaie”, iar Chamberlain scria în aprilie 1927: „Din ce în ce mai mult simt un dezgust total față de lamentabila lor "prostie"”. Proastele relații ale
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a propunerii legislative, și când a încheiat, a fost aplaudat de toate partidele. Legea a fost adoptată. Deși a avut o abordare conciliantă în timpul grevei generale din 1926, în general relațiile sale cu opoziția laburistă erau proaste. Viitorul prim-ministru laburist Clement Attlee s-a plâns că Chamberlain „ne-a tratat mereu ca pe niște gunoaie”, iar Chamberlain scria în aprilie 1927: „Din ce în ce mai mult simt un dezgust total față de lamentabila lor "prostie"”. Proastele relații ale sale cu Partidul Laburist au jucat
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
prim-ministru laburist Clement Attlee s-a plâns că Chamberlain „ne-a tratat mereu ca pe niște gunoaie”, iar Chamberlain scria în aprilie 1927: „Din ce în ce mai mult simt un dezgust total față de lamentabila lor "prostie"”. Proastele relații ale sale cu Partidul Laburist au jucat mai târziu un rol important la renunțarea de către el la postul de prim-ministru. Baldwin a convocat alegeri generale în ziua de 30 mai 1929, alegeri ce au avut ca rezultat un parlament fără majoritate clară, laburiștii deținând
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de prim-ministru. Baldwin a convocat alegeri generale în ziua de 30 mai 1929, alegeri ce au avut ca rezultat un parlament fără majoritate clară, laburiștii deținând cel mai mare număr de voturi. Guvernul lui Baldwin a demisionat și liderul laburist Ramsay MacDonald a devenit premier. În 1931, guvernul MacDonald s-a văzut în fața unei crize grave, Raportul din Mai arătând că bugetul a fost dezechilibrat, cu un deficit de 120 milioane lire (aproximativ £6 miliarde la valoarea din 2009). La
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
premier. În 1931, guvernul MacDonald s-a văzut în fața unei crize grave, Raportul din Mai arătând că bugetul a fost dezechilibrat, cu un deficit de 120 milioane lire (aproximativ £6 miliarde la valoarea din 2009). La 24 august 1931, guvernul laburist a demisionat și MacDonald a format un guvern de uniune națională, susținut și de mare parte din parlamentarii conservatori. Chamberlain a redevenit ministru al sănătății. După alegerile generale din 1931, în care susținătorii guvernului de uniune națională (mai ales conservatorii
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]