2,524 matches
-
care poate fi menținută pe o perioadă mai lungă de timp - 30 min., sau mai mult - Maxlass-ului. Griess și asociații (1988) au prezentat o metodă de stabilire a Maxlass. În primul rând, testul cere producerea unui nivel ridicat de acid lactic, urmat de o serie de 5-6X300 m, înotate la o viteză progresivă. Ei credeau că, o revenire normală va determina o scădere a concentrației de acid lactic, la o viteză sub Maxlass, și o creștere, atunci când o depășește. În alte
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a Maxlass. În primul rând, testul cere producerea unui nivel ridicat de acid lactic, urmat de o serie de 5-6X300 m, înotate la o viteză progresivă. Ei credeau că, o revenire normală va determina o scădere a concentrației de acid lactic, la o viteză sub Maxlass, și o creștere, atunci când o depășește. În alte cuvinte, un înotător care începe testul cu un lactat ridicat, va beneficia de o scădere a lactatului, până când viteza de trecere a lactatului în sânge o depășește
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a fost identificată de către linia punctată, verticală, la o viteză de 1,4 m/sec. Faptul că, lactatul sanguin a crescut de la 3.6 la 4.8 mmoli/l, după a patra repetare, reflectă că viteza de intrare a acidului lactic a depășit-o pe cea de îndepărtare, în acest punct. Deci, autorul a tras concluzia că, Maxlass a fost atinsă la a treia repetare. Cu toate că, această procedură pare una corectă, Olbrecht și colaboratorii (1988) au pus-o sub semnul întrebării
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nivelul Maxlass, stabilită de metoda Griess și asociații. Sportivii au înotat apoi, în următoarele zile, seriile la viteze mai mici și mai mari. Toți în afară de doi înotători au fost capabili să mențină un nivel stabil sau ușor descrescând, al acidului lactic, la viteze mai mari decât acelea presupuse a produce Maxlass. Acest lucru nu ar fi fost posibil, dacă rezultatele testului ar fi stabilit cu exactitate starea maximă stabilă a lactatului. Autorii au concluzionat, prin urmare, că testul Maxlass a lui
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în cazul unui efect invers, atunci când curba se deplasează spre stânga, în urma unui test ulterior. În figura 26 timpii înotătorului au fost aproape egali, la fiecare repetare, la cel de-al doilea test în comparație cu primul. Cu toate acestea, concentrațiile acidului lactic au fost considerabil mai ridicate. Dacă concentrația de acid lactic se mărește fără o creștere corespunzătoare a vitezei de înot, aceasta ne arată că, capacitatea aerobă s-a înrăutățit. O mai mică cantitate de energie este furnizată prin metabolismul aerob
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
stânga, în urma unui test ulterior. În figura 26 timpii înotătorului au fost aproape egali, la fiecare repetare, la cel de-al doilea test în comparație cu primul. Cu toate acestea, concentrațiile acidului lactic au fost considerabil mai ridicate. Dacă concentrația de acid lactic se mărește fără o creștere corespunzătoare a vitezei de înot, aceasta ne arată că, capacitatea aerobă s-a înrăutățit. O mai mică cantitate de energie este furnizată prin metabolismul aerob, iar metabolismul anaerob se implică mai mult în furnizarea energiei
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
aerobe. (Ivy, 1980). Acest lucru se întâmplă la acei sportivi, care au un glicogen muscular scăzut, și trebuie să ardă mari cantități de grăsime, pentru eliberarea energiei necesare. Datorită faptului că, grăsimile pot fi metabolizate doar aerob, mai puțin acid lactic va fi produs în mușchi, la o anumită viteză de înot. Din această cauză, mai puțin acid lactic va apare în sânge. În consecință, curba de viteză-lactat se va deplasa spre dreapta, chiar dacă, nu s-a produs nici o schimbare la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
să ardă mari cantități de grăsime, pentru eliberarea energiei necesare. Datorită faptului că, grăsimile pot fi metabolizate doar aerob, mai puțin acid lactic va fi produs în mușchi, la o anumită viteză de înot. Din această cauză, mai puțin acid lactic va apare în sânge. În consecință, curba de viteză-lactat se va deplasa spre dreapta, chiar dacă, nu s-a produs nici o schimbare la nivelul capacității aerobe. Într-un studiu (Busse, Maassen și Boning, 1987), scăderea glicogenului a determinat o deplasare spre
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
frângere al curbei (acolo unde lactatul sanguin începe să crească liniar) și să folosească această viteză, ca viteză de prag. Acest punct va identifica de obicei pragul anaerob individual exact, chiar dacă curba prezintă o deplasare falsă. Creșterea liniară a acidului lactic va începe la un nivel mai scăzut. Mai mult încă, viteza corespunzătoare acestui punct ar trebui să localizeze punctul, în care Maxlass există. Figura 29 arată că viteza corespunzătoare acestui punct, de pe cea de-a doua curbă, a fost similară
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
curbă prezintă o deplasare falsă spre stânga, atunci când nivelul glicogenului muscular este ridicat, în timpul testului actual, dar a fost scăzut la un test anterior. O mutare falsă de acest tip este prezentată în figura 30. Observați că, concentrația de acid lactic a repetărilor mai încete este aproximativ egală, atât la testul, cu glicogenul consumat (testul 1) cât și la testul cu glicogenul ridicat (testul 2). Curba se deplasează spre stânga, în timpul testului 2, atunci când viteza repetărilor a fost suficient de mare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cât și la testul cu glicogenul ridicat (testul 2). Curba se deplasează spre stânga, în timpul testului 2, atunci când viteza repetărilor a fost suficient de mare, pentru a solicita o contribuție considerabilă a metabolismului anaerob. În acest caz, concentrația de acid lactic a fost relativ mai mare, decât la testul anterior. Concentrații de acid lactic mai ridicate, care s-au produs doar la repetările mai rapide, pot fi un indiciu al deplasării false spre stânga, și deci al unei reduceri false a
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
stânga, în timpul testului 2, atunci când viteza repetărilor a fost suficient de mare, pentru a solicita o contribuție considerabilă a metabolismului anaerob. În acest caz, concentrația de acid lactic a fost relativ mai mare, decât la testul anterior. Concentrații de acid lactic mai ridicate, care s-au produs doar la repetările mai rapide, pot fi un indiciu al deplasării false spre stânga, și deci al unei reduceri false a capacității aerobe. Reducerea antrenamentelor timp de 2-3 zile înaintea efectuării testelor, va duce
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
slabă în timpul repetărilor mai lente, pentru că, curba prezintă aspecte diferite ale capacității aerobe. Metabolismul aerob real al glicogenului poate fi ușor mai puțin eficient, așa cum o arată deplasarea spre stânga, la viteze mai mici. Pe de altă parte, îndepărtarea acidului lactic, poate fi sporită, la viteze mai mari. Una din cele mai des întâlnite deplasări ale curbei de viteză-lactat este prezentată în figura 33. În acest caz, curba s-a deplasat spre dreapta, în timpul celui de-al doilea test. Observați că
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nu a dat totul la ultima repetare. 2. capacitatea aerobă a înotătorului s-a îmbunătățit. Dacă putem determina, dacă sportivul a depus un efort maximal la ultima repetare, valorile maximale scăzute indică faptul că, capacitatea lui de a produce acid lactic poate fi deteriorată. În cazul în care capacitatea anaerobă a unui sportiv a scăzut, accentul din antrenament trebuie mutat spre antrenamentul de sprint. Mutând accentul, trebuie să reducem de asemenea atât cantitatea cât și calitatea antrenamentului de rezistență pentru o
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a decurs în două etape. În prima etapă sportivii au înotat seria la viteza de prag stabilită prin testul de repetări. Mostre de sânge au fost recoltate la terminarea seriei sau în momentul abandonări testului, determinându-se concentrația de acid lactic. 26 din 33 de înotători au fost capabili să termine seria la viteza de prag. Valorile de lactat măsurate au fost între 3,3 și 4,8 mmoli/l. Cele mai multe abandonuri s-au înregistrat la seria de 4x800 m. Se
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
chiar și la sportivii bine antrenați. De aceea, este necesar ca ATP să se formeze continuu, prin una din cele trei căi metabolice responsabile de refacerea sa la nivel muscular. Aceste căi sunt reprezentate de: sistemul fosfagen, sistemul anaerob glicogen-acid lactic și sistemul aerob de degradare a glucozei, acizilor grași și unor aminoacizi. I. Sistemul energetic fostfagen este reprezentat de ATP și fosfocreatină. ATP reprezintă sursa energetică de bază, a cărui descompunere în ADP și apoi în AMP pune în libertate
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la acidifierea acestora și la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza ATP de 2,5 ori mai repede decât mecanismul oxidativ mitocondrial. El servește
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la acidifierea acestora și la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza ATP de 2,5 ori mai repede decât mecanismul oxidativ mitocondrial. El servește ca sursă rapidă de energie, asigurând necesarul energetic pentru 30-40 de secunde de activitate musculară maximală. III. Sistemul aerob realizează degradarea glucozei, a acizilor grași
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
temperatura, umiditatea, lumina, zgomot, hipo sau hiperbarism); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală). V. 2. Lactatul și exercițiul muscular, noi concepte, noi abordări De mai mult de un secol fiziologii studiază relațiile existente între producerea acidului lactic și travaliul muscular întrebându- se asupra condițiilor de formare a lactatului, dar și asupra rolului jucat de această moleculă în contracția musculară și mai general în metabolismul intermediar. Sporirea interesului adus astăzi metabolismului lactatului ține de evoluția recentă a cunoștințelor
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
intens secreția sa activează, aparent, utilizarea glicogenului muscular, și deci formarea lactatului. În timpul unui exercițiu cu intensitate crescătoare, se determină creșterea de lactat și de catecolamine, ceea ce sugerează o relație de tip cauză-efect. Secreția adrenalinei ar interveni în apariția pragului lactic. Deoarece această secreție participă și la controlul glicemiei, efectul adrenalinei asupra producerii lactatului s-ar putea integra într-o reglare globală care tinde să mențină homeostazia glucidică. În afară de acest hormon alte elemente influențează mai mult sau mai puțin direct formarea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
1989), evidențiază concentrațiile plasmatice crescute ale adrenalinei cu 50% din puterea maximală aerobă, exact în momentul în care începe creșterea lactatului. Corelația dintre cele două puncte de reper se dovedește a fi excelentă, mai bună decât cea obținută între pragul lactic și pragul ventilator. În timp ce atleții practică acest test și nu pe o bicicletă ergometrică și pe un covor rulant cele două praguri se deplasează în același sens. Se observă că la atleții cu o scădere a rezervei de glicogen muscular
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
pragul ventilator. În timp ce atleții practică acest test și nu pe o bicicletă ergometrică și pe un covor rulant cele două praguri se deplasează în același sens. Se observă că la atleții cu o scădere a rezervei de glicogen muscular, pragul lactic se deplasează odată cu creșterea încărcăturii. În aceste condiții creșterea adrenalinemiei începe de asemeni odată cu creșterea încărcăturilor, iar corelația între cele două puncte de inflexiune (de reper) rămâne excelentă. Aceste rezultate sugerează o relație de tip cauză efect între apariția pragului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
se deplasează odată cu creșterea încărcăturii. În aceste condiții creșterea adrenalinemiei începe de asemeni odată cu creșterea încărcăturilor, iar corelația între cele două puncte de inflexiune (de reper) rămâne excelentă. Aceste rezultate sugerează o relație de tip cauză efect între apariția pragului lactic și creșterea secreției de adrenalină. Atât una cât și cealaltă par să fie influențate de conținutul mușchiului în glicogen. De fapt, nu există întotdeauna o liniaritate între apariția lactatului și descărcările de adrenalină, astfel la sfârșitul unui exercițiu aerob intens
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
1981). Majoritatea studiilor referitoare la celulele musculare cardiace și scheletice striate au fost realizate plecându-se de la membrane musculare sau pe vezicule uriașe obținute prin tratamentul mușchiului cu colagenază. Utilizarea veziculelor permite studiul transferului lactatului în mod independent de metabolismul lactic celular și de variațiile de concentrație ale lactatului în mediul intracelular. Totuși pe parcursul purificării lor aceste vezicule pierd o parte din capacitatea lor de transport. Tratamentul mușchilor cu colagenază permite realizarea de vezicule uriașe ale căror membrane au aceeași orientare
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mușchiul este capabil să extragă lactat din sânge și să îl consume (Jorfeldt - 1970, Stanley - 1986, Richter - 1988, Gladen - 1991). Astfel lactatul din întreg organismul este ulterior reglat în și de către mușchiul scheletic care joacă rolul principal în reglarea metabolismului lactic și a transformărilor lactatului (Roth și Brooks 1990). Totuși, deoarece mușchiul este capabil în același timp să producă și să extragă lactat, eliberarea netă de lactat, adică cantitatea reală de lactat eliberată de către mușchiul în activitate, nu poate fi asimilată
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]